Prieten si dusman
Timp de cinci ani, am avut ocazia sa-l “feliem” pe Traian Basescu. Personal, ar trebui sa fiu fericit acum, ca este la ananghie. Din cauza lui si a liberalilor cu papion am suferit fara vina. Am trecut peste umilinte si nedreptati si mi-am refacut cariera, avand insa de indurat un sir lung de abuzuri. Motivul: mi-am “permis” sa cred, in naivitatea mea, ca este nevoie si de specialisti intr-un guvern PSD.
Mi-as fi dorit ca macar unul dintre numerosii mei “prieteni” de ocazie sa-mi intinda o mana de ajutor. Nici rudele mele prin alianta care ma curtau asiduu sa le accept in preajma nu mai raspundeau la telefon. Am trecut cu greu peste toate si m-am repus pe sine. Singurul om de la care asteptam, insa, un gest de camaraderie era Mircea Geoana. Nu a facut-o. De aici incepe pentru mine povestea viitorului posibil presedinte. Nu sunt un individ ranchiunos, dar nu uit niciodata. Iar toti cei care mi-au facut rau in viata fara motiv au platit. Asa ca toate gandurile mele bune se indreapta spre un om care declama ca este pacificator, modernist, tolerant, mediator, generos si, mai ales, lipsit de dorinta de razbunare. Am facut aceasta introducere pentru cei care cred ca vorbesc precum analistii sau jurnalistii de la posturile lobotomizate. Sunt sincer, impacat cu gandul si in cunostinta de cauza cand spun ca Mircea Geoana are un noroc chior si o sansa pe care nici macar Adrian Nastase, cel mai performant politician al PSD, n-a avut-o. Paradoxul face ca un candidat slab si lipsit de carisma sa fie sustinut de o turma ordonata de canale media. Traian Basescu sau Emil Constantinescu ar trebui sa fie gelosi. Ei n-au reusit sa stranga atatea adeziuni de la jurnalisti care inca mai au tupeul sa se pretinda verticali. Este acesta meritul lui Mircea Geoana? Hotarat o spun, nu. Este doar o aliniere fericita a planetelor. Aceasta este arma cea mai puternica a “candidatului Anti”. Logic ar fi ca noi toti care am suferit in urma regimului Basescu sa fim alaturi de adversarul sau. Dar intrebarea mea este urmatoarea: de ce? Raspunsurile pot fi:
1. fiindca personal avem fiecare motivele noastre.
2. pentru ca unii dintre noi cedeaza prea usor promisiunilor fara acoperire.
Daca as urmari, precum multi “fomisti”, un post caldut, mi-ar fi usor sa-l laud pe Mircea Geoana. Asta stiu ca functioneaza la el. Am vazut nenumarati catei cum ii dau binete, cum ii “toarna” o barfa sau o anonima. Din astfel de gesturi murdare se hranesc politicenii. Iar Mircea Geoana nu face exceptie. Dar el are cateva atuuri (necunoscute de public) care explica ascensiunea sa si, posibil, succesul in fata lui Traian Basescu. Este probabil cel mai rezistent psd-ist la incasat insulte si pumni virtuali. Si mai exceleaza intr-un alt domeniu: este maestru in uitare. As putea sa fac prinsoare ca nu exista macar un om care sa nu fi trecut printr-un episod de amnezie marca Geoana. Multi vor spune ca este un defect, insa privesc dintr-o perspectiva eronata. In politica, si mai ales cand imparti puterea, sa uiti si sa renegi promisiuni reprezinta cai sanatoase sa scapi din incurcatura. Intelegeti, asadar, ca la atatea calitati, nu mai este prea mult loc pentru onoare sau intelepciune.
Finalul este trist pentru un alegator ca mine. Pe cine sa votez? Pe omul care mi-a distrus cariera si mi-a indepartat toti cunoscutii sau pe un fost amic care nu ma mai cunoaste?
