In banca dusmanului
Exista in aceasta lume imperfecta cel putin doua entitati organizate care sunt deasupra legilor, chiar daca formal se supun lor. Una este banca, iar cealalta, serviciul de informatii, oricare ar fi ele. Acum vreau sa scriu despre prima. Nu voi fi simpatic prin ceea ce spun, caci, nu-i asa, nu este agreabil sa-i spui cuiva in fata ca este bandit. Dar auzind ce sfat poate sa ne dea un presedinte de tara intru apararea sistemului bancar, m-am revoltat.
UPDATE: Ca de obicei, predictiile mele se adeveresc. Iar argumentele apar cand nu te astepti. Iata ce s-a descoperit abia acum dupa atatia ani in care s-a musamalizat cu multa pricepere adevarul. Cititi stirea aici.
Cati dintre voi aveti incredere in corectitudinea vreunei banci? Daca sunt printre voi din aceasta categorie, ii sfatuiesc sa se opreasca acum din lectura. Acest articol nu le este destinat. Asadar, seful unei tari se transforma in recuperator si lobbyst pentru “amaratii” de bancheri. De ce ar face un conducator o astfel de invitatie riscanta catre propriul sau popor? Teoretic, pentru ca ordinea de drept si respectul fata de lege sunt argumente solide care sa-i determine pe aceia care stau pe ganduri sau chiar refuza sa-si achite datoriile la banca, sa renunte la planul lor. Dar, se pare ca istoria, criza si bunul simt se opresc la poarta bancilor. Aceste institutii moderne de camatarie, singurele de altfel care supravietuiesc anacronic, au tupeul nemarginit sa ceara statului sa aplice sanctiuni impotriva celor care nu le acopera gaurile. M-am obisnuit cu ideea ca sistemul financiar se bazeaza pe aceasta intelegere nescrisa, in care legile protejeaza o afacere profund imorala. Nu ma judecati gresit, nu sunt adeptul teoriilor marxiste sau conspirationiste, dar e bine sa enuntam cu voce tare starea de fapt. Nu oamenii, nici firmele si nici macar statul (in forma sa abstracta) sunt vinovati de falimentul economiilor mondiale. Daca cineva mai avea dubii ca sistemul financiar a fost mentinut, precum o mumie fardata, numai prin grija bancilor, inseamna ca traieste pe o insula exotica la capatul lumii. Pot accepta ipocrizia fara margini a celor care cer ajutor din banii nostri si apoi ii cheltuiesc pe salarii astronomice, speculatii sau “sponsorizarea” unor smecheri. N-am auzit de vreo banca sau companie de asigurari sa-si ceara scuze, sa recunoasca ori sa dea banii inapoi cand gresesc sau, mai grav, pentru ca ne-au adus la sapa de lemn. In schimb, ma revolta ca seful unui stat sa le tina partea. Pricep ca nu poti ramane la putere fara sprijnul celor care invart totul pe degete, precum banii in masina de numarat bancnote, dar sa accepti umilinta sa devii goarna lor este o… “performanta”. Cel putin in America, ambii presedinti mult mai “conectati” la finantele mondiale au avut decenta sa nu le ceara concetatenilor sa se imprumute tocmai de la cei care i-au adus in pragul dezastrului. La noi insa, in loc sa le arate obrazul strainilor care s-au instalat in tot sistemul bancar autohton, sa caute solutii pentru salvarea celor prinsi in capcana intinsa de banci, presedintele ii someaza pe romani sa ia credite si sa-si vanda casa pentru achitarea ratelor. Asa ceva inseamna tradarea intereselor nationale si sfidarea celor care si-au pus speranta in cineva care sa-i apere cand le va fi greu. Cat timp se joaca cu politicienii si nu fura, presedintele poate sa conduca linistit. Cand insa pactizeaza cu un sistem orientat doar spre profit si fara nicio responsabilitate in bunastarea romanilor, el este obligat sa-si ceara scuze, ori sa se retraga…
