Unde ati ascuns butonul?
Nu sunt un fan al statului. Nici pe stil vechi, dar nici din zilele noastre. Cel comunist a creat iluzia bunului comun si interzicerea acumularii, cel capitalist mistifica valorile si inventeaza administratorul bandit. De prin anii 50 ai secolului trecut au inceput sa apara voci critice ale capitalismului.
In acea vreme, sa traiesti in Lumea libera si sa cauti partile bune ale sistemului economic advers era cel putin o excentricitate. Ulterior, cand s-a demonstrat practic ca utopiile lui Marx nu pot functiona decat in societatile perfecte, si modelele economice ale savantilor au fost desfiintate (pana de curand, odata cu reforma lui Obama). Dar ce facem noi cu varianta imperfecta, plina de defecte, a capitalismului? Personal, nu sunt fascinat de importanta statului decat in masura in care limitele sale se intind pana la nivelul sigurantei nationale si individuale, a cetateanului. Observ ca hotia bancherilor si liberalizarea cvasitotala a mecanismelor pietei ne-au adus in fata unui paradox: statul minimal a esuat, iar acum se intoarce statul bunastarii. In fine, un stat social care administreaza saracia lasata de statul minimal. Ce ironie! Lectia crahului financiar din 2008 este aceea ca prea multa libertate, de-reglementarea pietei favorizeaza imoralitatea si hotia. Sa nu ne facem iluzii, nici celalalt model economic nu este mai viabil. Ba din contra, este o forma periculoasa de restrangere a drepturilor si libertatilor individuale. Daca primul se expune riscului de a fi inselat de persoane si companii dispuse sa incalce normele de prudentialitate, cel de-al doilea este initiator sau partas la faradelegi. Iar acolo unde acordam credit unui cod al onoarei pentru guvernanti, alternativa la furt este impozitul.
Asa ajungem la statul maximal si forma sa perversa, statul tiran. Nu prin legi, ci prin reguli ad-hoc si decizii tranzitorii. Azi un impozit marit, maine o taxa noua, poimaine, un salariu diminuat. Este ceea ce vedem in Romania. O tara saracita de anii capitalismului hraparet, umflata artificial de statul majoritar si fragila institutional sau financiar in urma actiunii distrugatoare a grupurilor politico-financiare dominante. Acest model de stat nu este nici capitalist, nici modern. Nici liberal, nici social. Este doar expresia neputintei de reformare si a lipsei cronice de resurse, ambele cauze fiind, de fapt, consecinte ale unui atac concertat din interior.
In 1990, ne-am castigat mai multe drepturi vitale. Dar, odata cu ele, ne-am inoculat si virusul democratiei. Cine controleaza statul si ii administreaza tratamentul de refacere in caz de boala? Cine il trimite la pensie daca este invechit? Cine il opreste de la jupuirea cetateanului, ca metoda legala si democratica, in loc sa-l sanctioneze pe administrator pentru ca este incapabil sa gestioneze averea publica? De la americani am invatat ce inseamna democrat si republican, adica stanga si dreapta pentru romani: unii pun taxe si impozite, ceilalti le anuleaza. Unii se preocupa sa dea de munca la clientii din administratia publica, ceilalti faciliteaza contractele economice private. Asadar, mecanismul de igienizare intra in functiune odata la patru ani. In Romania, de doua decenii, cineva tine ascuns “aparatul” si refuza sa apese pe buton.
Tags:capitalism, comunism, stat
Felicitari pentru articol, foarte provocator:)Inca ma gandesc daca statul minimal este responsabil pentru actuala criza financiara… In orice caz, intre o organizare economica pe principii social-democrate si una liberala, o aleg pe ultima si as putea da destule motive rationale (demonstrabile, nu ideologice).
In primul rand, optiunea liberala de oranizare statala pleaca de la unicitatea fiinţei umane in raport cu celelalte fiinte umane – sper ca nu se simte bine nimeni cand cineva ii spune ca este important doar cantitativ, asa cum fac socialistii. Individul este singura realitate si toate celelalte concepte de tipul opinie publica, fenomen social, vointa poporului, perceptia populatiei s.a. se reduc la acesta, inclusiv metodologic, pentru a putea fi analizate mai ceva mai atent.
