Prea “batrani” pentru dragoste

Publicat la 1 February 2010 ora 15:22 in categoria Story 2 Comentarii

Fara sa vreau, aud un dialog scurt la o cafea intre un el si o ea, la vreo 50 de ani amandoi. El incearca s-o flateze spunandu-i ca arata bine, de parca ar fi indragostita. Femeia ii raspunde sec si intepat: la varsta mea este exclus! Replica, larg utilizata printre romani, a devenit laitmotiv pentru o categorie larga de oameni trecuti de o anumita varsta sau casatoriti de mult timp. Nu m-am putut abtine si am reflectat putin la aceasta atitudine. De ce nu poate cineva sa fie indragostit cand trece de o varsta considerata tabu? Si de ce n-ar putea fi o stare continua, de-a lungul unor decenii? Raspunsul femeii a avut menirea sa transmita oricui asculta dialogul ca este conservatoare si, prin urmare, are un comportament moral. In spatele acestei replici sta, insa, o imensa ipocrizie si un nefericit tipar cultural romanesc. Oamenii se rusineaza sa-si declare public satisfactiile sufletesti ce provin din sentimente intime. Romanii sunt crescuti in spiritul conceptului “fiecare lucru la vremea lui”. In tinerete iubesti si inveti, la varsta a doua muncesti si ai familie, la batranete supravietuiesti si cresti nepotii. Cand ma gandesc la alte popoare, care incurajeaza exprimarea libera a sentimentelor, ma cuprinde deznadejdea. Va trece mult timp pana cand dragostea la orice varsta sa fie o stare asumata public si un motiv de fericire liber consimtita. Pana atunci, insa, oamenii se vor feri sa gandeasca si, cu atat mai putin, sa recunoasca nevoia de a iubi.

2 Comentarii »

  • m

    Aici sunt două lucruri diferite. Primul, prejudecata că de la 20 plus sau 30 plus, gata, no more love, ce ai apucat să iubeşti, capeţi, primeşti, cu asta trebuie să te mulţumeşti. O nedreaptă prejudecată, să zicem. Iar al doilea lucru, că nu e “frumos” să îţi exteriorizezi emoţiile, nu mai spun de sentimente, atunci când te afli în public. Americanul îi strigă mult mai uşor mamei “I love you, muuuum”. Noi o spunem rar, lăcrămos şi ca la notar. Uneori numai la notar :)

    Ambele pornesc, poate, din neiubirea de sine, nestima de sine, neîncrederea în sine…

    Dar ferice de excepţiile din viaţa noastră, nu? :)

    # 1 February 2010 at 17:38
  • rodica

    Domnule Claudiu,
    nu, oamenii nu inceteaza sa gandeasca!Este doar parerea dvs!Mi se pare ca v-ati hazardat cu aceste consideratii pe care le-ati facut!Pot sa va intreb ce este pentru dvs.iubirea si cum se traduce in viata?Cred ca mai aveti de invatat!
    La o anumita varsta (ex. peste 50 ani)intervine DECENTA.Este ceva minunat!Este ceva ce cred ca ar trebui sa luati in calcul!Nu este ipocrizie si nici rusinea de a recunoaste in public o anume stare .Este pur si simplu DECENTA.Este intelepciunea faptelor bine facute,este implinire,este respect.
    De ce nu va puneti problema si altfel:cineva la aceasta varsta are o familie (daca o are)si poate ca RANESTE daca-si da seama ca acum iubeste! Sau acceptati ori ce, de dragul exprimarii libere a individului? Doar ne asumam raspunderea faptelor noastre,nu?Cine ne da dreptul sa fim egoisti!Nu pot sa cred ca, intre conceptiile prea bine conturate pe care le aveti ,este loc de asa ceva!Mai ganditi-va!Si lasati deznadejdea!Rodica

    # 4 February 2010 at 07:04

Trimite un comentariu!

Va rog sa fiti civilizati si sa pastrati decenta!

RSS Comentarii

© Claudiu Lucaci - Reproducerea partiala sau integrala a textelor publicate pe acest blog se poate face numai cu acordul scris al autorului | RSS | WordPress theme by Thavi
levitra overdose