Dupa 20 de ani de democratie si libertate, am devenit foarte moderat in interpretarea beneficiilor si riscurilor la schimbarile de regim (guvern). Alternanta la putere, falsa sau nu, este un fel de purgatoriu pentru fosti si raiul pentru actuali. S-au dedulcit cu totii la placeri si curiozitati. Cu trecerea anilor si intarirea fortei lor oculte, politicienii sufera tot mai putin cand pierd puterea formala, pentru ca s-au stabilizat la nivelul puterii informale.

Exista un cerc constant de indivizi care raman in sferele inalte si pe care nu-i mai poti speria cu pierderea privilegiilor. Imaginati-va ca este un fel de rotatie a cadrelor de pe vremea lui Ceausescu sau o conducere rotativa pe stil nou (cum era pana de curand la presedintia Comisiei Europene). Daca ati trecut printr-o incercare de tip politic sau administrativ, veti intelege ca un politician este acela care se mentine in circuitul decizional prin el insusi sau prin intermediari. Asadar, clasa aceasta, pe care o putem numi ironic elita, se va perpetua cu sau fara votul nostru. Pornind de la aceste premise, nu cred in efectele sublime ale unui Parlament unicameral si nici ca vom scapa de impostori si banditi asezati comod pe scaunele de parlamentar. Se vor mentine, in continuare, pe linia de plutire cei cu resurse financiare si cu legaturi trainice, construite  transpartinic in cei 20 de ani democratie, made in Romania. Nu deplang in abstract soarta noastra. Ne-am facut-o cu mana noastra si nici nu suntem unici pe planeta. Dar, daca tot am ajuns sa alegem o cale noua pentru societate (vezi platforma lui Mircea Geoana), e cazul sa decidem macar cu constiinta impacata. Ca de fiecare data cand exista o alegere decisiva vazuta diametral opus, eu situandu-ma la mijloc, am incercat sa ma pun in pielea sustinatorilor fiecarei cauze. Mi-a fost mai simplu sa inteleg ce vrea Traian Basescu, pentru ca o spun fara teama:  timp de doi ani am fost ajutat prin metode propagandistice sa-l demonizez. Foarte bine, mi-am zis, Ecce Homo! Dar ce-am rezolvat cu asta? Printre regulile elementare pe care trebuie sa le stie un jurnalist, sunt si acelea care te invata cum sa te feresti de manipulare. Cand primesti o informatie nemestecata sau suspect de clara, simturile tale ar trebui sa intre in alerta. Asa ca mi-am activat simturile profesionale. Am studiat cu atentie planificarea si implementarea strategiilor media si de comunicare ale fortei anti-Basescu. I-am urmarit pe actorii politici, ceilalti decat tinta vizata, si am ajuns la o singura concluzie, evidenta pentru toti: oamenii erau pregatiti sa ajunga impreuna la acest final. Foarte bine, mi-am zis, unitate in diversitate! Dar, oare, aceasta este dovada peremptorie ca sunt sinceri si consecventi cu propriile decizii? Daca fiecare a mers in mod onest si diferit pe drumul sau pana la alegeri, cum de au ajuns toti la un singur numitor comun, exact intr-o saptamana? Este ceva de care sa ne fie teama in principiile acestea minunate de reconciliere si unitate nationala? Si, uite asa, revin la premisele acestor ganduri: oamenii nu se nimeresc in politica la nivel inalt si nici nu ajung la putere fiindca altii se dau la o parte pentru ei. Cu aceste date si constatari de bun simt, se intelege ca nimeni nu ne poate garanta un viitor luminos? In toata istoria moderna a Romaniei, doar un singur om ne-a pacalit 25 de ani ca mergem spre societatea perfecta si, in cele din urma, cand mai aveam putin (in anul 2000 venea comunismul peste noi) l-am omorat.