Ce simplu pare!
“Premierul a spus ministrilor, inca de saptamana trecuta, si le-a reamintit in sedinta de miercuri a Guvernului ca vrea ca fiecare membru al Cabinetului sa sustina personal conferinte de presa, cel putin o data la doua saptamani, pentru a anunta sau explica diferite proiecte. Se urmareste, astfel, o mai buna comunicare din partea ministerelor”
Daca luam de buna aceasta stire Mediafax, descoperim cum unii ii copiaza pe altii. Atunci cand Adrian Nastase, fost prim-ministru, le cerea ministrilor sa iasa saptamanal in conferinte de presa si sa prezinte “realizarile”, adversarii politici si presa l-au acuzat de cultul personalitatii si de propaganda. Desi am fost adeptul unei atitudini rezervate, in aceasta actiune riscanta, i-am dat dreptate intr-o privinta. Am considerat ca fiecare ministru trebuie sa-si explice deciziile si sa ofere prilejul ziaristilor sa lamureasca, direct si fara ocolisuri, orice zvon sau neclaritate. Iata ca, dupa atatia ani, premierul Boc descopera “terapia de grup” a Guvernului Nastase. Nimic nou sub soare… Celor care se ingrijesc de comunicarea publica a Guvernului le pot da, pe gratis, un sfat: tineti cont ca jurnalistii vor afla repede daca intalnirile sunt de complezenta. Fara o structura de comunicare intra si inter-insitutionala sudata, decizia poate avea efectul contrar. Asta a patit Adrian Nastase, preocupat de raportarile unor politruci si indiferent la eficienta actului de comunicare. Reversul medaliei este cand ziaristii vor fi obligati sa inventeze subiecte pentru a-si acoperi portofoliul de stiri. La cat de priceput este Guvernul in comunicarea deciziilor, inclin sa cred ca acesta va fi deznodamantul.
Tags:boc, comunicare, guvern, mediafax, nastase
Este tragic că, în anul 2010, la nivel de prim-ministru, nu se discută despre eficiența actului de comunicare, ci despre existența actului de comunicare pentru instituțiile din subordine. Probabil asta este realitatea: în ministere, departamentele de comunicare/birourile de presă sau cum s-or fi numind sunt doar formal în organigramă și nu sunt fucționale decât în mică măsură. Mi-e și groază să îmi imaginez cam care este activitatea zilnică a oamenilor de acolo, în condițiile în care eu nu prea văd nici măcar comunicate de presă emise de ministere… Cât despre conferințele de presă, ce să mai vorbim? Dar lipsa de transparență a ministerelor aparține persoanelor de la vârf, decizionale, și nu simplilor angajați. Chiar și actuala purtătoare de cuvânt a Guvernului a avut o lungă perioadă de tăcere, după numire, încât ajunseserăm să ne întrebăm dacă nu cumva purtătoarea de cuvânt e mută…
@Mana: N-as acuza prea mult in partea asta. De multe ori, un purtator de cuvant are o sarcina ingrata. Iese doar cand sunt lucruri marunte de spus si tace cand seful are nevoie de imagine pozitiva. E dificila viata unui purtator de cuvant. Dar in restul ministerelor, situatia este ceva mai clara. Acolo tine foarte mult de inventivitate si de abilitatea de comunicare a celor din departamentele de specialitate. Frica unui demnitar de a iesi in public poate fi compensata prin alte metode. Marea problema la aceste institutii este ca nu au o strategii de reactie si nici o coordonare interinstitutionala. Sunt doar principii aplicate de oameni la gramada, cu experitza, fara sau nepriceputi. Nu avem cultura organizationala. Nu stim sa alegem intre abordarea birocratica si cea incrementala. N-avem oameni care sa pastreze memoria institutionala in aceasta materie. Mereu se reconstruieste, mai nimic nu se pastreaza.
Ei, mie nu mi se pare ok ca un purtător de cuvânt al Guvernului să nu aibă nicio apariție publică timp de câteva săptămâni. E drept că șeful ei s-a erijat în vector de imagine în perioada respectivă… (Tu la cât timp după ce-ai ajuns acolo ai avut prima apariție publică?
)
Cât despre ministere, aici vedem diferența dintre a fi proactiv și reactiv. Un departament de comunicare trebuie să fie proactiv, să genereze știri. Doar că astea pleacă mai departe, către exterior, cu acordul demnitarului… Altfel se poate bănui că, în interior, nu se întâmplă nimic. Iar dacă demnitarului îi e frică de aparițiile publice, atunci trebuie să i se explice și să fie convins că trebuie să facă și asta.
Chiar m-am uitat acum pe site-ul Guvernului să văd comunicatele de presă ale instituțiilor din subordine (ar fi normal sa existe toate acolo, nu?). Cea mai la îndemână concluzie este că instituțiile alea nu au activitate, câtă vreme nu spun nimic despre ce fac.
Este o discutie luuunga despre rolul purtatorului de cuvant. Stii bine ca lucrez la asta! Din pacate stilurile de comunicare nu sunt impuse de specialisti, in cazul Guvernului sau Presedintiei, ci de seful institutiei. N-are rost sa explic mai mult acum. Poate ca ai dreptate in acest caz. Dar fara sa cunosti motivele interne e greu sa tragi o concluzie din afara. Restul, insa, asa e. Nu poti face comunicare inteligenta cu metode conventionale.
Dap! Foarte luuungă și foarte interesantă
) În era comunicării! 
)
) )
Dar în cazul de față nu se discută despre stilurile de comunicare, ci oamenii ăia (șefii instituțiilor) sunt împinși de la spate să comunice!
Nu mai demult decât anul trecut am putut vedea ce înseamnă ca un profesionist să conducă un departament de comunicare dintr-un minister. Comunicarea coordonată de el (:P ) s-a aflat în antiteză cu activitatea similară a oricărui alt minister, în acea perioadă. Nu doar prin proactivitate și frecvență, ci și prin consistență. (Dap, am privit cu ochii specialistului în comunicare, că doar din asta îmi câștig pâinea! Sau cozonacul!
Nu stiu la cine te referi si nici nu vreau sa spui. Dar retine ceva din experienta mea: astfel de oameni sfarsesc in dizgratie sau in lehamite.
Nici nu-ți spun, că e secret! Dar activitatea lor nu poate fi contestată, indiferent cum se încheie
Trimite un comentariu!
Recent Comments
Recent Posts
AROMABAR SET
Tags
Locuri comune
Music for your mind
Pics & Flics
Aboneaza-te!
Arhiva
Numere
Check in
Check out
filme online
Curs Valutar
Opiniile exprimate aici sunt opinii personale si nu angajeaza in niciun fel Televiziunea Romana.