Îndelungata şi complicata istorie a lumii ne-a adus, prin voinţa Divinităţii, la data de 29 aprilie 2009, când aniversăm 100 de zile de când Biroul Oval are un nou ocupant. Globul pământesc a rămas acelaşi perimetru geografic în care caracterul, integritatea, onestitatea, au devenit o “rara avis”, splendorile Terrei au fost copleşite de orori, valorile de nonvalori, iar civilizaţia lumii este ţinta talibanismului verbal şi agresiunii fizice a unor elemente al căror primitivism comportamental şi infantilism cerebral le-ar face, mai degrabă, clienţi ai “Patton Military Facility” (Spital Psihiatric din Statele Unite) decât componenţi ai lumii civilizate.

În această perfectă dezordine, am învăţat că: “Vita est noblis aleina magistra” (Viaţa este pentru noi o învăţătoare severă), conform spuselor lui Cato Maior şi ne-am străduit să ne regăsim activitatea noastră într-un alt dicton latin “Quod erat faciendum”(Ceea ce trebuia făcut), detaşându-ne total de presa americană de limba engleză, adulatoare necondiţionată a noii administraţii, indiferent dacă deciziile luate vor avea un efect devastator asupra acestui concept democratic, numit America. Unul din întemeietorii acestei democraţii, Thomas Jefferson, spunea: “Economia este prima şi cea mai importantă virtute a unei Republici; datoria Republicii este să se ferească de datorii.” Personal am un respect deosebit pentru persoanele dotate cerebral şi sunt un fervent admirator al filosofiei Buddhiste, care spune că în viaţă să cauţi compania oamenilor mai inteligenţi sau la fel de inteligenţi ca tine; dacă nu-i găseşti, umblă singur! Nu pun sub semnul întrebării dotarea cerebrală a noului ocupant al Casei Albe, ceea ce pun sub semnul întrebării este efectul măsurilor preconizate de noua administraţie. Stimulus package, în valoare de 787 miliarde dolari, deocamdată s-a materializat în bonusuri de sute de milioane de dolari pentru cei care au falimentat economia americană. Dolarii atribuiţi băncilor pentru salvarea a peste 9 milioane de case au avut o altă destinaţie, în prezent rata de foreclosure fiind cea mai ridicată din istoria Statelor Unite. Conform unui sondaj efectuat de Pew Institute, 55 % dintre americani se confruntă cu problema zilei de mâine, taxele au atins un nivel fără precedent iar peste 9 milioane de americani s-au adăugat altor zeci, care primesc ajutor de şomaj. Refuz să cred că aceasta a fost raţiunea lui Stimulus Package! Oricum, minţi mai mult sau mai puţin ordonate preconizează că deficitul bugetar va depăşi 10 trilioane de dolari, suma urmând a fi plătită de .….. urmaşii urmaşilor noştri, adeverind spusele preşedintelui Herbert Hoover (artizanul crizei generale din 1929-1933), care spunea: “Binecuvântaţi fie copiii noştri, căci ei vor moşteni datoria naţiunii. Într-una din cugetările sale, marele Will spunea; “nu există virtute mai mare decât necesitatea.” Consider ca o necesitate stringentă, revizuirea politicii economice cât şi a personalului din acest domeniu, aferent Casei Albe. Wallace Stevens, poet, eseist şi filosof spunea: “oamenii de excepţie văd lucrurile diferit de majoritatea muritorilor. Deci, trebuie să admit că cei ajunşi factori decizionali sunt diferiţi, deşi Sapiens nihil invitus facit.
Un alt subiect preferat al Casei Albe şi nu numai, se referă la metodele de interogare, care, potrivit unei concepţii eronate trebuie să intre sub incidenţa standardelor lui US Army. Pentru toţi, deşi am îndreptăţite semne de întrebare, doar, doar se va reţine ceva, Army’s Manual of Intelligence Interogation, cunoscut sub denumirea de FM 34-52, foarte familiar celor care au trecut pe la Fort Huachuca, Arizona, se aplică combatanţilor militari-prizonieri de război şi nu teroriştilor, care nu intră sub incidenţa Convenţiei de la Geneva. Instituţia care are pe frontispiciul ei un citat din Evangelia după Ioan cap. 8:32, “Tu trebuie să ştii adevărul, iar adevărul te va elibera”, şi care se află locată în McLean, Virginia, nu este o instituţie militară!!! Ea nu luptă împotriva unei armate regulate, căreia poţi să-i aplici cele scrise de filosoful Sun Tzu- sec.V B.C.- în cartea The Art of War. Oamenii acestei instituţii, a căror identitate rămâne un secret până şi propriei familii, antrenaţi să reziste şi celor mai inimaginabile torturi, au făcut mai multe servicii Statelor Unite şi nu numai, decât toată armata americană. Aceşti oameni de o integritate rarisimă luptă pe un front invizibil, împotriva unui concept metaforic, numit terorism internaţional. Metodele aplicate la interogare nu se pot numi tortură!!! Dacă ceea ce s-a întâmplat la Abu Ghraib, White Horse, Gardez, Guantanamo poate fi definit drept tortură, sugerez celor care doresc înfiinţarea unei “Truth Commision”, să studieze modul cum au fost trataţi prizonierii americani în timpul conflictelor din Japonia, Coreea, Vietnam, Irak, Afganistam, Liban etc. Sursa cea mai demnă de încredere este sen. John McCain, fost P.O.W -prizonier de război. Memoria celor 38,229 americani, morţi în conflictul din Asia de Sud Est, Jessica Lynch, sodomizată în repetate rânduri, pe când se afla în detenţia trupelor irakiene, cei 53 ofiţeri CIA, căzuţi la datorie, unii în condiţii de tortură inimaginabilă – a se vedea J. Higgins, în Liban -, memoria lui Johnny Michael Spann, unul din “aşii de treflă” ai trupelor speciale americane, căzut la datorie în Afganistan, la Qala-I-Jangi, pe când interoga un grup de “paşnici” terorişti, memoria lui Pat Tilman, care a renunţat la 3,6 milioane dolari anual, pentru 18,000 anual cât este salariul unui U.S. Ranger, decapitarea lui Nicholas Berg, spânzurarea trupurilor carbonizate ale soldaţilor americani în Irak etc. acestea sunt torturi, Mr. President. Dorind să deconspiraţi activitatea celei mai secrete şi lucrative instituţii americane în domeniul “intelligence”, este similar cu a oferi muniţii inamicului. Si aşa suntem vulnerabili, graniţele americane sunt ca un Schweitzer, economia este la pământ, idei străine de conceptul american prind tot mai mult contur, criminalitatea a atins cote alarmante, spargerile bancare şi de locuinţe sunt fără precedent, etc. Doriţi să eliberaţi toţi “pensionarii” de la Guantanamo? Frumos, înălţător, Mr. President. Vă asigur că, mai repede decât credeţi, vor îngroşa rândurile organizaţiilor teroriste internaţionale, şi foarte probabil vor regreta condiţiile de la Guantanamo care includeau trei mese pe zi, săli de lectură, terenuri de recreere şi multe alte favoruri, pe care numai America le poate oferi inamicilor ei.
Nu pot să închei fără a cita din preşedintele Abraham Lincoln, Marele Abe, favoritul actualului preşedinte al Statelor Unite: “În confruntarea cu un inamic pe un teatru operaţional, nu ai nevoie de o ieşire; inamicul trebuie distrus în totalitate.”

A. C. Ton