Mi-am facut ordine in amintiri. Suna grav, dar nu este asa. Curatenia de toamna m-a impins sa filtrez ce mi-a mai ramas din kilogramele de documente si hartii. N-am gasit nimic aici pentru copiii nevoiasi, dar in alte colturi ale casei s-au strans deja hainute pentru ei. Cateodata, e bine sa-ti aduci aminte ce-ai facut si unde ai ajuns.

M-am regasit in primele articole din 1990. Ce diferenta! Studentul care a ales sa scrie in ziare. Cat amatorism! Dar e scuzabil, abia imi exersam gandirea si invatam sa fiu reporter. Salt in timp si ajung in 2000. Cateva invitatii, un program plin de nume celebre si o lista cu persoane si functii. Mugur Isarescu era prim-ministru, Gabi Firea tocmai plecase la Guvern, Lucian Croitoru - consilier al premierului, multi colegi jurnalisti, acum “vedete”. O vizita oficiala in America, unde ambasador era Mircea Geoana. Pe langa vesnicele discutii cu Fondul Monetar International, in program am avut si un drum la Chicago. Se inaugura consulatul general condus de… Sever Voinescu. Ce mica e lumea si cat de vechi sunt unii oameni…
Rasfoiesc printre hartii si ajung in 2003, 22 februarie. Ziarele sunt pline de vestea ca am fost inlocuit si o doamna mi-a luat in stapanire biroul de lucru. Cata atentie acorda atunci media persoanei mele! Azi nici macar o poza pe ultima pagina n-ar publica. Regasesc cateva zeci de editoriale din Ziua, acolo unde, in corpul editorial, eram partener de pagina cu Zoe Petre sau Adrian Severin. Dintre paginile de ziar rasare un articol al unei distinse colege, devenita peste ani consilier de presa al fostului ministru de externe, acum presedinte de partid. Ma aseaza la loc de cinste in panoplia “dinozaurilor” din diplomatie. Ii multumesc ca mi-a acordat atata importanta! Ma apropii de final. O poza publicata pe prima pagina intr-un cotidian central ma infatiseaza alaturi de membrii Guvernului, la Praga, in ziua cand Romania a fost admisa in NATO. Ce zambitor eram! N-aveam de unde sa stiu ca, din acel moment, viata mea se va schimba.