Publicat la 16 Nov 2014 ora 11:42 in categoria: Aromabar. Nici un comentariu

Dotan – Home II

Tags:
Publicat la 26 Aug 2014 ora 08:22 in categoria: Aromabar, Story. Nici un comentariu

Simțiți libertatea? Nu încercați să vă uitați cu prea multă atenție in jur dacă nu vreți să aflați adevărul.
20140814_150645
Fink—looking-too-closely

Tags:
Publicat la 24 Aug 2014 ora 21:38 in categoria: Story. 2 Comentarii

Se spune că firea omului este imprevizibilă pentru că nimeni n-a aflat secretul controlului total asupra minții. Oamenii se simt confortabil cu ideea că gândurile lor le aparțin în exclusivitate și nu sunt urmele impresiilor sensibile din realitatea pe care o trăiesc.

În istoria omenirii, acesta pare a fi unicul sentiment de împlinire morală pe care indivizii îl conștientizează. În rest, suntem înconjurați de stări și cassandre. Și, totuși, firea omului mai deține un avantaj în fața altor ființe. Poate face bine sau rău, în proporții aparent egale. Este o veșnică luptă filosofică pentru determinarea resorturilor care generează actele de bunătate sau răutate. Finalul nu l-am aflat, până acum. Dar combatanții și realizările lor ne sunt la îndemână. Veți crede că binele și răul se împart în mod egal printre oameni, rase și epoci. N-aș pierde mult timp să demonstrez că nici calitatea și nici cantitatea benevolenței umane s-ar fi apropiat vreodată de suma actelor malefice. Am convingerea că raportul îi este net defavorabil.

Să ne gândim la cea mai amplă operațiune de iertare a păcatelor, care continuă și azi: mântuirea lui Iisus. Ne regăsim sufletul pierdut când simțim milă, compasiune, filantropie, intrajutorare. Toate acestea ne ajută să suplimentăm speranțele noastre de bunătate. Însă, oricât ne-am demonstra că participăm la făurirea binelui, această încercare rămâne o iluzie. Răul domină, subjugă, distruge și ne râde în față. Oricând aș testa ipoteza că fiecare individ este predispus la înșelăciune, distrugere sau egoism. Puritatea este excepția. Nu avem niciun motiv să credem că apelul la modele ne va salva. Rolul lor este să ne arate drumul, nicidecum metoda pentru a ne atinge scopurile. Aici intervine destinul personal și constiința de sine.

Din câte am văzut, bunătatea poate fi nativă, cultivată sau interesată. Fiecare dintre ele este pandantul unei forme similare a răutătii. Vai, dar cat de multe sunt! Crud, crunt, pizmaş, hain, duşmănos, ranchiunos, câinos, dispreţuitor, josnic, ticălos, abject, infam, mişel, nemernic…
Dar ce nu are echivalent pe lume este răul fără motiv. Nu veți găsi un om bun, pur și simplu. Dar veți descoperi în jur măcar o persoană dispusă să acționeze împotriva alteia. Omul, spre deosebire de orice altă ființă, are reprezentarea erorii, eșecului, durerii. Nu numai asupra sa, dar și contra altuia. Așa se face că scuzele sunt regrete, nu forme de îndreptare a răului produs. Așadar, bunătatea nu poate fi decât relativă, în timp ce răutatea este absolută. Nu pentru că ar fi vastă prin cuprindere, ci fiindcă atinge pe oricine. Ce-i mai rămâne omului după ce acceptă că viața e o luptă pierdută cu propria lui răutate? Să devină pur ? Să ne amintim că mai sunt alte 7 miliarde ca el care nu pot sau nu vor să urmeze această cale. Să renunțe în fața inevitabilului? Ar fi simplu, dar instinctul de conservare îi spune că se sinucide rapid. Îi mai rămâne o șansă: să lupte pentru fiecare zi pe care o are pentru învingerea câte unui dușman. Pentru că lupta cu natura pernicioasă a individului se dă corp la corp. Este o “afacere personală” a fiecăruia dintre noi.

De aceea, fericirea nu trebuie să fie echivalentul non-combatului sau al beatitudinii morale, cât mai degrabă suprimarea unei acțiuni malefice. Atunci când simți că onoarea personală se sfărâmă în mâinile unui netrebnic nu te îmbraci în haine de pelerin și pornești pe drumul iertării păcătosului. Nu vei găsi niciodată cheia care să-i deschidă sufletul. Mai bine ataci și stârpești răul și sursa acestuia. Dacă vezi că bunătatea este compromisă, nu te închizi în mânăstire și te rogi la Dumnezeu ca să-l îmbuneze pe ticălos. Alegi o formă de răspuns și te asiguri că ai eliminat răul. Ai grijă ca nivelul la care retaliezi să fie proporțional și suficient pentru obținerea unui rezultat pozitiv.

