Fără a avea pretenţia că vă spun o noutate, îmi permit să vă reamintesc că toate acţiunile sau inacţiunile umane au la bază motivaţii, impulsuri morale, civice, sentimentale sau de altă natură. Până şi faptul că suntem inactivi are la bază o motivaţie. Personal, consider o dovadă de respect faţă de pământul strămoşesc de a continua şi perpetua această mare bogăţie spirituală, trasă din seva unei naţiuni, cu o istorie lungă şi zbuciumată, care a supravieţuit peste doua milenii, prin curaj, prin muncă şi prin sacrificii, prin credinţa în Dumnezeu şi prin speranţă în ziua de mâine.

Mă refer la limba română “o împărăteasă bogată…  floarea sufletului etnic al românilor”, cum a denumit-o Eminescu, pe care o păstrăm şi apărăm cu îndârjire, reprezentând pentru noi dovada cea mai clară a existenţei, forma cea mai potrivită de manifestare naţională şi culturală, precum şi puntea ce ne leagă de ţara natală şi de românii de pretutindeni. Din nefericire, conservarea limbii, culturii, tradiţiei şi a altor atribute ale poporului român în America în general şi în California în special, nu intră în sfera preocupărilor politicienilor români de pe malul Dâmboviţei şi nici ale reprezentanţilor diplomatici ai României din America. Şi aici, ca în foarte multe domenii, ne distingem printr-o totală nepăsare, deşi, aşa cum am atenţionat autorităţile române, imaginea României pe malul Potomacului nu este dată de ceea ce se întâmplă pe malul Dâmboviţei ci de activitatea şi realizările membrilor comunităţii române. Până şi guvernul comunist de la Hanoi sprijină apariţia a şapte publicaţii de limbă vietnameză, deşi – paradoxal – toate, dar absolut toate, îi sunt ostile. Să sperăm că până la “trezirea” celor responsabili, va mai exista presă de limba română pe meleagurile însoritei Californii. Deplângem sincer dispariţia de pe eşichierul publicistic a prestigioaselor publicaţii Lumea Liberă, Universul şi Românul Canadian. Eu, personal, parafrazându-l pe Emile Zola, vă acuz pentru sprijinul inexistent, la adresa celor din California, locul unde peste 250,000 de americani îşi au descendenţa din mioriticul plai carpatin. Până să mă dumiresc ce se întâmplă cu presa de limba română din Statele Unite, Tribune Co. “părintele” ziarelor Chicago Tribune, Los Angeles Times şi Baltimore Sun, au întocmit formele legale pentru declararea falimentului. Până şi New York Times, care are în spatele lui cele mai mari puteri financiare ale lumii, are probleme de natură financiară. Pentru cei interesaţi, cu profund regret vă informez ieşirea de pe eşichierul publicistic a prestigioaselor The Cleveland Plain, The Fort Worth Star Telegram, New York Daily News – patronat de miliardarul Mart Zuckerman, The Chicago Sun Times, The San Francisco Cronicle, The Boston Globe, The Detroit News, The Miami Herald, The Philadelphia Daily News, The Minneapolis Star Tribune, Seattle Star! Conform părerilor emise de Martin Langeveld în Nieman Journalism Lab, declinul presei scrise este iminent. Haideţi, măcar la nivelul Californiei, să-i dovedim că a fost eronat.

În timp ce vă scriu aceste rânduri, la Londra se desfăşoară Conferinţa G-20, menită să perfecţioneze “totala dezordine” în care a ajuns acest mapamond, din cauza incompetenţei crase a celor care, chipurile, ne conduc. Şi acolo, şi în alte perimetre geografice se promit, indiferent de coloratura politicienilor, lucruri imposibil de realizat. Tuturor le redau cuvintele unui mare om de stat – Winston Churchill – rostite tot la Londra, în Camera Comunelor, la 13 Mai 1940: ” Nu am nimic de oferit, decât sânge, muncă istovitoare, lacrimi şi sudoare.” (I have nothing to offer but blood, toil, tears and sweat). Cei care se aşteaptă la cu totul altceva sunt complet eronaţi. Odată cu sosirea “conducătorilor”, la Londra au poposit cohorte de anarhişti, idealişti şi alţi idioţi utili, care protestează împotriva a ceea ce numai ei ştiu. Surprinzător că aceleaşi figuri-persoane au demonstrat şi la întâlnirile anterioare, indiferent că s-au desfăşurat la Geneva – Elveţia, Toronto – Canada, Santiago de Chile – Chile etc. Chiar nu interesează pe nimeni, cine se află în spatele acestor globe-trotters, care colindă mapamondul în căutare de proteste? Să fie aceleaşi persoane care organizează şi conferinţele? Am motive temeinice să cred că “cineva” încearcă să aducă omenirea în pragul unei “Zone Sumbre” (Twilight Zone) adeverind că minunatele istorisiri ale lui Rod Serling n‑au fost ficţiuni.

A. C. Ton