Putea fi si mai bine. Dar a fost suficient. Mi-a trebuit o luna de silenzio stampa pentru a lasa evidenta sa triumfe. N-am mai vrut sa vorbesc, sa analizez si sa intuiesc. Toate astea mi-au facut rau. Toti prietenii falsi/interesati sau amicii cu pedigree politic m-au injurat sau suspectat de tradare/aranjamente. Cei mai multi mi-au intors pur si simplu spatele fiindca mi-am permis sa le fac o radiografie onesta si corecta a candidatului lor.

N-au cum pricepe ca nu urmaresc nici sa obtin posturile lor, nici sa castig avantaje daca ma pun bine cu seful. Dar a venit aceasta confruntare! Le-a aratat tuturor fata si, mai ales, caracterul candidatilor. Cu exceptia lui Basescu, care s-a abtinut sa nu fie el, ceilalti si-au jucat rolurile false cu multa morga. Unul trebuia sa para tanar, proaspat si vivace, celalalt sa irumpa din palmele sale labartate maretia si intelepciunea. Amandoi m-au dezamagit. Nu pentru ca aveam alte asteptari de la ei. Tocmai va spuneam ca mi-am tinut limba strans prinsa intre dinti ca sa nu povestesc despre ei mai multe. Dar m-au dezamagit ca n-au avut nici macar pentru doua ore suficienta adrenalina ca sa stea treji in fata milioanelor de curiosi. Au fost niste marionete fara sforicele. Si-au piedut sufleurii sau papusarii din spate. Au fost doar ei, cu machiajul de o zi pe care si l-au pus ca sa-i ademeneasca pe alegatori. Unul vorbea fara sir, cuvinte si fraze. Celalalt sarea la beregata si uita de ce musca. Unul incerca sa loveasca la extreme ca sa intre in turul doi. Celalalt (imbalsamat de americani cu tot felul de scheme subliminale) era intr-o disonanta flagranta intre gesturile teatrale de forta si calm, respectiv limbajul verbal recitat scolareste. Nici macar o invatatura biblica nu a putut s-o rosteasca fara fituica. Cum sa crezi ca este evlavios sau ca este sincer atunci cand isi desemneaza ca model un Patriarh? Iar, in final, stiti cu ce au ramas oamenii? Paradoxal, cu singura proba care demonstreaza inteligenta si onestitatea fiecaruia; aceea in care candidatii aveau de relatat cate o fapta buna de-a lungul vietii. Mi-e jena de ce a putut sa spuna Mircea Geoana. Daca n-a vrut cumva sa transmita altceva abscons si s-a incurcat in cuvinte, fapta sa buna este una de crestin, normala. Insa, nicidecum nu poate deveni cel mai valoros act de bunatate dintr-o viata de om. Inseamna ca nu ne putem astepta la mai mult de la un astfel de om. In cazul lui Antonescu este si mai penibil. Sa spui ca n-ai tradat pe nimeni… Hai ca e jenant! Asta nu e fapta, este cel mult o trasatura de caracter. Cat priveste modelele… iar au dat rateuri, dar ce sunt eu sa-i critic pe acesti candidati?! Mergeti la vot si alegeti! Eu, insa, ma pastrez pentru turul doi ca sa nu fiu acuzat de ultimii mei amici ca l-am suparat pe X sau pe Y. Ultima data cand am votat a iesit rau. Pentru mine, nu pentru ei. Lor le-a mers bine, in timp ce eu am ajuns pe drumuri.

PS:  Sper ca domnii Geoana si Antonescu sa se tina de cuvant si sa ii respecte mai ales pe cei care au alte opinii decat ei. Asa au declarat public si numai in urma acestor promisiuni mi-am permis sa la spun adevarul. In privinta domnului Basescu, nu mai este nevoie sa-mi promita nimic. Dumnealui m-a pedepsit, acum 5 ani.