Baieti de mingi
M-am abtinut sa scriu despre frenezia abulica a jurnalistilor dupa victoria Soranei Carstea. S-au trezit ei ca au un model aparut din senin si l-au ridicat pe piedestal inainte de vreme. Despre Sorana am numai cuvinte de lauda. Despre ceilalti insa, numai critici. Ma gandeam sa-i ignor… Dar nu o fac pentru ca m-am saturat sa-i observ cum ne prostesc cu senzationalul lor ieftin.
Fata aceea de 18 ani a ajuns la Roland Garros in primele 16 participante. Meritul ei a fost sa invinga doua concurente pozitionate pe un loc mai bun in clasamentul ATP. Pentru cunoscatori, si nu-i includ aici pe jurnalistii sportivi de la televiziuni, nu ne aflam in fata unei performante senzationale. S-au mai vazut, la fiecare turneu de Grand Slam, astfel de evolutii ale outsiderilor. La noi insa, romanii avizi de un carnat si-o bere in lumea occidentalilor hraniti cu caviar si sampanie, este un eveniment istoric! Ma prapadeam de ras cum moderatori “fini si instruiti”, specialisti in “politica pe bat”, isi dadeau ochii peste cap, isi cautau - din repertoriul saracacios de cuvinte - laudele, pentru un cocolos de subiect. Si ce daca a castigat acea sportiva trei meciuri? Era chiar atat de slaba sau clasata dupa locul 100 ca sa facem editii speciale si sa deschidem jurnalele? Iata ca a pierdut acum fara drept de apel si nu mai avem subiect de barfa! In schimb, nimeni dintre acesti obositori fandositi nu va deconta prosteala in care ne-au tarat si extazul stupid pe care l-au afisat. Nici macar n-au fost in stare sa citeasca inainte de emisiune cate romance, inaintea Soranei, au mai ajuns in acea faza a competitiei. Ar fi aflat ca am avut destule, ba chiar una a si ajuns in finala. Spre indignarea mea, am vazut un baietas pedant… cu freza lui, care vorbea cu nonsalanta specifica incultului despre evenimentul istoric la care suntem martori. Imi pare rau pentru Sorana, dar ma bucur ca, prin infrangerea sa, le-a dat peste nas, i-a fraierit, altfel spus, acestor vedete inchipuite. Au mizat ca la loto si n-au ghicit niciun numar. Asta este valabil si pentru ceilalti clevetitori buni de dezbatut nimicuri. Acesti indivizi cu morga, dornici sa mai injure cu eleganta care nu-i caracterizeaza unii politicieni, ne faceau inclusiv scenariul sosirii la aeroport a viitoarei campioane. Ipocriti nu sunt doar cei care se arata la evenimente mondene unde nu au invitatie, ci si cei care deplang fals greutatile altora. Ce usor este sa-i jignesti sau sa-i ironizezi pe altii cand ai o lavaliera deschisa! Cum ar fi daca ei ar sta in fata televizorului si cate un fraier i-ar umili zilnic in direct? Eu le-as spune in loc de tonomate, baieti de mingi. Nu e o jignire pentru ei. Daca se pricep la tenis, ar trebui sa stie ca din aceasta postura ingrata si-au inceput cariera multi dintre campionii zilele noastre. Dar pentru asta, baietii de mingi trebuie sa stie ca e nevoie de mult timp si de ani indelungati de antrenament.
Tags:roland garros, sorana carstea
De fiecare dată când se arată la orizont o victorie (cu miză mare ori… nu!) şi ies la vânătoare de senzaţional “ştiriştii” (cu tot alaiul de “experţi” în ridicări de osanale) ştiu sigur că, acolo, se pune punct oricărei posibile urmări.
Dacă fata asta ar fi fost lăsată să-şi urmeze traseul fără circul mediatic la care a fost supusă, ar fi reuşit mai mult. Antrenorii ar fi trebuit să ştie ce efecte au “spectacolele” Media asupra unui tânăr sportiv în plină cursă, era de datoria lor să o protejeze împotriva “corbilor”. Îmi pare rău pentru ea. Mare parte din eşec nu i se datorează.
Mi-am pus întrebarea care dintre cei 3 Claudiu a scris articolul: persoana particulară, jurnalistul sau omul de comunicare. Reacțiile postate sunt clar ale persoanei particulare. Prisma prin care privește este, pe alocuri, a jurnalistului. Omul de comunicare, însă, s-a abținut să se exprime. Pentru că omul de comunicare (bine, și jurnalistul!) știe că în piață unul din obiectivele diverselor entități (companii, persoane publice etc) este obținerea bunăvoinței publicului (goodwill, în termeni de specialitate). Iar intermedierea se face prin jurnaliști. Care pot avea o atitudine favorabilă față de o entitate (și aici mă refer la activitățile, evenimentele, ”produsele” acelei entități). Entitățile țintesc obținerea bunăvoinței pe termen lung, motiv pentru care găsesc o mulțime de tertipuri (legale, de altfel!) pentru a-și atinge acest target: de la organizarea de ”excursii” tematice pentru jurnaliști (mai ales dacă pot să-i ducă, pentru câteva zile, într-o țară străină – asigurând transport, cazare, masă – să le arate un sediu, o linie de fabricație a produselor sau orice altceva, extrem de plauzibil), până la a-i invita la o cafea sau la masă, sub motivul cunoașterii reciproce. Sau a le trimite un mic cadou (chiar și personalizat) de ziua lor sau cu ocazia unui eveniment personal.
Mă bucur să observ că, scriind așa, te-ai poziționat, pe blog, ca persoană particulară și un pic jurnalist. Una dintre opțiuni, pentru a continua, este să-ți construiești propriul ”castel”. Hmmm… Ne vei da vești din Ținutul de Nord?
N-am mers cu gandul atat de departe. Nu ma preocupa favorurile acelor persoane pentru sponsorii lor de ocazie. Dar ma deranjeaza amatorismul lor. Eu am o vorba: poti manipula si cu prostii si cu profesionistii. Diferenta este ca la primii te prinzi imediat, la ceilalti nu afli decat dupa ce obiectivul a fost atins.
De cate ori s-a intamplat asa si nu numai in lumea sportului. atunci cu “rapirea din sarai”daca va aduceti aminte s-au umplut televiziunile de specialisti, ala in lumea araba altul in negocieri desi din televiziune nu prea era nimic de negociat. si cate si mai cate. un subiect marunt o tragedie poate mai marunta decat multe altele cu aportul acestor “gurnalisti” ajunge taifun in toata regula.
Trimite un comentariu!
Recent Comments
Recent Posts
AROMABAR SET
Tags
Locuri comune
Music for your mind
Pics & Flics
Aboneaza-te!
Arhiva
Numere
Check in
Check out
filme online
Curs Valutar
Opiniile exprimate aici sunt opinii personale si nu angajeaza in niciun fel Televiziunea Romana.