Predictia lui Traian Basescu ii bantuie tot mai tare pe pesedisti. Cand PD era in pragul disparitiei, in vremea guvernarii Nastase, Traian Basescu a jucat totul sau nimic si a castigat. L-a invins pe adversarul sau la prezidentiale si a incheiat o alianta conjuncturala cu cel care i-a luat locul la conducerea partidului. Astfel, s-a semnat actul de destabilizare a PSD.

Oricat s-ar lauda Mircea Geoana cu realizarile sale, exista ceva care-i scapa din vedere: partidul este in pragul sciziunii. Chiar daca s-au creat noi mecanisme de organizare si luare a deciziilor, descentralizarea fara control a organizatiilor regionale a accentuat degringolada si a construit esafodul pentru executie. Congresul de maine este o lupta intre cei care vor, constient sau nu, sa desavarseasca decaderea si cei care se opun. Strategia celor din urma a fost sa arunce perdele de fum in fata acolitilor lui Mircea Geoana. Fiindca Nastase, Mitrea sau Diaconescu nu puteau sa convinga prin promisiuni sau atacuri personale, s-a apelat la o stratagema utila: promovarea peste noapte a lui Victor Ponta. Gandita cu mult timp inainte, “candidatura surpriza” nu era o surpriza pentru oamenii lui Geoana. Insa contextul in care a fost lansata avea menirea sa-l puna in dificultate pe Mircea Geoana. El a pierdut intitiativa si a fost nevoit sa explice multe dintre deciziile brutale luate in prag de congres. S-a mizat pe revolta unor lideri formali si informali care se tem, asa cum s-au temut si pe vremea lui Adrian Nastase, de puterea discretionara a presedintelui partidului. Tabara care-l sustine pe Ponta a speculat nevoia de independenta personala, adica arma secreta care  l-a facut pe Mircea Geoana sef al partidului. Spre deosebire de Adrian Nastase, care a reusit sa mentina o conducere colectiva, mascand razboaiele personale cu ceilalti lideri din prima linie, Mircea Geoana a acaparat puterea pentru sine. A avut in spate zeci de lideri regionali, dar la centru era singur, cu Vanghelie in ceafa. Alternativa Ponta este acelasi scenariu din 2005. Atunci, liderii din teritoriu au fost fermecati de profilul unui sef maleabil, mai putin priceput, mai tanar. Este, dupa cum se vede, singura arma de coalizare a grupurilor in PSD.  Dupa parerea mea, succesul acestei strategii nu tine de forta celor care s-au aliat in spatele lui Victor Ponta, ci de perspectivele fiecarui individ in contextul unei guvernari PD-L  si a unui presedinte care a ingenuncheat partidul cel mai mare din Romania. Asadar, votul de maine este sfarsitul unui plan sau inceputul unei lupte. Mircea Geoana sau Victor Ponta sunt numai actorii principali intr-o superproductie epica. In spatele lor, sunt regizorii si echipele de productie.