Sunt convins că marea majoritate a cititorilor prezentei rubrici sunt familiari cu numele lui Thomas Mann, unul din marii prozatori ai secolului al XX-lea. Creaţiile sale, care cuprind nuvele, povestiri, romane, dau măsura unei conştiinţe lucide şi a unei arte literare de excepţie. Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, Thomas Mann a scris, în anul 1930, romanul “Achtung Europa”, în care a făcut o analiză lucidă a naţional-socialismului şi a arătat implicaţiile majore pe care această doctrină politică o poate avea asupra destinelor lumii.

Ca în multe cazuri similare, ca să nu zic majoritatea, nimeni nu a avut urechi de auzit să audă, naţional-socialismul s-a instaurat în Germania, cu consecinţele care se cunosc, cu sechelele care se mai menţin şi după 76 ani de la înfiinţare şi cu multe minţi rătăcite, nostalgice după acel sistem de tristă faimă. După direcţia în care se îndreaptă această singulară democraţie a lumii, acest concept filosofic numit America, mă întreb dacă se va găsi un nou Thomas Mann, care să ne atenţioneze – Achtung America – asupra direcţiei spre care ne îndreptăm, direcţie total neconformă cu perceptele care au stat la baza creării Americii? Parafrazând pe Henryk Sienkiewicz, alt laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, am îndreptăţite motive să întreb: Quo Vadis America?

Prin amabilitatea bunului meu amic, Ovie Muntean, provenit, ca şi mine, din acelaşi “Triunghi al Bermudelor” din Ardeal – zona Blaj, Sighişoara, Tg. Mureş, am să vă pun la dispoziţie anumite informaţii, lăsându-vă d-voastră plăcerea de a trage concluziile pe care le consideraţi de cuviinţă. Deci, Norman Mattoon Thomas (20 Nov. 1884 – 19 Dec. 1968) a fost un lider al mişcării socialiste din Statele Unite ale Americii, renumit pacifist şi candidat de şaşe ori la preşedinţia SUA, din partea Partidului Socialist American. Iată ce ne spune Norman, într-un discurs electoral, ţinut în anul 1944 : “Poporul american nu va adopta niciodată, în cunoştinţă de cauza, sistemul socialist. Dar, sub numele de liberalism, americanii vor adopta fiecare fragment al programului socialist, până în ziua când America va fi o naţiune socialistă, fără a şti cum s-a întâmplat.” El a continuat: “Nu este nevoie să candidez din partea Partidului Socialist. Partidul Democrat a adoptat platforma noastră”.

Nu se pierde nicio ocazie în care America să nu fie culpabilizată şi catalogată drept arogantă, tocmai de persoana care n-ar trebui să facă asemenea afirmaţii, neconforme cu spiritul american. Dacă noul ocupant al Biroului Oval ar fi dispus de timpul necesar de a studia materialele puse la dispoziţie de “Military Assistance Advisory Group”, ar fi putut realiza că o naţiune arogantă nu-şi sacrifică propriii fii, pentru libertatea altora. Conform datelor furnizate de MAAG, pentru liniştea Europei s-au sacrificat în primul război mondial 116 516 militari americani. În cel de-al doilea război mondial, numărul celor căzuţi s-a ridicat la 405 399. Țările Europei sunt pline de cimitire în care zac rămăşitele pământeşti ale soldaţilor americani, căzuţi la datorie. Până şi trupul neînsufleţit al “asului de treflă” al armatei americane, gen. George S. Patton, se află într-un cimitir din Luxemburg, rămânând o mărturie vie, făcută de fiii acestei măreţe ţări. Asta pentru toţi nefamiliarii cu principiile pe care s-a creat această ţară şi care nu pierd ocazia de a o adjectiva nepermis. Intenţionat sau nu, se uită că, fără aceste sacrificii, limba oficială a Europei ar fi fost limba germană, statele bătrânului continent şi-ar fi pierdut total identitatea, lucru pe cale de înfăptuire, acum, fără a fi nevoie de un nou război mondial. Tuturor, pentru a vorbi în cunoştinţă de cauză, vă recomand cartea “Democraţia în America”, scrisă de Charles Alexis Clerel de Tocqueville, istoric şi om politic francez, fost Ministru de Externe, care concluzionează “americanii sunt atât de îndrăgostiţi de egalitate, încât ar prefera să fie egali în sclavie, decât inegali în libertate”. Place, nu place, asta este America, chiar dacă anumite interese, contrarii spiritului american, cât şi principiilor pe care s-a creat ţara, doresc o nouă formă de guvernământ.

A. C. Ton