Toleranta mea fata de Guvernul Boc a scazut vertiginos spre zero. Nu este nici mai prost, nici mai bun, in termeni de eficienta, decat altele. Este, insa, lamentabil comunicational si periculos pentru sanatatea populatiei. Nu credeam ca a te pretinde popular (ideologic) poate inseamna si populist. Dar faptele confirma paradoxul.

Doua teme de interes national se intrepatrund si ma revolta. Recalcularea smechera a pensiilor si salariilor faraonice ale unor angajati ai statului. Mai intai despre ultimii. Spuneam aici ca romanii au inventat principiul bunastarii pe bani publici. Ai candidat la Parlament dar ai pierdut, nicio grija – partidul are grijia de tine. Ai fost un sponsor generos sau te-ai imprumutat ca sa-i sprijini financiar pe cei care ajung ministri, partidul te premiaza. Ma deranjeaza ca, in functie de culoarea politica, sunt aratati cu degetul doar ceilalti. Adevarul este ca statul, adica ei, se protejeaza si se perpetueaza intre aceleasi limite si persoane. Nu inteleg surprinderea celor care descopera acum nesimtirea, in forma pura, de recompensare prin tot felul de consilii de administratie. Astea sunt de cand a aparut democratia in Romania! Nu este decat vina politicienilor care au inventat aceste minunate conserve de sifonat banii publici sau de recuperat injectiile financiare din campanie.

Partea a doua: pensiile. Aici ma afecteaza si personal, fiindca inteleg de la reforma asta ca ma baga in mormant mai devreme. Asadar, cand imi vine sorocul sa ies la pensie, speranta de viata nu va fi mult diferita de cea de acum. Voi avea, cum s-ar zice, mai putini ani de mancat pensie. Apoi, mi se dau asigurari ca voi fi avantajat pe noua formula de calcul, insa descopar ca este tocmai invers. Pierdem bani, noi, cei multi care nu suntem in sistemele speciale, si raman cu privilegii mascate cei din sistemele de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala. De pe vremea lui Carol al II-lea si dictatura lui regala, militarii au fost privilegiati. I-am inteles si pe comunisti ca au mentinut acest sistem, pentru ca aveau nevoie de institutiile de forta ca sa subjuge poporul. Dar astilalti, democratii pe stil nou, de ce au acceptat? Poate ca le-au fost datori la Revolutie?

In fine, acum, printr-o mascarada juridica, se recalculeaza pensiile multora si deloc pe ale astora cu trese si epoleti. De ce statul nu mai are bani pentru plata pensiilor? Chiar si in conditiile in care un angajat suporta un pensionar, argumentul acestui Guvern nu este valid. Sa fie, oare, in spatele acestei decizii, ceva grav, cum ar fi incapacitatea Guvernului de a mai administra fondurile? Daca fiecare salariat contribuie cu 10,5 la suta din salariu, va asigur ca, orice calcul s-ar face, suma totala stransa de la populatia activa este de cel putin 2,5 ori mai mare decat a tuturor pensiilor in plata. Unde sunt acesti bani? De ce statul nu renunta la fondurile de pensii generale daca nu gaseste o formula echilibrata? Sa fie oare o megaescrocherie financiara prin care sunt deturnate miliarde de euro pentru acoperirea unor gauri in alte parti? De ce nu accepta statul sistemul de pensii administrat privat, asa cum se intampla in multe state dezvoltate economic? De ce accepta ca fondurile private din pilonul doi sa faca investitii de risc cu banii contribuabilului fara obligatia garantarii cotizatiei nete? Multi se tem ca un sistem privat de pensii poate fi un alt FNI. Dar acest risc exista acum! Statul se preface ca liberalizeaza sistemul, dar, in realitate, este doar o manevra ordinara prin care s-a asigurat pe decenii dezvoltarea unor business-uri private.

Matematic, s-a demonstrat ca toti vom pierde la pensie, in diferite forme. Este cea mai rusinoasa schema de manipulare a unui drept fundamental al cetateanului, dupa privatizarea fantomatica a intreprinderilor de stat in acele fonduri de administrare a bunurilor comune (FPP). Daca acest Guvern este sau nu de sacrificiu, vom vedea. Ce ma preocupa acum este sa-mi cumpar doua lumanari: una pentru el si alta pentru mine. Una la morti si alta la vii.  Pe prima am aprins-o. Amin.