Individul este privit ca fiinta singulara si autosuficienta – nu cred ca ii place cuiva sa participe la diferite structuri institutionale s.a. doar pentru ca i le impune statul. Atat timp cat limitele corpului uman sunt si limitele sale, individul este proprietar asupra sa. De aici este clar ca proprietatea este naturala, in aceasta acceptiune, orice individ avand cel putin o proprietate, pe aceea a propriului corp, iar individul nu este prin nimic dator societatii, iar bunurile pe care o persoana le produce sunt extensii ale corpului si deci proprietati ale acesteia. De aici decurge si solutia privind taxarea..
In fine, dorintele individului sunt suverane, atata vreme cat sunt in relatie de determinare cu ratiunea, careia, spre deosebire de optiunile socialiste de organizare statala, liberalismul ii rezerva cel putin prezumtia ca functioneaza la nivelul fiecarui individ. Cum fiecare persoana este condusa de propriile interese si este prin definitie cel mai bun judecator al propriului interes deoarece este inzestrata cu ratiune, institutiile trebuie sa evite sa judece pentru indivizi, care stiu cel mai bine ce fac. Astfel, liberalismul nu poate accepta nici o responsabilitate colectiva sau institutionala, cum fac adeptii socialismului(care pot ascunde greseli si responsabilitati de guvernare sub aceasta umbrela generoasa).Daca ar exista vreo responsabilitate colectiva, inteleg ca poate exista si o constiinta colectiva, or eu nu am vazut pana acum asa ceva!
Cat despre legile impuse ad-hoc de catre statul tiran (perfect nume!), as discuta ore… Probabil ca pentru a fi si respectate, legile trebuie sa corespunda naturii umane, in termeni a la Montesquieu.
Da! Ce să-ţi zic, Prinţe?
)
)
Eu cred (de vreo două’j'de ani!) că, atâta timp cât nici una dintre puterile în stat nu funcţionează pe baze normale (de legi şi legalitate nu mai vorbesc, chiar străjerii CC sunt pe-un calapod!) iar cea mai importantă dintre ele, aia care ar trebui să ne scape de şleata de tâlhari “reformatori” (după ce, în prealabil, i-ar pune să plătească cu vârf şi îndesat!) nu e decât o babă hâdă (dar curvăăă, cât cuprinde!) nu se poate face nimic.
Îşi vor “reforma” doar interesele şi averile. Ale lor şi ale camarilei lor (de ieri, de azi, de mâine… )
Încotro întorc ochii nu văd decât hoţi cu acte în regulă şi tâlhari la drumu’ mare protejaţi de justiţie. Uită-te cine ne “protejează” la Interne. Vezi cine are “grijă” de sănătatea, de învăţământul, de cultura noastră. Simt un pumn în stomac ori de câte ori aud numele “reformatorului” nombăr oan (ştii tu, fraudulosu’!) Aproape că mă sufocă atâta “competenţă” în a pune jugul (biciul, coasa, pumnul!) pe cei mulţi şi proşti. Aşa le trebuie. (După cum ştii, nu i-am votat, pot suporta. Măcar nu-s “de-ai mei”!
Ba, le pot zice votanţilor care-s “recompensaţi” aşa cum nici nu gândeau, “aşa vă trebuie!”.
(Ştiu, ştiu, nu-i creştineşte să te bucuri la răul altora, da’ nu mă pot abţine, no.
Minimal? Maximal? Unde, bre Patroane??? La noi? Ei, na!!!
Ca plecara pestii din bazinele democratiei si se aciuiara la Miorita noastra!
Negru pe plantatie iti suna cunoascut? Da, da e de acolo de unde iti place tie!!! Asa ca hai sa nu visam cai verzi pe pereti si sa facem teoria conspiratiei nasturilor de plus…
Deci, dupa cum e la vedere de ceva vreme incoace…cred ca butonul ala e ascuns langa punctul G!
Ha, sa nu indraznesti sa ma intrebi al cui punct G, ca doar de dupa Reve incoace numai in orgasme o ducem! Aha, multiple!
Si mai ales, cine trezeste statul roman din nepasare si nesimtire?…
De la acest “nu are cine” s-a ajuns la criza institutionala generalizata.
Uneori UE a jucat un rol de instanta de control, dar nu a avut un efect prea mare. Doar asa, o reactie de ochii lumii europene, apoi iesim de sub reflectoare si ne intoarcem la oile noastre.
Ia sa trimitem statul la pensie, ce-ar fi?!
