Joaca de-a dictatura

Publicat la 20 October 2009 ora 13:01 in categoria Story Un comentariu

Meseria noastra este de a le da oamenilor nu ceea ce-si doresc, ci ceea ce decidem noi ca ar trebui sa aiba. RICHARD SALANT, fost presedinte CBS

Cand vreau sa aflu adevarul, fara sa cunosc realitatea din spatele unor decizii, urmaresc opinia unor actori politici majori relativ la o afirmatie directa si grava care ne priveste pe toti. Cand Traian Basescu insista pe conspiratia mogulilor de presa impotriva sa, ma uit cu interes ce pozitie adopta adversarii sai politici. Cand acestia tac malc si evita macar sa respinga teoria presedintelui, inteleg ca realitatea este cea prezentata de Basescu. Cand Oprescu isi permite sa spuna ca trebuie sa plateasca pentru fiecare procent meritat sau nu in sondaje, iar ceilalti contracandidati improasca opinia publica cu cifre fantasmagorice, il cred pe autorul afirmatiei. De ce? Recititi citatul din introducere. Pe de alta parte, remarc apetitul obositor al unora care mananca fara suflare cuvantul dictatura. Ii inteleg ca si-au stabilit ca strategie electorala sa identifice diavolul, dar ii atentionez sa evite joaca de-a dictatura. In 1954, senatorul William Jenner spunea : “In prezent, calea spre dictatura in Statele Unite poate fi urmata prin mijloace perfect legale; nevazuta si neauzita de Congres, presedinte sau popor… Aparent avem un guvern constitutional. In interiorul sistemului nostru politic si guvernamental opereaza, insa, alta organizatie, o elita birocratica.”
Era perioada anti-comunistilor paranoici, cand teama reala de dictatura a alimentat acte justitiare excesive. Atentie, insa, dictatura nu este obligatoriu a unui om! Poate fi si a unei majoritati parlamentare sau a unei organizatii oculte.

Tags:, , ,

Un Comentariu »

  • Mana

    Vezi tu, Claudiu, poate că nu sunt tocmai nejustificate temerile. Hai să ne uităm un pic la ultimele declarații (cele de aseară, de la TVR) despre emiterea decretului privind convocarea referendumului, după ce solicitarea făcută de președinte fusese respinsă în Parlament. Să le analizăm dpdv comunicare? Să analizăm mesajul? Să vedem tonul? Să vedem construcția frazei? Să vedem ce verb a folosit? Hmmmm…
    Mie, ca simplu cetățean, forțarea/impunerea asta nu-mi sună tocmai bine. Nu eram un copil de grădiniță la Revoluție și nici nu vorbesc din cărți. Iar ca mine sunt extrem de mulți în țara asta. Recursul la memorie se face involuntar și îngrijorarea este firească. (Nu intru în detalii cum că suntem țară din UE etc… E treaba politicienilor să argumenteze.)

Trimite un comentariu!

Va rog sa fiti civilizati si sa pastrati decenta!

© Claudiu Lucaci | RSS | WordPress theme by Thavi