Sa prinzi o stea cazatoare
Sunt fascinat de Imperiul roman. Nu sunt un fan al istoriei datelor dar ma minunez de cate ori citesc despre puterea imparatilor sau a societatii romane. Sigur, cel mai vestit cuceritor a fost Alexandru cel Mare, dar el n-a construit o lume care sa fie luata drept model. De la greci avem democratia, insa romanii au perfectionat-o. Fara ei n-am fi putut apela la sintagme ca: vointa poporului, echilibrul puterilor sau conducerea razboaielor.
Despre toate acestea mi-am adus aminte cand am vazut “incoronarea” lui Obama. Este soarta marilor imperii sa creasca si sa moara, apoi, la apogeul dezvoltarii lor. Cele care au adus prosperitatea sau schimbarea in lume, au preluat unele de la altele ce a fost mai bun sau mai util. Germanii au ajuns sa domine lumea pentru ca i-au copiat militar pe romani. Rusii, pentru ca l-au avut ca inaintas pe Gingis Han, iar americanii s-au intors la organizarea exceptionala a romanilor. Am vazut in ultimul an doua natiuni care s-au intrecut in expunerea fortei lor uriase. Rusia a uimit prin intronarea tarului de la Kremlin. Printr-o festivitate unica si aristocratica. Emotia publicului a fost pe masura. Citadela imperiala, Kremlinul arata ca si cum ar fi fost centrul Pamantului, chiar daca regizorii au manipulat imaginile, astfel incat totul sa para real si live. Americanii, au apelat la aceeasi imagine, de imperiu in glorie. S-au folosit de charisma lui Obama si au mizat pe implicarea exaltata a milioanelor de participanti la ceremonie. 150 de milioane de dolari pentru un show sobru, in cea ma profunda criza a lumii, este o negare a realitatii. America pacatuieste precum predecesorii sai favoriti, romanii . “Suntem o tara tanara, dar trebuie sa renuntam la copilarii”, spunea Obama. La fel gandeau si imparatii romani in perioada lor de glorie. Dar victoriile si cuceririle au macinat puterea Romei. Iar democratia, care i-a indepartat pe imparatii ajunsi dictatori pe viata, i-a pus cruce. Steaua Americii a ajuns in punctul de maxima vizibilitate. De aici incolo, incepe numaratoarea inversa. Obama nu este Mesia. Poate doar un Apostol al schimbarii , asa cum spuneam acum cateva luni. Statele Unite si-au inventat liderul providential insa acesta a venit prea tarziu. El nu poate face ceea ce Rusia construieste de cativa ani: un nou imperiu, pe alte baze. Americanii nu sunt o natiune, sunt un conglomerat de popoare. Ei nu pot avea un tatuc, precum Stalin, un Fuhrer, precum germanii, un Papa precum catolicii. Liderul mesianic este, in cele din urma, o frumoasa minciuna pe care popoarele o accepta cand sperantele le sunt naruite. Degeaba apeleaza Obama la vorbe bine construite, la promisiuni salvatoare si la viziuni ademenitoare. Cine este el pana la urma? Pentru oamenii obisnuiti: un produs al Hollywood-ului, un portret care tine loc de speranta. Pentru cei care asigura suprematia Imperiului: al 44-lea presedinte.
Ciprian, si eu sunt o mare admiratoare a Imperiului Roman. Acum cativa ani, chiar incepusem sa vorbesc cu unii lideri din tarile de origine latina sa… refacem Imperiul! Si nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut cum imediat s-au entuziasmat. Daca ii convingem si pe cei din America de Sud, facem cea mai mare putere a lumii, Marele Imperiu Neo-Roman!
Eu sunt pentru! Dar cine ne baga in seama?
Poate Ciprian
)
Eu cred că pentru entități precum statele ciclicitatea “când pe val, când sub val” se întinde pe sute de ani. Poate mii. Pentru oameni, însă, periodicitatea e de ordinul anilor, ca-n Biblie: “șapte vaci grase, șapte vaci slabe”. Doar că nici oamenii, nici statele nu trebuie să stea și să asiste la propria cădere. Exemplul pe care îl dai tu, cu Rusia, este foarte potrivit. “Liderul mesianic este, in cele din urma, o frumoasa minciuna pe care popoarele o accepta cand sperantele le sunt naruite”, spui tu. Forța supranaturală este (sau poate fi) o frumoasă poveste (minciună?) pe care oamenii o cred când speranțele le sunt ruinate.
Ai dreptate ca ciclicitatea tine de perioade lungi de timp. Dar sa nu ignoram un factor important care grabeste procesele: tehnologia. Si in cazul Americii se poate crede ca va fi o lunga “domnie”. Insa ne mai amintim ce erau ele acum 100 de ani? Rusii au dominat lumea, recent, o jumatate de secol si au capotat brusc fara avertizari sau chinuri.
Da, așa este (De ce întotdeauna bărbații au dreptate?
) Dar trebuie remarcat și exemplul Chinei care, pe lângă istoria pe care o are, acum este în plină ascensiune. Dar chinezii nu au stat să asiste, ci au pus umărul… Pe vremuri, în redacție, Valentin Păunescu ne spunea mereu “economicul bate politicul”… În timp, m-am convins că avea dreptate.
Dar China nu va fi niciodata ce a fost America. Decat daca va gasi modalitatea sa transfere mentalitatea lor asiatica in societatile occidentale.
“China nu va fi niciodata ce a fost America”…Mare dreptate ai!
P.S.: Cind ai timp, iti recomand “The Ascent of Money” (poti sa vizionezi documentary online la
http://www.pbs.org/wnet/ascentofmoney/)
Am vrut sa-l vad dar sunt in reparatii tipii astia de la postul public. Mai fac o incercare azi.
Claudiu, imi cer un milion de scuze ca ti-am “schimbat” numele. Este de vina oboseala si… messul! Te rog sa ma ierti, promit sa nu mai fac!!!
Nicio grija! Mi-am dat seama ca ti-a scapat.
Cred ca “incoronarea lui Obama” este o incercare de a atrage realul…negarea realitatii, cum spui tu, pentru a atrage realul pe care si-l doresc, pentru a impune definitia lor proprie. In multe situatii din viata publica, la ei sau la noi, aceasta a functionat.
Nu este altceva decit teoria lui Thomas “O situatie definita ca reala devine reala prin consecintele acestui fapt”.
Trimite un comentariu!
Recent Comments
Recent Posts
AROMABAR SET
Tags
Locuri comune
Music for your mind
Pics & Flics
Aboneaza-te!
Arhiva
Numere
Check in
Check out
filme online
Curs Valutar
Opiniile exprimate aici sunt opinii personale si nu angajeaza in niciun fel Televiziunea Romana.