Obosit
De cateva zile mi-am pierdut orice speranta. Tot mai multi colegi sunt indiferenti si prost crescuti, prietenii au comportamente stranii, cunoscutii nu sunt in stare sa duca niciun proiect pana la capat. Peste toate, nu ma mai regasesc in oamenii care ne conduc, in figurile care ne reprezinta, in micro, la televizor. Pentru mine este anul final. Cand trag linie. Exact cand faceam socoteala, descopar un protest personal al unui om de mare valoare. Am preluat din acest text fara autor cunoscut cateva pasaje, pe care le consider definitorii pentru starea mea de bine sau de rau.
Tags:protest, tocilescu
Nu-mi iubesc ţara. Trebuie să fie aşa, din moment ce nu-mi vine decît să vorbesc urît despre ea. Să-i spun vorbe grele în fiecare oră, în fiecare dimineaţă, cînd întîrzii cît pot de mult întîlnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, pîinea, mirosurile, maşinile, culorile, limba ei.
Am obosit de ţara asta. Am obosit de ţara în care cei care conduc mă cred prost şi-mi spun “omul simplu, de pe stradă”, omul căruia se simt datori să-i explice cum stau treburile, într-un limbaj gîngav, analfabet, ca acela folosit de adulţii inculţi, pentru a răspunde gîngurelilor unui bebeluş.
Am obosit de ţara care-mi spune că orice speranţă are rădăcini firave şi că orice opţiune sinceră, onestă
se dovedeşte a fi cretină. Am obosit ca din patru în patru ani să aleg prost, împreună cu alte 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit să sper că cel care se numeşte şef de guvern sau preşedinte de ţară sau măcelar sau avocat sau cîntăreţ chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul, discursul spun că se pricepe.Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice iniţiativă care m-ar putea transforma în cetăţean sau concetăţean, în membru al unei comunităţi rezidenţiale sau al unei organizaţii se fîsîie în faţa privirilor nepăsătoare, a replicilor de tipul “c’eşti copil” sau “mă laşi?!” sau a celor care transformă iniţiativa în afacere profitabilă pentru ei şi dezastruoasă pentru beneficiari. Iar renunţarea mă face complice cu cei care acceptă ca lucrurile să meargă prost, din neputinţă, din interes, din indiferenţă.Sînt complice, prin tăcere, cu toţi impostorii, mincinoşii, neisprăviţii, hoţii, de care depind, într-un fel sau altul, în bătăliile mele mărunte, de zi cu zi.
Mă oboseşte Mihaela Rădulescu, şi cei care o combat, şi cei care o apără. Mă oboseşte oricine comentează un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau părinţi, fără să poată arăta vreun act, o diplomă, care să-i confere acest drept. Am obosit să mă tot întreb cine este cel sau cea care apare pe prima pagină a tuturor ziarelor, fără să reuşesc să-mi amintesc vreo ispravă, bună, rea, dar în orice caz extra-ordinară, care să merite măcar efortul scanării fotografiei lor.
Am obosit de ţara în care nu se întîmplă nimic. De ţara care m-a făcut să privesc cu lehamite drepturi la care am tînjit ani mulţi şi grei în comunism. Mie, omului simplu de pe stradă, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul şi obligaţia de a-mi apăra ţara. De dreptul de a mă asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale. De dreptul de a fi egal cu ceilalţi români în faţa justiţiei.
De aceea spun că nu-mi iubesc ţara. Mi-a mai rămas, totuşi, un singur drept: acela de a circula liber în străinătate. De a emigra. Poate c-a venit timpul să-l folosesc. Ştiu bine că nici acolo nu umblă cîinii cu covrigi în coadă. Sper doar ca acolo, într-o limbă străină şi pe străzi curate, să am timp să mi se facă
dor de ţara mea.”
Claudiu, textul acesta nu-i apartine lui Alexandru Tocilescu. I se atribuie semnatura dintr-o greseala. De altfel regizorul a negat orice legatura intre scrisoare si domnia-sa. Initial textul a aparut in Cotidianul ca fiind trimis de un cititor, apoi a fost preluat de Radio Romania Actualitati si asociat cu o poza a regizorului. Protestul circula de vreun an pe net. Te rog, verifica informatia.
