Nu pot sa cred ca impostura si parvenitismul au ajuns sa reprezinte calitati de apreciat si de promovat! Inteleg ca doua partide vor sa guverneze si se sprijina reciproc pentru obtinerea puterii. Dar sa vad partidul fantoma PNT – CD vorbind de prietenii social – democrati, de refacerea unitatii si de reconciliere, mi se pare o insulta. Chiar atat de dobitoci josnici am ajuns? Eu, spre deosebire de altii, mai am inca memorie si principii.

Daca imi pastrez verticalitatea inseamna ca sunt demodat sau retrograd? Observ ca, acum, consecventa este numai aceea care tine de un anumit sablon politic. Totul este iertat daca pupi mana sultanului. Chiar si ororile facute de taranisti dupa 1996. Ma gandesc la psd-isti: cum pot uita umilintele si abuzurile puterii cdr-iste? Admit ca, in politica, timpul vindeca sau mistifica ranile, insa chiar atata ipocrizie din partea unor “expirati” (ma refer la pseudopartidul lui Ciuhandu), sa se agate de un tren care nu le apartine? S-au gandit sa revina la putere in acest mod rusinos? Ce spun in sinea lor Hrebenciuc, Nastase, Iliescu si alti lideri social-democrati care au fost trimisi sa dea socoteala in fata procurorilor? Unii dintre ei stiu bine cate drumuri si infatisari au avut in cladirea aceea din fata Palatului Parlamentului. Altii, poate, isi mai aduc aminte cum ma rugau sa fiu moderat in relatarile mele si sa nu lansez acuzatii, pana cand nu se pot apara in instanta. Atunci, ca si acum, am fost un naiv. Am crezut ca jurnalistii profesionisti nu abdica de la reguli. Pe naiba! Trebuia sa fiu smecher sau ordinar, si astazi eram un “valoros moderator” sau “un tanar politician” de mare succes. Pentru cei capabili sa-si piarda selectiv memoria, le aduc aminte ca PNT- CD era partidul lui Corneliu Coposu. Majoritatea liderilor sai proveneau din lagarul concentrationar comunist. Ani de zile s-a difuzat la TVR un serial, “Memorialul Durerii”, care m-a facut si pe mine, un tanar in democratie, sa vizitez Sighetul. Acesti oameni s-au razbunat pe Iliescu si ai lui, desi pretindeau ca sunt crestini si democrati. Cand au ajuns la putere, au epurat politic tot aparatul PDSR. Au dat afara abuziv si au provocat suferinte grele in plan psihic si moral unor oameni care nu-i simpatizau ori era neutri. Ma numar printre ziaristii din TVR care au supravietuit terorii din 1997. Stiti ce spuneau taranistii in acele vremuri? “Sa-i starpim pe toti cei care au lucrat pentru Iliescu si criptocomunisti!” Din cauza lor, tara a fost rupta in doua. Din cauza lor ne-am divizat si am ajuns sa ne uram fara motiv rational. Acum, dupa 12 ani, cand au iesit pe usa din dos a istoriei, fantomele taraniste revin si propun reconcilierea nationala. Mi-e scarba de tara asta si de conducatorii ei.

PS: Eu inca nu ma dezic de ceea ce am scris in 2003, in ziarul Ziua.  Veti remarca, sper, ca multe afirmatii s-au confirmat in timp.

Un partid epuizat (04.04.2003)