Tags:adrian nastase, emil constantinescu, mircea geoana, traian basescu
Gandind logic, n-ai cum sa-l votezi pe cel care ti-a distrus cariera…si banuiesc ca, in cazul asta, nu esti dispus sa accepti preceptul biblic: ai primit o palma, intoarce si celalalt obraz.
Varianta a doua poate fi viabila doar daca nu te-a afectat prea tare atitudinea neonoranta a unui fost amic…din cate reiese insa, din postarea ta, afectarea a ajuns, la un moment dat, la cote destul de inalte.
Dar mai spui si ca ierti, dar nu uiti…asta poate sa insemne un vot pentru fostul amic (care ar putea sa devina astfel, fostul fost amic), impotriva celui care ti-a distrus cariera. Dar la fel de bine poate sa insemne si invers…pentru ca, nu-i asa, nu te obliga nimeni sa uiti si in plus, poti si ierta.
Dar cu ce te ajuta ca ierti? Si cu ce te ajuta ca nu uiti?
PS: mai ai alte 2 variante: de a nu da votul tau nimanui, prin neprezentare si de a nu da votul tau nimanui, prin anulare.
Nichita Stănescu are o poezie superbă (”Altă matematică”), în care spune: “Noi știm ca unu ori unu fac unu,/dar un inorog ori o pară/nu știm cât face./Știm că cinci fără patru fac unu,/dar un nor fără o corabie/nu știm cât face./Știm, noi știm ca opt/impărțit la opt fac unu,/dar un munte împărțit la o capră/nu știm cât face.(…) Ah, dar o plapumă/înmulțită cu un iepure/face o roșcovană, desigur,/o varză împărțită la un steag/fac un porc,/un cal fără un tramvai/face un înger,/o conopida plus un ou,/face un astragal… ”
Cam așa am citit eu articolul tău. Multe lucruri amestecate care nu știm, de fapt, cât fac, deși tu le-ai judecat și ai tras concluzii (inclusiv în titlu) cam ca în partea a doua a poeziei…
Să explic: În cazul tău, a fost vorba despre o situație instituțională și despre un deadline devansat. Iar tu ai avut așteptări la nivel personal, așteptări legate de persoane (spui despre un gest de camaraderie, nu despre o atitudine profesională sau despre decizii ierarhice!). Amestecul/lipsa departajării/dintre instituțional și personal ți-a creat așteptări care nu și-au găsit răspuns. De aici, firesc, dezamăgirea. Întotdeauna comunicarea ne limpezește dilemele: o discuție deschisă cu MG, chiar și peste ani, probabil că ți-ar fi fost utilă. Cine știe ce context politic/instituțional, ce condiționalitate or fi fost atunci…
În schimb, lucrurile sunt clare în ceea ce-l privește pe cel care ți-a făcut rău cu intenție și ți-a modificat cursul vieții.
Zâmbesc a râde la gândul unui aforism care-mi trece, dis-de-dimineață, prin cap: ”Mâna întinsă închisă în gol se face, de fapt, pumn”.
Acuma, sper să nu te superi pe mine ca am scris asta, că doar suntem prieteni!
Interesante comentariile voastre. Ceea ce cred ca v-a scapat din analiza mea este firul nevazut care-i leaga pe cei doi de un caz particular. Daca ar fi precum spui tu Mana, mi-ar fi simplu sa aleg pe cel care mi-a produs un rau gratuit, Ciudat,insa, raul unuia putea fi oprit de binele celuilalt. Hmm, draguta dilema.
hmmm, sa dau rezolutie la dilema???? Dau.
In matematica, asta se numeste factor comun!
Nu va inteleg !Va credeam mai puternic ancorat in realitatea aceasta aspra si mincinoasa,va admiram traseul profesional si reusitele,va consideram,uneori , chiar un exemplu pe care l-as putea da baietilor mei !
Ce s-a intamplat ?
Sunt sigura ca e doar o ,,aliniere a planetelor ,, care va contureaza , trecator,aceste panseuri !
Am incredere in oameni ca dvs.,am incredere ca viitorul este al oamenilor ca dvs.,ageri,pregatiti,cu forta morala si ca , stejari fiind ,un vant oarecare (Basescu,Geoana,etc.etc.) nu-i pot clinti!
