Localnicii sunt doar 20 % din populatia Dubaiului. Inca de cand ajungi pe aeroport, se disting foarte usor - ei, in alb, ca niste ingerasi… iar ele, in numar mult mai mic, ca niste furnicute… in negru. Ei sunt, in general, barbati bine – as putea spune, cu siguranta bruneti, ochi negri, cu barba tunsa perfect, mereu impecabili, cu un mers foarte mandru si imbracati in kandura alba (rochita, cum imi place sa o denumesc) si cu baticutul pe cap (guthra), iar in picioare exclusiv sandale.

(more…)

Nu stiu altii cum sunt, dar eu m-am hotarat. Nu mai merg cu masina nicaieri. Il ascult pe Oprescu, chit ca nu cred deloc in vorbele lui. Brusc m-a cuprins simtul civic si sunt pieton. Oricum nu am de ales. Iar ninge. Am renuntat sa ma mai lupt cu zapada. Stiu ca autoritatile si meteorologii ma vor mustra la televizor pentru ca as fi uitat sa traiesc normal, in Romania. Cica este o iarna obisnuita. Poate ca au dreptate. Sau doar vreau sa-i cred, desi stiu ca sute de milioane de euro se “scurg” pentru clientii preferentiali ai primariilor. Ei se fac ca deszapezesc, noi ne facem ca dam cu lopata in fata casei. Si uite asa, trotuarele sunt pline de zapada pana la genunchi… din cauza noastra, a celor care, in loc sa batatorim drumul, preferam sa urcam in masinile personale. Strazile sunt pline de sleauri, tot din cauza noastra, pentru ca am lasat prea multe masini sa mearga pe drum si s-a facut partie. Rasuflu usurat. Slava Domnului, avem transportul in comun de suprafata si subteran. L-am experimentat ieri, care a fost ca intr-o zi de sarbatoare. Merge brici cand nu este solicitat de calatori. Am contribuit si eu la prosperitatea regiei care administreaza metroul. Cel nou, cum mi-au spus prietenii! Asa e, trenurile sunt moderne, dar tot la fel de prost merg seara. Exact ca in vremea raposatului, cand asteptam 10 minute pentru o garnitura noua. Dar, hei, nu ma plang! Intr-o saptamana revin haosul si aglomeratia insuportabila de pe strazi si atunci voi regreta strazile albe si pline de zapada. Rewind.

Circula pe online un citat celebru din Cicero. Republican convins, transformat in filozof exilat in vremea cezarismului, Cicero ne convinge, din nou, ca lumea este aceeasi, chiar si dupa doua milenii. Concluzia este ca, in cele din urma, cei mai multi lideri (conducatori) esueaza de fiecare data cand incearca sa elimine greselie predecesorilor.

“Bugetul trebuie echilibrat, tezaurul trebuie reaprovizionat, datoria publica trebuie micşorata, aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderata şi controlata şi ajutorul dat altora trebuie eliminat pentru ca Roma sa nu dea faliment.

Oamenii trebuie sa înveţe din nou sa munceasca în loc sa traiasca pe spinarea statului.”

(Cicero, anul 55 înainte de Cristos)

Povestea Sandrei este reala. Traieste in tari exotice. Acum, munceste in Dubai in industria de leisure. Este tanara si singura. Profesia o tine departe de casa, daca mai conteaza denumirea asta generica. Saptamanal, voi strange gandurile ei intr-un jurnal pe care il voi publica in weekend.  Cine vrea sa stie cum se traieste in tara seicilor poate afla mai multe din Jurnalul Sandrei.

(more…)

Iarna? Viscol si zapada! De cand n-am mai prins atata ninsoare? De pe vremea copilariei mele. Atunci cand troleibuzele erau blocate, pe traseu, kilometri intregi. Cand drumurile erau albe, desi stateam in centrul orasului. Eram singurul elev din clasa care ajungea la scoala fiindca stateam peste drum de ea. Frigul de afara il concura pe cel din casa, dar n-avea importanta, pentru ca abia asteptam sa ma dau cu sania in parc. Acum, urasc zapada din cauza ca ma pune la treaba. Dar oricat de mult ma supara, amintirea din copilarie nu-mi da pace. Mereu revin la ea, iar cateodata o melodie ma face sa visez ca sunt la soare, in desert.