Dupa inregistrari deocheate, trucate sau cu iz de mita, vine artileria grea a perdantilor: amenintarile cu… o sa vezi tu ce patesti! De cand ma stiu am primit amenintari. Mai mici sau mai mari. Mai gogonate sau mai serioase. Acum vad ca politia lucreaza de zor sa afle cine l-a amenintat cu moartea pe eternul candidat la functia de premier. Domnul Klaus, cum i se spune, a primit o scrisorica murdara. Big deal. Sa va spun eu de cate ori am fost amenintat fizic sau in fata. O data de mafiotii italieni pe care i-am deconspirat, din prea multa insistenta, intr-un reportaj tv. Nu m-a aparat nimeni, nici macar politia, desi era normal, cat timp mardeiasul trimis era fost ofiter de investigatii criminale. Imi aduc aminte de un fost mogul, domnul Paunescu. Cu ajutorul unei cartite, am aflat unde s-au dus 250 de milioane de dolari din contul detinut de acesta la Bancorex. M-a cautat cu oamenii sai sa ma convinga sa renunt. Au reusit sa-mi sperie, insa, sursa, care a fugit din tara pentru totdeauna. Nu-i uit nici pe mineri, in ianuarie 1999, cand Miron Cozma l-a luat ostatec pe prefectul de Valcea iar eu am evitat, in ultima clipa, cateva bate si dale din asfalt. Mai vreti? Cand eram la Guvern primeam scrisori anonime pline de date confidentiale, unele reale. Eram amenintat cu tot felul de acuzatii pe care le stiam false. Dar acele mizerii nu ajungeau doar la mine. Faceau turul sefilor mei, astfel incat macar unul sa “muste”  din intoxicare. Am mai primit amenintari si dupa 2005, cand unii (suparati ca mai traiesc), mi-au dat cateva telefoane de amenintare. Va imaginati ca le-am verificat pe toate si n-am descoperit altceva decat un telefon public, o cartela telefonica sau un plic fara amprente. Asa ca le urez primarilor amenintati de PD-L, jurnalistilor anti-Basescu  si domnului Johannis sa fie barbati. Vor supravietui. Nu se moare din atata, credeti-ma!