Au trecut patru ani de atunci. Este una dintre cele mai frumoase amintiri. Recunosc ca sunt impresionat de frumusetea si distinctia Angelei Gheorghiu (alaturi de ea, in poza, marele dirijor de origine romana Lawrence Foster). Dar, in aceeasi masura, eram fericit ca pot ajuta zeci de romani de familie buna care m-au transformat in “impresarul” lor! Angela Gheorghiu este printre romanii celebri in lume si, nu doar efemer, cum se cred multi. Este mereu bine primita pe scenele lumii si la Opera din Los Angeles, in special. Am fost fericit sa le ofer multor romani valorosi care doreau s-o intalneasca aceasta sansa unica. Desi eram reticent si aproape resemnat ca nu voi gasi intelegere, m-am inselat. De la prima discutie, soprana a fost de acord sa vina la o intalnire ceruta de un grup de 30 de romani. Mi-aduc aminte cum a ajuns in separeul Hotelului din Bel Air, alaturi de sotul sau, tenorul Roberto Alagna. Fara fite, fara excentricitati, zambitori si calzi. El vorbea si in romaneste dar, intre ei, dialogul era un melanj lingvistic de italiana, franceza si romana. Discutia a fost relaxata iar, la sfarsit, prietenii mei erau in culmea fericirii. Le-am facut un cadou cat pentru toata viata. Am retinut o replica a Angelei care de atunci imi revine obsesiv. Am intrebat-o, de ce nu concerteaza si in Romania? Mi-a raspuns, citez din memorie:
“Imi cunosc valoarea. Daca as veni pe bani putini, cota mi-ar scadea imediat. Romania nu are bani sa ma plateasca.”
La cateva luni, a venit in tara si a cantat pentru un concert de binefacere…