Referitor la sistemul bancar daca ma uit asa putin in urma la ultimii ani,imi vine o comparatie in minte poate plastica poate nu.Oricum din prisma asta vad parca un tavalug de oameni (bancherii)luand startul si bulucinduse inainte,fara a constientiza efectele actiunilor pe care le fac si fara macar sa le pese pe undeva,chiar i-as spune spirit de turma fara a fortza nota.Ma refer la perioada premergatoare crizei financiare,iar dupa declansarea crizei ii vad in postura de “victime”desi ei au declansat “incendiul”.Acum sa ne ocupam putintel si de don prezident.E de dorit sa ai un sistem bancar sanatos si nu-l condamn pe de o parte ca-si doreste acest lucru la urma urmei societatea moderna are la baza si sistemul bancar ca una dintre principalele componente.Nu ne putem intoarce in era primitiva la troc, chiar daca in anumite situatii limita la scara mai mica sau mai mare se practica si in ziua de azi.Dar a veni cu unica solutie ca stat de a cere imperios populatie sa se sacrifice fiind pana la urma se pare singura victima a unui boom “economic”,e prea mult.Asta inseamna ca de fapt tu ca stat nu ai solutii de a iesi din impas ,masuri economice care sa duca la redresarea economiei.Pt ca intr-o situatie ca aceasta pe care o avem in ziua de azi se cere interventia masiva a statului pe toate planurile fara sa cadem in desuet si sa spunem ca nu poate pt ca vezi chipurile suntem o economie de piata si statul are rol de arbitru nu de jucator sau patron cum era cazul socialismului.Masuri coerente la toate nivelele si un pact national care sa vizeze un plan pragmatic pe termen lung care sa fie respectat de toata lumea indiferent cine vine la putere.Am mai spus lucrul asta si in alta parte,daca noi “rupem”firul la fiecare patru ani si o luam de la capat,nu vom face altceva decat sa ne invartim ca si cainele dupa coada.Sa vii la putere si sa spui ca predecesorul tau nu a facut nimic bun si incepi iar tu de la zero cu alt program care chipurile e mai bun si tot asa la fiecare schimbare de guvern,atunci sa nu ne miram ca si peste vreo 20 de ani Romania va fi tot in stadiu de acum.ei si sa inchei ca e cam lung comentul asta si se transforma in altceva.
Între oricare bancă și oricare client al său există un contract care se supune legilor țării. Dacă sunt probleme la returnarea datoriilor, oricare situație punctuală se rezolvă pe cale legală. În România, în lipsa unei legi a lobby-ului (extrem de necesară!), se cam pune semnul egal între lobby și trafic de influență (lobby însemnând, de fapt, influențarea deciziilor politice și fiind o activitate transparentă). Aș traduce îndemnul de a lua credite în mai multe feluri:
- Președintele are garanții că băncile – aceste companii private – sunt instituții solide, iar îndemnul său este bine intenționat. Concluzie: se poziționează în slujba poporului. De ce ar face asta? Pentru a înlătura unda de reticență a poporului (în ceea ce privește sistemul financiar-bancar) provocată de apariția crizei.
- Nu are nicio garanție și atunci vorbim despre manipulare și acceptăm concluzia ta. De ce ar face șeful unui stat așa ceva? Hmmm… Aceasta-i întrebarea…
Mi-e teamă să dezvolt a treia ipoteză, cea în care președintele are garanții că băncile NU sunt instituții solide… Cine știe la ce concluzie mai ajung!
@Mana: Ceea ce a facut seful statului este inadmisibil si foarte periculos. El nu trebuie sa sustina o afacere privata in dauna cetatenilor. Bancile sunt institutii de credit care se autoreglementeaza fara interventia statului, in caz ca nu stiai. In afara unui regulament aprobat de ele si doar cu o supraveghere laxa a BNR, nu putem avea incredere in respectarea normelor morale si chiar legale. In plus, presedintele ar trebui sa fie ingrijorat de oamenii care au ajuns pe drumuri tocmai din vina bancilor care le-au dat credite la dobanzi nejustificate. Oare de ce nu se ingrijoreaza presedintele cand stie ca Romania are cele mai mari dobanzi din Europa? Oare de ce nu cere el bancilor sa sprijine economia si sa acorde termene de gratie celor care sunt in faliment? Oare de ce nu dau faliment bancile daca nimeni nu mai ia credite? Zau, Mana! Gogoasa asta trebuie sa se dezumfle odata. Citeste cum au fost cumparati politicienii in America si apoi imi vei da dreptate! Si nu uita ca moartea capitalismului apare odata cu nationalizarea bancilor. Oare de ce?