Da,e adevarat,Tocilescu a negat paternitatea protestului ,dar asta nu conteaza.Conteaza ca te regasesti in el intr-o forma sau alta si ca nu esti singurul care simte asta.Ce sa-ti spun ?Ca o sa fie bine?Ca lucrurile vor evolua spre ritmul normal ?Greu de crezut,nu-i asa ?…E o perioada in care toti suntem obositi de ceva sau cineva.Hai sa incercam sa ne adunam gindurile/sentimentele/asteptarile si sa mergem inainte cu pasi mici,uitindu-ne spre viitorul foarte apropiat si spre ce avem de facut pina acolo.Cit despre viitorul indepartat,ce sa zic..hai sa-l mai lasam si vom vedea la momentul potrivit!E ,cred ,singura solutie,pina ne revine entuziasmul.Si poate vine naibii si primavara asta sa ne scoata din amortire,chit ca n-are nici o legatura cu problemele noastre…
@Codruta: Nu am cautat sa-i verific paternitatea. De fapt, asa cum spune Ioana, este ceea ce simt. Puteam sa scriu si eu acele randuri, dar s-a nimerit sa fie altul inaintea mea. Voi lua de buna informatia ta si voi modifica atribuirea.
@Ioana: De sase ani m-am setat sa o iau de la zero. Sa construiesc impotriva furtunii. Sa pun cate un pas mic in fata fiecarei miscari. Sa nu gandesc prea departe fiindca n-aveam pe nimeni alaturi. Nu spun ca am renuntat la lupta mea. Este doar starea de oboseala cronica. Multi nu vad sau nu recunosc acest diagnostic national. Este un an decisiv pentru mine fiindca mi-am stabilit cateva obiective precise. Daca nu se vor realiza, este clar ca nu ma voi regasi in grupul optimistilor. Ce voi face de atunci incolo este hazard, nicidecum planificare constienta.
Imi pare rau ca nu am un blog unde sa pot scrie si eu la ceasuri de disperare cate un bilant ca asta. Dar hai sa le luam pe rand.
De ce sa ne punem noi cucuta in pahar pentru ca altii sunt prosti si prost crescuti? Avem o vina in asta? Parca nu.
De ce ne descurajeaza abandonul altora? N-ar trebui sa avem grija de propriile proiecte? Poate ca da, cu prioritate.
De plecat? Cum sa nu, cine nu s-a gandit macar o data serios la marea plecare. Scria pe undeva “frumoasa ca o sinucidere amanata”. Asa e si cu “Gata, plec din tara asta de tampiti”. Il amanam, pentru ca ne ajuta sa stim ca e acolo, de rezerva, planul asta b.
Va trece starea asta sau chiar vei pleca definitiv din tara. Numai sa ai atatia bani si atata timp cat sa iei totul de la zero.
Uneori a pleca inseamna sa dispari. Plecarea fizica este o optiune dar nu singura.
Hmmm… Rețeta mea e un pic diferită. De aproape trei ani, când am luat-o și eu de la zero, cam singură, cu pași mici și al naibii de ezitanți, nu mă mai interesează universul lor (cu tot ce scrie în articolul fără autor), ci doar universul meu pe care mi l-am construit step by step. Și care e altfel. Mult mai viu, în care chiar se întâmplă multe pe neașteptate, imprevizibil, dinamic. Dacă obosesc, o fac din prea multă agitație, nu din lehamite. În universul meu nu mai sunt singură și, surpriză!, azi a mirosit a primăvară de-adevăratelea! Așa că nu mi-e teamă să promit că vine curând-curând!
Bun. Asta e lumea in care ne “traim” vietile. Si ce propui seamana a fuga…ca si cum caracterele urate s-ar gasi numai aici…
Ia o gura de aer, respira adanc. Oboseala si starea de lehamite…or trece in mare masura odata cu speranta din firul de iarba si raza de soare.
Incercand sa-i schimbi pe altii…te schimbi pe tine. Nup. Pastraza-te asa cum esti, in orice situatie si fii un exemplu.
Nu-i numai starea ta, e o stare generalizata…
@Mana: Mai am putin si imi fac propriul meu Univers.
@Manole: Nu ma pot schimba la varsta asta. Asa ca, daca nu le place cum sunt, e problema lor. De starea generalista vorbeam si eu. Dar daca am obosi cu totii si i-am trimite, naibii, pe ei, afara din tara?
Trimite un comentariu!
Recent Comments
Recent Posts
AROMABAR SET
Tags
Locuri comune
Music for your mind
Pics & Flics
Aboneaza-te!
Arhiva
Numere
Check in
Check out
filme online
Curs Valutar
Opiniile exprimate aici sunt opinii personale si nu angajeaza in niciun fel Televiziunea Romana.