Întotdeauna s-a întâmplat aşa şi mereu se va întâmpla, este o profetie celebra a preotesei Pythia. Daca ati avea curiozitatea sa dati timpul inapoi, veti vedea ca evenimentele, oamenii si vorbele lor se repeta. N-avem rabdare sa intelegem asta la momentul potrivit. Eu mi-am facut timp sa revad un documentar, in mai multe parti, despre campania electorala pentru Primaria Capitalei, din 2004. Am remarcat un spectacol, in prima auditie, reluat 5 ani mai tarziu. Aceiasi candidati: Geoana si Basescu. Aranjori de campanie, Felix Tataru si Cozmin Gusa.  Personaje disparute in plan secund, Dan Andronic si ginerele Bodo. O alta lovitura moale a lui Traian Basescu (nedescoperita de Patriciu) aplicata unui pusti. O reporterita cu geanta la subrat, apropiata in secret de PSD (inca de atunci!), revenita in staff-ul de campanie al lui Mircea Geoana, in 2009. Vadim care-si dezvaluie in public familia, gest repetat in fiecare campanie electorala. Basescu si lupta lui cu mogulii. Ontanu si Gherasim langa Geoana, dar cu gandul la Traian Basescu. Dupa ce vizionati acest prim episod, veti descoperi o diferenta notabila fata de 2009: Andreea Marin si Ion Tiriac n-au mai aparut, in public, la vreun miting electoral.

Ati vazut vreodata cum esueaza balenele si casalotii la mal? Specialistii sustin ca bietele animale isi pierd busola si sunt complet dezorientate. Desi sunt in mediul lor natural si sunt cele mai mari vietuitoare de pe planeta, balenele isi sfarsesc viata lamentabil si fara nicio explicatie. Asta i s-a intamplat si celebrului Andrei Gheorghe, un om care n-are nici caracter, nici habar in ce s-a bagat. Iata cum il “rasplateste” pe cel care i-a deschis usile, pe sest, intr-o institutie publica de prim rang.

“Cred ca si eu l-am evaluat gresit pe Sebastian Vladescu si el pe mine. Eu cred ca Sebastian Vladescu nu intelege ce este comunicarea. Si in general oamenii politici din Romania nu o inteleg. Cred ca ei vad comunicarea ca pe o fardare inutila. Pentru ei comunicarea e de genul iesim la televizor si vorbim”.

(more…)

De cateva zile mi-am pierdut orice speranta. Tot mai multi colegi sunt indiferenti si prost crescuti, prietenii au comportamente stranii, cunoscutii nu sunt in stare sa duca niciun proiect pana la capat. Peste toate, nu ma mai regasesc in oamenii care ne conduc, in figurile care ne reprezinta, in micro, la televizor. Pentru mine este anul final. Cand trag linie. Exact cand faceam socoteala, descopar un protest personal al unui om de mare valoare. Am preluat din acest text fara autor cunoscut cateva pasaje, pe care le consider definitorii pentru starea mea de bine sau de rau.

(more…)

Inceput de martie. Primavara inca se lasa asteptata. Cica, astazi, este ziua barbatilor. Probabil in compensatie pentru zilele trecute. Intelepciunea populara, bat-o vina! E cazul sa-mi fac un cadou: o melodie – care va fi iar rulata la infinit prin cluburi si la radiouri. Ignorati imaginile. Nu spun nimic.

S (29 de ani) este noua mea angajata. Lucreaza ca Sales Consultant in echipa de vanzari. La prima vedere pare 100 % localnica, imbracata cu abaya si infasurata cu hijab, tenul destul de inchis, un nas ascutit, ochii mari si negri. Foarte infipta si sigura pe ea, s-a descurcat excelent la training si a facut o impresie frumoasa.

(more…)