Am vrut sa fiu ziarist si am ajuns jurnalist tv. Putini stiu ca dorintele mele s-au realizat asa cum mi le-am imaginat la scurt timp dupa caderea lui Ceausescu. Am avut ambitia profesionala sa conduc o misiune diplomatica si am reusit. Mi-am dorit multe altele si n-am reusit. Dupa 20 de ani, pe pagina personala de web sunt intrebat de Mana, dupa o leapsa primita in blogosfera, ce as fi facut astazi daca nu era Revolutia. Inainte sa ma intrebe ea, m-am intrebat eu in fiecare an. Mi-am adus aminte cine eram in 1989 si ce am ajuns. Cunoscandu-ma drept un om onest si moral cred ca as fi fugit din tara. Nu suportam cenzura si nici impostura. Daca atunci aveam ocazia sa plec din tara nu m-as fi uitat inapoi. N-aveam motive de regrete, nici familiale, nici materiale. Eram sarac, fara resurse, fara perspective, fara un dosar bun. Prea multe defecte pentru un comunist in devenire. Si in plus, ce asteptari puteam avea de la un viitor inginer uitat pana la pensie printre plansete la cine-stie-ce institut nenonorocit de cercetari si proiectari? Asa insa, convins inca din liceu ca nu voi putea practica vreodata jurnalismul pe motive de dosar, aveam in minte planul evadarii din dictatura. Probabil ca as fi ajuns in Statele Unite, acolo unde stiam ca este mult mai usor sa te realizezi. Astazi eram un cetatean american din California si as fi lucrat in showbiz. Cel mai probabil aveam o casa cu piscina si o familie mare. Eram rupt de Romania, dar continuam sa tin legatura doar cu mama. Sunt sigur ca mi-ar fi fost mult mai bine decat imi este acum. Si asta, cu toate ca visele mele initiale au devenit realitate, asa cum spuneam la inceput. In 21 decembrie 1989, seara, auzeam din departare impuscaturile de la Piata Universitatii. Peste doua decenii iata ca am ocazia sa public aceste ganduri.