Am revenit la preocuparea mea principala. Vad filme. Si s-a intamplat sa dau peste doua productii greu de suportat pentru average people. Americanii au spus despre Inhale ca este neverosimil. Ei nu concep ca donatorii de organe sa fie omorati pentru transplantul la un alt om. N-au de unde sa stie ca se intampla asa ceva in multe tari, inclusiv Romania. Filmul este socant si periculos pentru persoanele cu morala crestina sau principii etice.
Al doilea film – After.Life , nu va sfatuiesc sa-l vedeti decat daca suportati intalnirea cu moartea. Desi este la limita realului, scenariul ne transporta subliminal la frontiera dintre moarte si viata. O replica a specialistului in pompe funebre mi-a atras atentia: “Toti cand veniti aici spuneti ca nu sunteti morti!”. Atat in moartea fizica cat si in cea morala, oamenii se cramponeaza sa scape din starea de cadavru. Fara nicio sansa. Odata declarat mort, drumul tau este o fundatura…

Prima zi de munca: trepte de urcat singur si ziduri care se intalnesc la infinit.

Daca nu putem fi buni, sa incercam macar sa fim politicosi – Nicolae Steinhardt

M-am nimerit in mijlocul unei dispute cand in am ajuns in Franta. Ziarele nationale publicau articole extinse si comentarii despre politica de expulzare a romilor impusa de Sarkozy. Un interes mare l-am remarcat si in programele tv. Asadar, nu e de mirare ca, de cate ori ma intreba cineva de unde sunt, aveam o strangere de inima. Am mai trecut prin astfel de momente in deceniul trecut cand valul de emigranti romani era identificat cu tagma hotilor si cersetorilor.

(more…)

Peter Suskind a scris un roman despre viata din acest oras. O povestire fantastica despre un parfumier ajuns celebru pentru o reteta secreta. Am fost la Grasse sa vad cu ochii mei locul unde s-a nascut industria parfumului. Fragonard, Molinard, Galimard si Guy Bouchara sunt producatorii renumiti care vand esentele catre case celebre. Aici poti avea propriul tau parfum sau unul disponibil doar in magazinul de prezentare de langa fabrica. A meritat si drumul in inima regiunii Grasse dar si achizitia exclusivista.

Parcul Carol din Bucuresti are un “frate” in Nisa. Se pare ca hotelul Negresco nu este singurul semn lasat peste ani de romanii care au vizitat sau trait in Nisa. Sunt in cautarea altora, insa deocamdata n-am gasit decat ruine romane, vestigii ale imperiilor din evul mediu si monumente dedicate memoriei americanilor cazuti in lupta. Cine vrea sa stie cum arata o fosta cetate, candva in posesia principatului Monaco si celebra prin basilica (Saint-Michel) sa pe varf de munte, poate vizita orasul de granita Menton.