Dragii mei, iata ca ne intereseaza pe toti ce face statul. Am auzit o opinie ca n-ar trebui sa conteze, cat timp interactiunea cu acesta se rezuma la plata unor dari. Ei bine, articolul asta ne arata unde poate ajunge statul lasat de izbeliste in mana unor profitori sau incompetenti. Ne spune ca institutiile sunt, prin natura lor, birocratice si predispuse la abuzuri. Si daca administratorii nostri vor vedea in noi indiferenta si delasare, cu siguranta veti descoperi in timpo cum taxele cresc fara acordul vostru, cum dezvoltarea se intarzie pana se indestuleaza clientii politici si administrativi, calitatea oricarui serviciu achizitionat este inferioara asteptarilor si riscati sa pierdeti din drepturi si libertati in numele protectiei statului.
Exact, Claudiu. In jungla nu exista stat minimal sau maximal.
Stii, Ferma animalelor e o parabola draguta, insa tot poveste ramane, mai ales cand in ferma noastra nu mai sunt “ei” si “noi”, ci 50% cu 50%.
Nu asta s-a vrut?
Cred ca s-a dorit sa ne amorteasca simturile, sa ne imbete gandurile si sa ne ia banii.
Nu sunt vreo specialistă în problemele statului dar, după părerea mea, fiecare dintre cele două sisteme de gândire are măcar o problema majoră: stânga poate foarte ușor să conducă spre abuz de putere și tiranie a majorității, liberalii propun un stat care, în situații limită ar fi inutil, fiind în imposibilitatea de a interveni.
Pentru persoana mea pretențioasă, ambele variante sunt nemulțumitoare. Nu mă încântă nici unul dintre modele: nici liberal, nici social. Nu-mi place să mă uit în urmă, mă uit tot timpul înainte. Cred că e cazul ca omenirea să evolueze și să inventeze altceva care să înlocuiască modelele astea imperfecte (ei, nici postliberalismul&postmodernismul nu mi se par soluții acceptabile! O fi nevoie de o nouă ordine mondială ca să fiu mulțumită?).
Personal, cred că sunt un pic în afara teoriilor elaborate de filosofi și ideologi: relația mea cu acest stat (român – care acum nu e nici de stânga, nici liberal, nici modern, nici capitalist, nici…, nici…) este una deliberat minimală. Nu-l deranjez cu nimic, îi plătesc la timp ce taxe și impozite îmi cere și în ce cuantum vrea, banii mi-i produc numai din mediul privat (și asta fac de-o viață), iar din ce-mi ofera el folosesc doar siguranța/securitatea dintre granițele între care am ales să trăiesc momentan. De ce nu crâcnesc la cuantumul sumelor pe care mi le cere? Consider ca am facut un troc cu statul, pe vremea când el era social (cam ca în poveștile în care îți vinzi sufletul diavolului): mi-a oferit posibilitatea sa învăț gratuit, astfel încat acum să am capacitatea de a-mi câștiga existența în condițiile menționate și să nu depind nicicum de el/să nu aștept nimic de la el, iar eu ii platesc tributul de taxe și impozite, câtă vreme aleg să stau între granițele lui. Nu mă interesează ce face cu banii, daca îi ajută și pe altii, cum a facut cu mine, sau nu…
Discuțiile despre modernizarea/reformarea statului sunt de actualitate în .ro. Dar ”aparatul” este ținut ascuns nu din cauza neputinței de reformare, ci pentru că nu se vrea să fie altfel. Câtă vreme economicul bate politicul și… banii (făcuți în afaceri cu statul) vorbesc!
Socialismul (ce tinde spre comunism)si nazismul sunt expresiile extreme pe axa stanga-dreapta. Deci si dreapta poate conduce la incalcarea libertatii, nu doar stanga! In fine, sa zicem ca nu mai este cazul sa ne facem griji pentru posibile alunecari in extrem ale institutiilor. Pana si cele mai deschise sisteme statale permit forme de oportunism post-constitutional (deci la nivelul institutiilor statului) deoarece instrumentele de alegere institutionala (adica la momentul in care se decide ce fac institutiile, ce sunt, ce competente, pentru cine lucreaza aceastea s.a.)De multe ori, pentru ca au acces mai mare decat alti indivizi decidenti, unii dintre acestia vor incerca sa deturneze deciziile politice asa incat sa beneficieze de castiguri platite de ceilalti. De fapt, acestei intrebari trebuie sa ii dam raspunsul, si nu intrebarilor de genul: ce organizare statala este mai buna, de tip liberal sau de tip socialist, etc. De altfel, niciuna dintre formule nu isi propune sa incalce libertatea sau demnitatea indivizilor. Consecintele de acest fel (includ aici si jaful pe care il practica statul cu participantii la institutiile sale, adica cu cetatenii) sunt cele pe care trebuie sa le evitam si, ca urmare carora sa incercam sa le dam raspunsuri pragmatice, rationale. Pentru inceput,sunt unele principii indispensabile de la care trebuie sa plecam si, din intamplare, ele sunt protejate de ideile liberale despre organizarea societatii.