În lipsa unui sistem bancar de stat (pe care să-l susțină public președintele), oamenii nu prea au alternativă (Iar pentru faptul că au acceptat să ia credite cu dobânzile alea, nu sunt responsabile numai băncile. Și clienții trebuie să-și asume!). Afirmația aceasta vine în spijinul primei ipoteze scrise de mine.
Iar politicienii din America au fost cumpărați printr-o activitate legală și transparentă. Și în lobby, și în trafic de influență vorbim despre bani. Doar că, în cazul lobby-ului banii sunt cu contract și factură. Și să nu uităm că lobby-ul, în esența lui, se face de către companii specializate/ oameni care s-au declarat și înregistrat ca practicând această meserie (nu e cazul României!)/ pe lângă oameni politici, pentru a influența decizia politică, nu de către politicieni pe lângă oamenii de pe stradă/popor. Când acțiunea are loc dinspre politician spre popor mi-e teamă ca vorbim despre manipulare.
Cu explicațiile astea suplimentare, ți se mai pare că m-aș fi poziționat la polul opus față de ce ai spus tu?
Cred ca ne trebuie un arbitru. Eu zic ca tu gandesti corporatist si normativ. In cazul de fata, trebuie sa patrunzi mult mai adanc in evolutia fenomenului si sa intelegi resorturile care se degaja din interpretarea mea. Un sef de stat, nu are voie sa fie partinitor. Mai ales cu acea parte care profita. Putea sa se abtina sau sa ceara si bancilor sa arate disponibilitate fata de cei care daca mor raman fara obiectul muncii. Pe vremea sclavagismului, stapanii care-si exploatau pana la extenuare sclavii ajungeau la randul lor faliti. Asadar, relatia banca-client este biunivoca. De ce refuza bancile sa accepte falimentul persoanelor fizice, in Romania? De ce le este frica?
Nu stiu cat de clar este ca nu avem pentru ce sa le multumim bancilor straine atunci cand reprezentantii lor afirma ca au “investit” in dezvoltarea Romaniei. In realitate, acestea au finantat credite de consum si nu credite de investitii. Au dat credite cu dobanzi preferentiale investitorilor imobiliari, si nu romanilor care vroiau sa isi faca mici afaceri. Sa ne gandim si la dobanzile infime, cat se poate de mici, practicate de aceste banci in cazul depozitelor. In plus, banii de credite au fost adusi de peste hotare in cantitati mai mari decat resursele de care Romania dispune… Iar in conditiile unei piete bancare necompetitive si slab reglementate de catre BNR, s-a permis majorarea excesiva si, de ce nu, imorala a dobanzilor.
Inca o data, este de-a dreptul inacceptabil ca presedintele Romaniei sa protejeze bancile in conditiile in care nu a cerut public BNR sa protejeze romanii prin reglementarea mai clara a sistemului bancar, atunci cand acestia se imprumutau cu dobanzi emorme. Mai mult, daca, asa cum bine s-a mentionat mai sus, bancile nu sunt aproape deloc reglementate de catre BNR, atunci presedintele Romaniei ar trebui foarte logic sa le lase sa se ocupe singure de propriile dosare insolvabile.
Multumesc Vera pentru confirmare. Pacat ca nu ne aude cine trebuie.
Trimite un comentariu!
Recent Comments
Recent Posts
AROMABAR SET
Tags
Locuri comune
Music for your mind
Pics & Flics
Aboneaza-te!
Arhiva
Numere
Check in
Check out
filme online
Curs Valutar
Opiniile exprimate aici sunt opinii personale si nu angajeaza in niciun fel Televiziunea Romana.