Ba, de cat timp esti aici?
Zilele trecute, dau sa ies din parcarea din fata blocului, dar rotile mi se infunda in zapada. Blochez, fara sa vreau, intrarea pe o straduta laturalnica, folosita doar de locatarii blocurilor din zona. In timp ce ma chinuiam sa eliberez masina din zapada, ma claxoneaza un individ care face semn ca vrea sa treaca de mine, spre capatul stradutei. Este nervos si tipa la mine. Se da jos din masina, blocand circulatia pe strada principala. Vine rosu de furie si imi arunca in fata cateva cuvinte tari pe care le ignor.
Il rog sa inteleaga ca nu pot elibera calea de acces pana ce nu curat zapada de sub roti si ii propun sa ma ajute. Ma pocneste in ochi cu o replica naucitoare: “Ba, tu de cat timp esti mutat aici? Ai un an sau doi pe aici, dar eu sunt de dinainte sa existe parcarea asta! “ Nu gasesc nicio replica pe masura si ma indepartez de el, spunandu-i ca l-am crezut om serios, la varsta lui (parea un barbat de 65 ani, ingrijit, semn ca o duce bine). Am reflectat cateva zile la vorbele lui. Cu siguranta ma cunoaste de la televizor. Este cert ca mi-a vazut masina parcata de multi ani si nu avea cum sa stie daca sunt, de 3 sau 2o de ani, vecinul lui. Sunt printre cei care au venit in cartier in 1990, adica la un deceniu dupa ridicarea blocurilor pe vechiul amplasament (cartierul manufacturierilor din perioada interbelica).
Pe vremea lui Ceausescu, zona a fost populata de oameni de incredere ai regimului. Aflu ca si el este un fost profesor la scoala de politie. Ce importanti trebuie sa fi fost el si vecinii lui! Acum toti sunt pensionari si privesc cu ura sau scarba schimbarea demografica din cartier. Oamenii cu bani sau cu stare materiala medie s-au mutat ori au inchiriat pentru altii, asa ca fostii s-au amalgamat nefericit cu actualii. Atitudinea individului mi se pare emblematica pentru evolutia societatii noastre dupa 20 de ani de democratie. Fostii pretind sa fie, in continuare, intr-o enclava a lor. Nu conteaza ca si-au obtinut proprietatile prin influenta sau fidelitate fata de regimul defunct. Ei au drepturi imprescriptibile pe considerentul primului venit. Ei vor sa mentina spatiul vital in interiorul grupului recunoscut numai de ei. Ceilalti sunt fie parveniti, fie neaveniti. Cu astfel de atitudini, nomenclatura comunista isi arata fata urata chiar si in zilele noastre. Cine ar fi crezut ca unitatea de masura pentru acceptarea ta intr-un cartier este vechimea? Ma asteptam ca vecinii sa ma judece in functie de alte criterii: liniste, disponibilitatea la ajutor, constanta la plata cheltuieilor comune, manierele de comportament. Se pare ca m-am inselat. Ar trebui sa fiu turbulent, smenar si amenintator. Poate ca atunci ma voi impune in fata lor si ma vor recunoaste ca unul de-al lor.
Tags:nomenclatura
ha ha. zambesc amar. acum cativa ani la o discutie pe scara pentru niste treburi comune, in speta folosirea unor spatii comune ale blocului, cineva care folosea spatiul mi-a venit cu replica eu sunt mai vechi si am intaietate. am ramas in prima faza cu gura cascata.iar la a doua am lasat bunele maniere la o parte si i-am replicat ca toti avem aceleasi drepturi pentru ca fiecare suntem proprietari pe scara, nu conteaza vechimea
Pe propria piele am trait aceasi experienta…de doua ori. Da, este o mentalitate. N-am sa povestesc ambele experiente…si doar pe prima:
Mi-am cumparat un ap intr-un bloc de APV-isti. Alta tagma. Locuiam la parter. Nu-mi mai aduc aminte ce-a deranjat-o pe-o doamna…poate culoarea presului de la usa, marimea cifrei de pe usa…sau faptul ca vroiam explicatii cand imi cereau bani pentru diverse lucrari la spatiicomune, cert este ca mi-a replicat exact la fel. Am luat-o de mana si-am dus-o in fata avizierului:
-Cucoana, pe tabelul asta numai maiori ci colonei. Generali, nicunul.
Ei bine te anunt, ca tocmai a venit unul in bloc! Io! si i-am intors spatele.
Eu cred ca-i vorba de atitudine. Sec, scurt si la obiect!
Ce-asi fi facut in locul tau? As fi bufnit in ras! As fi pus masina pe avarii, as fi inchis-o…si as fi plecat razand in hohote! Aaaa, si da, as fi fotografiat si masina mea …si pe domnul!
Tiparul acestui securisto-comunist imi este bine cunoscut. Dupa ’90 trebuiau sa dispara si totodata sa apara in alte locuri, pe alte “functii” si eventual sub alte nume, pentru a l-i se sterge orice urma. Dar stai ca tot nu inteleg ce anume voia, care era reprosul lui? Daca tu sa admitem ca intr-adevar erai mutat doar de 2 ani, ce ar fi trebuit sa faci in opinia lui? sa nu mai parchezi acolo, sau sa nu eliberezi masina din zapada? …sau poate se astepta sa-i adresezi un “sa traiti” si atunci ar fi fost multumit si fericit zicandu-si : “in sfarsit si unul de-al meu !” haa
Nu stiu sa va zic cum era mai bine. M-a luat prin surprindere. Ma gandeam sa ma port elegant, altfel riscam sa-mi fie terfelita, din nou, imaginea. Asa cum mi-a faut dementul acela care si-a inscenat avarierea masinii si m-a reclamat la politie dupa ce m-a recunoscut de la tv. Mestere, ai fost inspirata, dar, din pacate, nu aveam cum sa-i dau replica aia. Am aflat ulterior ce era. Iar tu, Victor, ai ramas perplex ca si mine. Nu i-am inteles sensul cuvintelor. Cred ca era o doza de superioritate afisata intr-un moment unic. A putut sa-mi spuna naduful lui de ani de zile si s-a nimerit sa ma prinda descoperit. Dealtfel, un vecin mi-a relatat ca, ulterior, personajul era foarte afectat de replica mea. I s-a parut o jignire ca l-am facut neserios. Se astepta, probabil, sa-l injur.
Trimite un comentariu!
Recent Comments
Recent Posts
AROMABAR SET
Tags
Locuri comune
Music for your mind
Pics & Flics
Aboneaza-te!
Arhiva
Numere
Check in
Check out
filme online
Curs Valutar
Opiniile exprimate aici sunt opinii personale si nu angajeaza in niciun fel Televiziunea Romana.