Ultima data cand am fost in vacanta cu bilete de la stat (eram student) a fost acum douazeci de ani. E drept ca, s-a intamplat o singura data, fiindca dupa asta a venit Revolutia. Cum nu am nostalgii comuniste, tot ce imi trece prin cap dupa ce am aflat ca statul ne da tichete de vacanta este o amintire: petrecerea de Revelion de la Eforie Nord. Atunci era la moda sa mergi la sfarsit de decembrie sa te distrezi in hotelurile reci si dizgratioase de la malul marii. Sacrificiul merita la schimb cu distractia permisa numai celor care aveau carnetul de student. Acum insa, oferta autoritatilor ma indispune.

Inteleg ca ideea e mai veche dar implementarea i se datoreaza Elenei Udrea. As fi vrut sa aflu de la ea ce beneficii nebanuite am putea avea din aceasta generozitate. Dar n-am putut s-o conving sa vina la emisiune. Tocmai a intrat in silenzio stampa din cauza unor colegi de la Realitatea care au suparat-o atat de tare incat s-a razbunat pe restul presei si ne-a declarat embargo. Pe vremuri, cand eram amici nu parea asa de ranchiunoasa. Poate ca responsabilitatile au facut-o mai circumspecta.

Dar sa revin la tichete. Ele sunt oferite tuturor angajatilor bugetari sau privati. La primii este obligatoriu, la ceilalti este optional. Valoarea lor maximala este de 3600 de lei si nu pot fi utilizate decat pe perioada unui an, exclusiv in Romania, in scopul dezvoltarii turismului autohton. Acestea fiind spuse, am cateva nedumeriri. De ce era nevoie sa inlocuiasca statul prima de vacanta in numerar cu niste hartii tiparite? De ce se plafoneaza concediul unui salariat la 3600 de lei? De ce doar intre granitele patriei cand circulatia libera a cetatenilor europeni este un drept  si nu un moft? Poate ca n-as fi pus aici aceste intrebari daca aveam cu cine vorbi. In lipsa unor raspunsuri, nu pot decat sa-mi imaginez urmatoarele:

Presedintele Basescu are dreptul la tichete de vacanta. Isi va acorda, probabil, plafonul maxim. Isi va lua consoarta, eventual fetele, la Calimanesti sau Amara. Ori, daca iubeste marea, la Mamaia. Se va caza intr-un hotel clasificat de autoritati si va “savura” aerul ranced din camera de doua stele, cu vedere la mare. Atat ii permite suma oferita cu larghete de stat, nu? Se va distra o data pe zi la barul din receptie si va manca doar micul dejun pentru ca… asta e bugetul! Cat despre familie, sunt convins ca nu va fi deranjata sa imparta patul cu dumnealui. Din banii aceia nu-si pot permite sa ia doua camere, banuiesc. Ma gandesc si la parlamentarii nostri. Cei care obisnuiau sa mearga la Monte Carlo sau in insule exotice. Vor fi nevoiti sa faca “trenuletul”. Adica sa se cupleze cate doi-trei ca sa petreaca un sejur tovarasesc la Neptun sau Olimp. Vor avea, desigur, un statut special. Dar tot in limita sumei de 3600 de lei. Ma gandesc ca sunt cateva hoteluri care i-ar putea primi cu usile deschise – ramase fara incuietori din cauza unor turisti nerecunoscatori. Vor juca table sau sah cu piesele de la receptie si vor avea intrare gratuita la clubul hotelului, unde se imbina armonios manelele cu hiturile dance. Iar pentru copiii lor, gazdele vor organiza expeditii la malul marii cu lopeti si galetuse, iar in ultima zi vor primi in dar cateva cochilii de scoici. Ce amintiri superbe de la primul concediu oferit de stat! Acum ma gandesc si la mine. Ce norocos sunt! In loc de o prima de vacanta meritata, echivalenta cu salariul meu lunar, voi primi tichetele turistice. Daca sefa mea nu ma are la inima, valoarea va fi mai mica. Poate ca totusi este generoasa si ma lasa sa ma bucur de acest cadou. Ma si vad alergand disperat la agentiile de turism, in cautarea unui loc de cazare. O coada imensa la care s-au asezat de alaltaieri viitorii turisti ai statului. Fac slalom printre ei si dau spaga sa intru in fata. Chiar si asa, prea multe optiuni nu mai am: Baile Herculane, Caciulata sau Cap Aurora (doi in camera). Aleg zonele mai linistite pentru psihic. O statiune de pensionari! Ma voi distra pe cinste! Din banii primiti sub forma de hartii voi putea sa mananc trei mese pe zi si sa beau un frappe  la doua zile. M-am scos cu bazinul fiindca este gratuit. Apa vine din pamant si este deja calda. Daca ma duceam la mare, scoteam bani din buzunar pentru sezlong si intrarea la piscina. Dar am si un regret: nu mai pot face drumetii din cauza masinilor care invadeaza toate caile de acces. Mii de romani s-au inghesuit sa prinda un loc in aceste locuri mirifice… Vad deja succesul de proportii al acestui program de vacanta in masa. Aici, visul s-a terminat.

Dupa ce m-am trezit, m-au napadit din nou intrebarile.  Daca merg cu familia sau cu parintii, lor cine le plateste cheltuielile daca bonurile sunt nominale? Daca sunt cateva hoteluri de 3 stele in care preturile sunt accesibile, unde se vor caza milioanele de romani plecati patriotic sa ridice turismul autohton pe noi culmi de progres? Daca oamenii isi iau concediile vara si iarna, cu cati ani inainte trebuie sa caute la agentii locurile disponibile? Daca vreau sa merg in strainatate, in concediu, ce fac cu tichetele astea nenorocite, din moment ce nu sunt transmisibile? Si, in final: vrea cineva sa se asocieze cu mine sa infiintam o firma de tiparit tichete de vacanta? Sau este deja incheiata licitatia?