O lume pierduta

Publicat la 28 March 2009 ora 13:39 in categoria Loisir 10 Comentarii

bucuresti-1972

Bucuresti 1972. Bulevardul Magheru. Troilebuze merg in voie, si razlet cate o masina mai apare. Semafoarele sunt bune doar pentru pietoni caci masini nu prea sunt. O poza veche de 37 de ani. Din vremea cand inca nu mergeam singur pe strada. Acum imi explic de ce parintii mei aveau incredere sa merg neinsotit la scoala. Doar cu cheia de gat. Acum, nici macar daca scoala ar fi in apropierea casei nu ai avea curajul asta…

Tags:

10 Comentarii »

  • starsgates

    :) La acelaşi lucru mă gândeam şi eu, mergeam la grădiniţă singură, nu era nici o primejdie că ţi se poate întâmpla ceva.:)
    Acum…

    # 28 March 2009 at 19:27
  • Manole

    …s-o dam la mica publicitate? :) – dar e amar.
    ehehe, si cate chei am mai pierdut si ai nostri parinti n-au fost disperati sa schimbe repede Yala…

    # 29 March 2009 at 01:17
  • Mana

    Nu toți părinții gândesc așa. Nici eu nu-mi las copilul să meargă singur la școală. Dar are colegi de clasă care vin/pleacă singuri încă din clasa întâi, deși nu stau chiar lângă școală și mai au și intersecții de trecut. O întrebare pe care mi-o pun constant este asta: care o fi vârsta de la care o să am încredere să-l las să meargă singur și n-o să mai fiu îngrijorată că i se poate întâmpla ceva?! Și cu fiecare an care trece constat că mai am de așteptat…

    # 29 March 2009 at 12:28
  • Oxana

    “Acum, nici macar daca scoala ar fi in apropierea casei nu ai avea curajul asta…”
    De ce? E atit de riscant? Ce e schimbat in “micul Paris” de va e frica sa va lasati copii singuri pe strada?
    Ai imagini recente 2009 ca sa putem sa vedem diferente?

    # 29 March 2009 at 20:07
  • Un jurnalist

    O idee buna Oxana. Incerc sa pozez din acelasi unghi si sa vedem diferenta…

    # 29 March 2009 at 23:19
  • Manole

    Pai e simplu, Oxana. Noi stam chiar vis-a vis de scoala. Asta inseamna ca trebuie sa trecem strada. Care are semafor cu comanda manuala. Nu o data mi s-a strans inima cu fata mea fiind de mana, cand am vazut ca fiind pe verde…soferii nu opresc.

    # 30 March 2009 at 06:27
  • popescu

    Vechiul Bucuresti era mai linistit, asa erau toate capitalele europene atunci.
    Dar acele tramvaie, masini si trolee ale ITB-ului faceau un zgomot groaznic,iar autobuzele scoteau fum negru, greu de esapament care imbacsea aerul in urma.
    Si eu mergeam la scoala cu grupul de colegi, iar drumul de intors in loc de 20 minute se prelungea la o ora, se panicau ai mei asteptandu-ma acasa.
    Mereu parintii isi vor face ganduri pt copii…..eu imi duceam fiica la scoala fiindca era greu ghiozdanul, iar cand a zis ca vrea sa vina singura…m-am conformat.
    Sunt bucurestean get-beget, imi place orasul asta cu toate belele lui, cu lume multa si pestrita, cu edili care in ultimul timp mai misca cate ceva si cu strazi pline de masini ECO!!!

    # 30 March 2009 at 10:25
  • Ionuţ

    Uitaţi totuşi ce bine arătau stâlpii fără cabluri care atârnă.
    Uitaţi în schimb cum e acum : http://www.hit.ro/lib/uploads/image/vechi/2009-01/gal_mare_gal_mare_cabluri3.jpg

    # 6 July 2009 at 02:39
  • Oprescu, criza, solutii, Palatul Brukental “trist” si Bucovina mereu “vesela”! | Parerile Artistului in Blogosfera

    [...] Sal’tare La noi la servici urla toata ziua RADIO-ul si una din stirile care “m-au gadilat la urechi” de azi, se referea la renovarea fantanilor arteziene de pe Bd. Unirii si la crearea unui port turistic pentru salba de lacuri din jurul Bucurestiului. Nimic special, doar ca spunand ca face acestea, dar nu subventioneaza caldura, tu ca organ media dai si solutia. Doar ca vezi tu solutia asta nu aduce alti bani. Sigur ca nici solutia sa nu oferi nici un fel de subventii, nu e OK, pentru ca “vremurile” sunt extrem de grele si altfel nu se poate. Si atunci care ar fi solutia? Parteneriate PUBLIC – PRIVAT cu oferirea de folosire a respectivelor obiective pe 20 sau 30 de ani. Si cred ca s-ar gasi doritori care sa castige un ban din plimbarile cu vaporasele pe lacurile din jurul Bucurestiului. La fel cum cred ca s-ar gasi si doritori care sa stranga un banutz gramada din taxa pe acea autostrada suspendata care multira dintre noi ni se pare SF, dar care pe dincolo le vedem des cand mergem (Texas, Japonia, Kuala Lumpur, Malaesia, Shanghai, China or Quebec, Canada). Insa nu, noi ne gandim ca ii imbogatim pe unii, in loc sa ne gandim doar ca peste 20-30 de ani alea vor fi in posesia statului si ca pana atunci vor avea altii grija de ele, nu va trebui sa dam mereu de la buget fonduri pentru intretinerea lor. Si daca tot vorbeam de turism uite inca “doua”. Una rece – In Romania barocul plange, la Palatul de vara Brukenthal si una calda – Bucovineanul care ofera alta Romanie! (Image source Stephen Cribbett & Tram Club via Claudiu Lucaci) [...]

    # 9 March 2010 at 13:18
  • roxana

    Nu eram nascuta in 72, dar CICLOP-ul mi-l amintesc si de la sfarsitul anilor 70, apoi anii 80. Asta e Bucurestiul meu de suflet! Tot caut imagini cu Bucurestiul copilariei mele, cu posta de pe str Matei Basarab, demolata in 86-87, cu scoala de muzica de pe str Lucaci, cu multe altele, inca nu am gasit prea multe si tot sper ca voi gasi si imagini cu casa in care am copilarit, de pe str Matei Basarab, colt cu Mircea Voda. Este dezolant sa observ ca au demolat niste cladiri superbe si in loc a ramas teren viran! Ba au mai contruit un hotel cu o arhitectura moderna intre niste cladiri cu o arhitectura deosebita, arata oribil! Multumim pentru fiecare fotografie a Bucurestiului copilariei!

    # 17 June 2010 at 14:25

Trimite un comentariu!

Va rog sa fiti civilizati si sa pastrati decenta!

RSS Comentarii

© Claudiu Lucaci - Reproducerea partiala sau integrala a textelor publicate pe acest blog se poate face numai cu acordul scris al autorului | RSS | WordPress theme by Thavi
levitra overdose