Veti spune că războaiele sunt cel mai mare rău pentru omenire. Dar pacea impusă de oamenii răi este mai bună?

Publicat la 4 May 2014 ora 18:01 in categoria: Aromabar, Story. Nici un comentariu

Să vedem cum ar fi mai bine: să intrăm în mintea omului cu forța sau să-i inoculăm dorința să o facă singur? Desigur că prima varianta este indezirabilă, cât timp nu esti binevenit prin gândurile omului. A doua varianta este, de obicei, dezirabilă. Dar câți se pricep să o ducă la bun sfârșit? Majoritatea își imaginează că e suficient ca omul să devină obsedat de o idee sau un lucru și mai departe se deschide calea spre fixarea unui gând străin. E o iluzie din greu întreținută. Un vis repetat nu devine obsesie. Cu atât mai puțin o dorință interioară. Arta adevărată este să lași impresia clară că nimic nu are valoare în lipsa ta. Cine nu și-ar dori numai pentru sine un exponat prețios, o specie pe cale de dispariție, un artefact antic sau o prezență misterioasă? Să nu-mi spuneți că n-ați încercat, măcar o dată în viață! Dacă ați eșuat este probabil că n-ați lucrat îndeajuns la modelarea unei minți. Pentru cei care ați reușit, felicitări! Ați obținut o victorie a minții umane. Acum, însă, aveți de rezolvat o problemă și mai grea: cum îi scoți din cap omului o idee fixă.

Tags:
Publicat la 27 Apr 2014 ora 14:57 in categoria: Story. Nici un comentariu

Știți părerea mea despre taximetriști? Sunt mulți, lenți când te grăbești, sinucigași când se grăbesc, obosiți după o tură lungă, ofuscați de câte ori comentezi sau ai pretenții. Poți ține un curs la facultate despre stilul de viață și comportamentul șoferului de taxi. După jurnaliști, aș zice că sunt cei mai stresați indivizi și cu numeroase probleme psihice. Nu suntem perfecți, veți spune…. Dar nici nu vrem asta de la o tagmă de oameni fără meserie. Căci ce sunt ei până la urmă? Șoferi profesioniști, cu experiență autorizată și școală de bune maniere? Sau niste ratați – șomeri reciclați or pensionari fără bani? Desigur că printre ei găsim și o minoritate compusă din oameni de calitate. Nu v-ati nimerit în unele zile înconjurat sau urmat doar de mașini galbene? Se întâmplă toate astea pentru că oricine poate fi șofer de taxi. Iar acolo unde s-a încălcat prima regulă este loc și pentru restul. Doar una de-a fost încălcată, restul Codului rutier devine o carte cu poze și desene inutile. Atunci când ocupi colțul intersecției orice accident devine iminent. Pentru taximetristi, parcarea pe colț este un must, un blazon al caselor lor de curierat persoane. Nu poti fi un membru al “sindicatului” dacă nu ocupi o curbă la trotuar. Și, evident că, astfel marchezi în lupta dură pentru câștigarea unui client mai puțin atent în căutarea unui hârb gălbejit. Cu oarecare aproximație, aș zice că această favoare li se face, mai ales, femeilor. Pentru că ele vor un taxi la scară, la ușă sau cât mai aproape de ele. Ar fi păcat de timpul pierdut cu mersul până la stație, nu-i așa? S-ar putea rupe tocul sau poșeta e prea grea! În fine, orice explicație ar fi, este justificată. Zău că le invidiez. Îmi repet zilnic:  iată câtă grijă, ce sacrificiu, face taximetristul român pentru femeia ocupată. Mi-am zis, ani de zile, că împotriva legii fiind această meteahnă, chiar dacă ne pune zilnic viața în pericol, merită riscul pentru un scop atât de nobil… Am acceptat că nu poți convinge pe nimeni, nici măcar poliția, să sancționeze asemenea cutume mai puternice decât legea. Până azi, când am avut o mică revelație. Două doamne la volan s-au tamponat din cauza taximetriștilor care ocupau colțul intersecției. În mod ciudat, doamnele au blocat intersecția, au vociferat la ceilalți șoferi nedumeriți, dar i-au ignorat grațios pe vinovați. Parcă ar fi vrut să le transmită că nu trebuie să-și facă griji. Cine știe, poate că într-o zi vor avea nevoie de un taximetrist așezat ca un nesimțit la un colț de stradă.

© Claudiu Lucaci - Reproducerea partiala sau integrala a textelor publicate pe acest blog se poate face numai cu acordul scris al autorului | RSS | WordPress theme by Thavi
levitra overdose