Sunt optimista !
Si cred in prieteni !Chiar si in politica!
Un sfat :Alegeti-va prietenii si amicii dupa sufletul dvs.Si sigur nu veti avea dezamagiri !
Rodica
(Mana, am avut o telepatie cu poezia asta superba pe care o citez si eu, adeseori
)
Mi-au placut observatiile cu “alinierea planetelor” si cu “rezistenta la pumnii virtuali” (sa observam ca incepe sa se creeze un nou tip de figura politica, “omul politic de plastilina” – omul omnivalent si ultraadaptabil). Este si asta o ipostaza buna in clipa de fata. “Votati Mircea Geoana! Inghite orice, se adapteaza la orice” (glumesc).
Am vazut si eu ca a luat amploare povestea cu anularea votului. Mie mi se pare un gest disperat. Sa nu ai cum sa comunici altfel ca refuzi tot ce se intimpla…e ca o sinucidere simbolica a rolului de alegator.
Nici neprezentarea nu e o solutie, inseamna sa bagi capul in nisip. In concluzie, nu stiu ce sfat sa dau ca nu stiu nici mie insami ce sfat sa imi dau. Nu imi place nici una din cele patru alternative!
Vedeti! Dilema mea este o dilema nationala. Morala oamenilor cu bun-simt, altul decat al lui Crin Antonescu, este unica. Avem de ales intre cineva care reprezinta trecutul cunoscut si altul care este viitorul incert. Cazul meu trebuie inteles ca un exemplu in abstract. Niciunul dintre cei doi nu mai reprezinta partener de dialog de foarte multi ani. Istoria aceasta face parte din amintirlle mele pe care le imparatasesc la momentul potrivit pentru a intelege si voi de ce gandesc altfel de cat majoritatea. Voi nu ati trecut prin acele stari, dar puteti intelege cat de dificila este alegerea cand stii prea multe. Extrapoland situatia la oamenii inteligenti si interesati de viata lor, sa decizi intre acesti doi candidati este necesar chiar daca dificil. Nu voi accepta sa-mi las viitorul pe mana votantilor de partid. Si nici influentat de manipulatorii tv sau aranjorii financiari. N-as vrea nici sa-l lasam pe actualul presedinte sa se iluzioneze ca merita un al doilea mandat fiindca este o victima a unei conspiratii. Si tot asa, ma gandesc, ma razgandesc..
Transant si sec…
Acum nu-i vorba de personal. Chiar daca experientele tale sunt cele expuse, chiar daca stii prea multe…e momentul cred, sa gandesti la scara macro si nu micro!
Indiferent de alegerea ta, atata timp cat vei oscila intre gandit si razgandit, niciodata nu are cum sa fie bine. Te intorci mereu la trecut si nu privesti la viitor! Nepriviind spre viitor n-ai cum sa-l construiesti …inclusiv pentru tine.
Si ca sa continui cu matematica,eu vad problema asa:
Factorul tau comun, nu-i si pentru ei factor comun…
Cred ca din ce-ai povestit, numai cu unul singur ai si numitor comun. Chiar daca prima data ti-a dat cu zecimale, e cazul sa te intrebi daca nu cumva ai gresit la imparteala…
Pot sa inteleg postarea ta si ca o adresa indirecta catre cei vizati si in functie de reactii si semnale, sa decizi catre cine inclina balanta? Doar intreb…Poate te gandesti (asa cum as gandi si eu) ca nu-i, inca, totul pierdut, si rolul tau poate fi dus pana la capat…chiar cu mai multa substanta, stabilitate si satisfactie personala…
Este o postare in cheie dubla. Ea ofera o imagine personala a unei alegeri rationale si, in acelasi timp, este o parabola. In viata ai de ales intre cineva care ti-a facut rau fara sa te cunoasca si altul care nu te-a ajutat cu buna stiinta. Prin asta trecem cu totii si de aceea am vrut sa aflu si parerea voastra.