Cat despre cetatenii constiinciosi care dau Cezarului ce e al Cezarului, sa stiti ca nici macar educatia nu este gratuita:)
Aha, si de cand zici c-o sa-nceapa asta?
De acum, platind CAS-ul? De cand am intrat in UE si Nato…cred ca toate principiile pe care tocmai te bazezi si se predau teoretic in diverse institutii…sunt usor depasite. Mai mult, ar fi bine de vazut spre ce tind ele…si nu mica va va fi mirarea ca tot spre haos tind, nu de alta dar trebuie sa se uneasca cu altele, pentru care s-a nascut si s-a pregatit. Io, zic sa studiati China ca asa vor supravietui si cei de la catedra…
Suntem participantii acestei organizari institutionale numita stat volens nolens, nu avem ce face, platim taxe… Ca atare, intrebarea era cum anume sa facem ca acest stat sa ne reprezinte si noua interesele (ex: cum ar putea sa ne protejeze libertatea individuala, care este o chestiune cheie in discutia stat minimal vs stat maximal), ca doar de aceea il sustinem cu taxe etc.
Asa ca, daca a lega participarea individului la organizarea statala de niste principii care sa ii asigure libertatea (aici intra respectarea lui ca individ singular si rational, dar si evitarea intr-un fel sau altul a gestionarii proaste a resurselor sale -resursele gestionate de stat sunt, in general, si ale individului, de vreme ce contribuie la ele prin taxe si impozite) pare desuet, atunci putem sa ne intoarcem linistiti pe la 1848, cand oamenii mobilizati social si sperand sa participe cumva la sfera publica, se luptau cu nobilimea si monarhii pentru putina libertate politica (a se citi civica). Chinei ii sunt specifice libertati economice, ceea ce este excelent. Problema este ca cetatenii nu au libertate politica, si nici individuala. Absenta acestora nu le poate da dreptul sa traga statul la raspundere pentru proasta gestionare de resurse. Asta ar fi problema si, in plus, credeam ca este asumat faptul ca indivizii nu au doar nevoi de baza legate de simturi, ci si nevoi ceva mai complexe care sa le asigure rafimanemt spiritual, nevoi care nu pot fi satisfacute de un stat ce controleaza viata privata a indivizilor. Si legat de nevoi de la baza piramidei nevoilor, China nu prea este un stat cu un sistem de asistenta sociala prea extins. Ceea ce ma face sa ma intreb daca mai are rost sa apreciem armonizarea intre piata libera si ideile comuniste pe parte sociala. Daca socialismul asta dus spre comunism nu ajuta nici macar la un sistem de asistenta sociala solid, inclin sa cred ca nu este de niciun alt ajutor. Evident, in afara de ajutorul dat incalcarii libertatilor individuale,civice si politice.
In fine, ideile astea sunt mult mai operationale decat credem si rezolvarea se leaga de organizarea institutiilor statului-chestiune foarte pragmatica de altfel, care pana acum,in Romania s-a vazut doar de partea negativa-adica atunci cand unii beneficiaza si toti ceilalti platesc(adica miile de cazuri de clientelism si coruptie).Daca statul a putut fi organizat asa incat unii sa aiba avantaje mai mari in raport cu altii, de ce nu ar putea fi reorganizat astfel incat nimeni sa nu aiba vreun avantaj mai mare decat al celuilalt de vreme ce toti suntem egali (intaiul principiu al socialistilor pe care ei il incalca in toate cazurile posibile, de la taxare si pana la alte aspecte mai grave).
Aseara cand am vazut raspunsul, am zis WOW ce mult…poate vad mai bine maine de dimineata…acum, zic la fel: prea mult! N-am rabdare dar cititnd printre randuri, am constatat ca nu s-a inteles.
China e model. Unul reusit.
