Eram tentat sa dau alte titluri pentru acest articol: Schimbarea la fata a bugetarului, Ratusca cea urata ori Tara lui Fat Frumos. Am renuntat in cele din urma si veti intelege de ce. Niciunul dintre ele nu acopera plenar sentimentele si calificativele acordate unui bugetar al zilelor noastre. Ei ar putea fi si sfinti, si copilul nedorit, si cavalerul care se lupta cu fortele raului. Dar toate aceste vesminte imi par insuficiente sau exagerate.

Unii ii hulesc, altii ii lauda. Eu cred ca sunt o masa de manevra si de sacrificiu. Ca orice organism supus unui tratament distrugator, corpul angajatilor la stat si-a dezvoltat un instinct de conservare eficient. Pana la punctul in care regulile jocului sunt eliminate. Pentru politicieni,  acesti indivizi sunt mai curand niste broaste raioase. Sa ma explic. Aparatul birocratic din Romania este o mostenire a sistemului comunist. Nimeni nu l-a reformat sau profesionalizat. Este acelasi ca mentalitate, dar mai mic. Tot ce a pierdut in doua decenii este forta sa numerica. Insa calitativ, oamenii n-au evoluat decat disparat. Cand au dat semne de inteligenta, au fost eliminati sau fortati sa plece in mediul privat. Dar si in cazul celor ramasi, nu cred ca vina le apartine. In principal, este a celor care ii mentin in aceasta capcana. Adica a conducatorilor politici de institutii. Pana si intelectualii rafinati (pretinsi pastratori ai principiilor de moralitate si de conduita democratica) s-au prostituat sau revoltat, dupa caz, pentru sustinerea valurilor de epurari politice. Nu e de mirare ca, intru justificarea alternantei la putere a trepadusilor sau a protejatilor, s-a acreditat ideea ca guvernele vin si pleaca dimpreuna cu un corp numeros de indivizi programati sa preia ori sa predea posturile din administratie. In mintea acestor conducatori, doctrina lor politica (dealtfel inexistenta) este tot una cu politica statului. Ca si cum, daca eu nu sunt liberal cu carnet de partid, ar trebui sa ma sinucid sau sa emigrez, asa cum  si-au imaginat unii cand m-au dat afara in doua saptamani din functia publica pe care o exercitam. Executiile publice comandate de Alianta D.A. palesc  in fata celor de acum. Cu cat inaintam in democratie, cu atat abuzul este mai evident! CDR a schimbat tot ce se putea cand a preluat puterea de la FDSN. PDSR a “lucrat” cu manusi si cu ceva ai multa inteligenta, cand a venit in 2001. Cei care au venit in 2005 au curatat din nou functiile de conducere sau de executie, dar au pastrat destui protejati ai agentilor psd-isti, asa zisi reformatori. Nimic insa nu se compara cu atitudinea hotarata si fara perdea a coalitiei compuse din cele doua partide care deplangeau pana sa vina la putere samavolniciile comise de liberali asupra functionarilor sau specialistilor din administratia publica. Atat domnul Boc, cat si domnul Geoana au uitat de promisiuni si de lacrimile varsate. Nu este nimic neobisnuit la astfel de oameni. Insa, intre cei doi, domnul Boc are de la mine dreptul la prezumtia de inocenta. In schimb, domnul Geoana merita o atentie speciala. Este o dovada de ipocrizie dublata de pierderea simtului ridicolului sa ai o experienta bogata in “cazaturi in fund”, la fiecare schimbare de putere si sa nu inveti nimic din asta. Observ cu cata gratie dumnealui aplica standardele, in functie de interese. Cand rudele sau prietenii sunt dezavantajati, are grija sa-i protejeze in functii. Cand e vorba de profesionisti sau de functionari pentru care nu plange nimeni, le face bezele la televizor. Ce vreau sa spun prin asta? Nu poti face pe sfantul in fata unora care asteapta de la tine sa-ti respecti promisiunile si sa repari greselile sau abuzurile predecesorilor. Cat timp plangeai cu lacrimi de crocodil la auzul nedreptatilor facute de puterea liberalo-democrata, ar fi trebuit sa dovedesti ca nu este doar o grimasa de durere la restaurantul din colt. Din pacate, cu astfel de lideri, fariseismul devine politica de stat. Acesti conducatori sunt dusmanii reformarii administratiei si, mai ales, ai profesionalizarii corpului functionarilor publici.  Am ajuns ca angajatii statului sa jure credinta unei persoane sau unui partid. Si asta se intampla dupa douazeci de ani de la disparitia regimului comunist. Atata timp scurs de pomana ca sa vad in ochii oamenilor teama de a vorbi, groaza ca nu sunt “de-ai lor”, dezamagirea ca nu conteaza experienta sau calitatea umana. Nu am nicio asteptare pozitiva de la cei care au ajuns sa conduca aceasta tara. Am convingerea ca pericolul cel mai mare nu este criza, ci dispretul fata de oameni si valori. De aici pornesc toate. Fara profesionisti si caractere incoruptibile, dar cu profitori si lingai, administratia va deveni o feuda. Si daca va imaginati ca nu e treaba noastra, va inselati! Daca toti ne retragem in spatele usilor si geamurilor casei, v-ati gandit cine decide in numele nostru?

PS: Deoarece sunt unii care vor spune ca am fost dur si rautacios, ii invit sa citeasca parerea lui Dragos Dinca, cadru universitar si inca sef al Institutului National de Administratie. Sunt de acord cu opinia sa, dar nu si cu faptul ca este membru PNL. E greu sa sustii independenta functionarului daca seful este implicat politic.

Sunt director general cu rang de Secretar de Stat si, potrivit legislatiei in vigoare, am un mandat de 4 ani, care se sfarseste in iunie 2010. Asta nu inseamna ca nu am bagajele pregatite. Dar, atat timp cat ocup aceasta pozitie, trebuie sa fac tot ce depinde de mine ca lucrurile sa functioneze. Nu mi se pare firesc sa plec acasa si sa astept sa fiu schimbat.

As pune pe primul loc lipsa de profesionalism a multor politicieni. Parlamentul genereaza o inflatie de legi stufoase, redundante, fara aplicabilitate. Administratia si functionarii – chiar de buna credinta – nu se pot descurca in acest hatis legislativ. Legile proaste genereaza coruptie, risipa, birocratie, inflatie de functionari.

Fluctuatia de personal in administratia publica este destul de mare. Anual aproximativ 25% dintre angajati se schimba: Veniri-plecari in sectorul privat si miscari in interiorul sitemului administratiei publice. Anul acesta am sesizat o tendinta de migrare a unor functionari foarte buni catre sectorul privat, motivul fiind diminuarea salariului. Cei capabili se descurca foarte bine si in mediul privat si isi gasesc foarte repede un job. “Pleava” din institutiile publice nu este atractiva pentru sectorul privat si ramane sa ne distruga nervii in continuare.

Orice conducator de institutie ar trebui sa fie preocupat de diminuarea cantitatii de cafea consumata in institutia sa…pentru sanatatea angajatilor.