eu stiu ce o sa fac in cabina de vot , cu toate ca nu am fost la primul tur (o sa spuneti era dreptul tau) acuma chiar imi este scarba de ce se intampla …eram aproape sigur ca asa se va intampla si tocmai de aceea nu am fost la primul tur. cele 2 tigari pe care le as fi fumat , una in drum spre sectie si a doua la intoarcere , chiar nu se merita sa imi bat joc de ele si sa le fumez pe strada , am stat foarte frumos la mine in casa si le am fumat la o cafea bine facuta . deci revenind la ce voi face in cabina de vot la turul 2 :
pt ca acuma pot spune ca sunt si sictirit si ingretosat de ce se intampla , voi face cum am citit pe alt blog recomandare , nu voi da adresa blogului pt ca nu e al meu si nu vreau sa ii fac reclama , dar ce spunea tipul acolo sa facem in cabina , este chiar ok fata de ce ne fac ei noua.
nu stiu daca sa spun sau nu ….oricum daca sunt cenzurat nu ma supar , dar sunt ferm convins ca asta va face multa lume .
–se intra in cabina de vot , cu buletinul de vot , se pune frumos stampila pe acel raft , se deschide tusiera , se scoate din pantaloni p*** si se da prin tus . dupa aceea se scrie pe buletinul de vot , LUATI P*** !!!! nu mai votez decat in UGANDA .
eu asa voi proceda . este un pic mai transant dar nu am ce face …imi sinucid/ucid votul meu . vorba aia , “eu te am facut , eu te f** primul sau dupa caz , eu te omor “
Dar te-ai suparat rau de tot! Eu nu stiu daca ai voie sa iei tusiera in cabina. Si nici nu cred ca accepti sa fii amendat pentru exhibitionism, daca alegi sa-ti folosesti dreptul de vot in public. Insa esenta am inteles-o. Situatia de acum ne-a pus in fata unei absurditati.
dupa un tratament cu lecitina s-ar putea sa isi aminteasca de tine…
Dar ce e lecitina asta, medicamentul miracol? Nu-ti spusei ca are omul o calitate, uita repede! Ce vrei, sa se transforme in defect si sa tina minta ca sa aiba apoi remuscari ca a gresit? Eu zic sa fim cuminti si sa nu-l criticam prea tare ca riscam sa ne dea afara din serviciu ori sa ne pedepseasca, precum predecesorul sau!
Unul care ti-a facut rau fara sa te cunoasca si unul care nu te-a ajutat cu buna stiinta sunt la fel de rai…adica, sunt oameni slabi, care in setea lor de putere strivesc tot ce le iese in cale…necunoscuti dar si prieteni.De ma gindesc mai bine, asa sunt cele doua personaje si la nivel macro, nu numai micro.
Si asa, tot in dilema suntem
Diana, nu cred in alb si negru. Cum nu cred ca in spatele fiecaruia dintre noi nu exista o motivatie.
Asa si aici, am incercat sa spun matematic…ca n-a facut cumva imparteala bine…candva…
Asa si cu prietenul care nu l-a mai ajutat…
Poate ca e cazul sa stea stramb si sa judece drept…
Hmm… Lecitina face minuni la feng shui!
) Iar pentru remușcările că a greșit există un antidot ieftin, deloc ciudat și al naibii de simplu: scuze 
Manole, inteleg cum pui problema. Eu am ramas in cadrul lui de referinta
Mana, ma uimesti! Nu te-am mai auzit vorbind de feng shui pina acum
Diana, nu m-ai auzit vorbind nici despre Kaizen până acum
(Și asta cred că ar putea fi o discuție particulară interesantă)
criticile sunt constructive claudiu . Cat priveste ultima parte, cu ce riscam, stii bine ca nu sunt foarte sensibila la astfel de lucruri
@Loredana: Ha ha! Stiu, dar parca nu te simteai bine in ultima vreme.
Trimite un comentariu!
Recent Comments
Recent Posts
Tags
Locuri comune
Music for your mind
Pics & Flics
Aboneaza-te!
Arhiva
Numere
Check in
View My Stats
Check out
Curs Valutar