Restul(ce-i mai sus) e utopie. Niciun stat nu-si doreste ca cetatenii lui sa aiba libertatea de care vorbesti. Atunci cum naiba sa-i mai conduca?
Draga mea, PUTEREA e cea care azi vorbeste. Ca sa ai PUTERE trebuie sa ai banu’. Banu’ nu creste pe campie. Cuiva ii e rau ca sa-mi fie mie bine!
Periodic Puterea alterneaza si atat.
Revenind la cat ai scris(si mai ales ce!) cred ca ori te-am nimerit, ori lucrezi in domeniu, ori esti studenta…de unde imi vine sa te intreb: dam(amandoua) si examen?
Off..dar nu statul trebuie sa isi doreasca libertati suplimentare pentru cetatenii sai:)) Daca imi spui si cine este statul asta, ca sa poata avea vointa, constiinta, atunci s-ar putea sa il privesc si eu altfel decat un prestator de servicii in forma institutionala care poate fi tras la raspundere pentru proasta gestiune gratie libertatilor politice si civice ale oamenilor. Desigur,China este un model reusit pe parte economica. Dar partea lui comunista este inutila: nici nu ajuta foarte mult cetatenii in zona asistentei sociale (ceea ce ar trebui sa faca un stat socialist-comunist) si nici nu permite libertati mai rafinate precum cea politica sau civica. Asta e ideea:ca oamenii au si alte nevoi in afara de cele primare, pe care le satisface economia.
Vera, hai sa facem o diferenta intre cladiri si cei ce presteaza in ele…
Statul e o organigrama cu casute. Casutele sunt populate cu indivizi. Simpla prezenta a casutelor nu instituie statul cat timp nu sunt functionale prin ceea ce fac indivizii…cam acolo am batut eu.
Aia e Puterea.
In acest moment pe Statul pe care l-am definit mai sus, nu-l controleaza nimeni si e imperfect. Nu cumva se cauta o noua forma de organizare care sa fie mai performanta? Nu cumva se cauta o noua forma de organizare care sa ne tine mai bine “in mana”? Nu cumva e valabil la nivel mondial?
Ba, eu cred ca da! Si uite asa ajungem la o noua ordine mondiala!
Modelul China e experimentul reusit, la asta m-am referit! E exact modelul spre care se tinde!
Ce-mi mai place, e ca o sa fie si cerut de catre noi toti!
Institutie inseamna cladire, dupa parerea ta?
Institutie inseamna casuta populata cu indivizi din “organigrama” de care vorbeam in comentariul anterior, da, dupa parerea mea!
Cu responsabilitati si atributii clare! Denaturarea scopului pentru care au fost create s-a realizat in momentul in care indivizii care le-au populat s-au folosit in interes personal sau de partid de Puterea ce le-a fost data.
Acum, acesti indivizi de ce ar da din mana Puterea de buna voie si nesiliti de nimeni? De aici am conturat intrebarile de comentariul mai sus…
Am apasat butonul.. ups!
Amin. Bum! Uite asa ne-am dus in rai si n-am vazut cum se termina lumea. Ha ha.
Inteleg de ce esti in dubiu…dar eu sunt optimista si zic ca acesti indivizi care gestioneaza resursele publice ar da puterea din mana daca ar fi constransi institutional si legal sa o faca. Cetatenii nu ii pot constrange daca nu au libertate individuala, politica si civila.Cu aceste libertati se fac multe, inclusiv proiectare si ajustare de institutii si legi proaste care ii avantajeaza pe unii in raport cu altii. Asta nu pot face chinezii!
@Claudiu, odată cu ajungerea noilor suflete acolo, cum s-a schimbat masa raiului? Dar volumul lui? Poți să spui cum este Raiul, endoterm sau exoterm?
)
Vera, succes in optimism!
La istoria tarisoarei noastre am vazut ce-a insemnat constrangere! Nici vorba de institutional si legal…ci numai puteri straine!
Dap, asta n-au inteles multi si inca nu o pot face!
Claudiu, partea proasta ca nici cartea/scenariul/sau ce-o fi pe care ziceai ca-l scrii, n-am apucat sa-l citim! Deh, n-oi fi avut timp, la timp!
Acum ma duc sa citesc cum e cu bicicleta
Trimite un comentariu!
Recent Comments
Recent Posts
Tags
Locuri comune
Music for your mind
Pics & Flics
Aboneaza-te!
Arhiva
Numere
Check in
View My Stats
Check out
Curs Valutar