Asteptarile populatiei fata de masurile de austeritate au un indicator indirect in audienta tv. De cateva zile, posturile de stiri, pana de curand, cu audiente mici pe toate segmentele orare, au inregistrat un boom inexplicabil. Aceleasi formate, aceiasi realizatori, aceleasi subiecte si cam aceiasi invitati au adus in fata ecranului de doua-trei ori mai multi telespectatori.

Transformarea brusca se datoreaza contextului economic si nevoii unui public divers pentru cautarea de explicatii fata de preconizata micsorare a nivelului de trai. Audientele din aceste zile n-au mai fost atinse decat in timpul dezbaterilor prezidentiale, semn ca publicul este relativ omogen in selectarea informatiilor orientate spre critica guvernamentala. Pentru autoritati, interesul publicului fata de aceste subiecte ar trebui sa constitutie un barometru al starii de spirit in randul societatii. Cand dezbaterile televizate, in majoritatea lor critice la adresa Guvernului, depasesc cifrele de audienta ale televiziunilor generaliste, este evident ca publicul si-a gasit forma virtuala de asociere si reprezentare.

Media devine astfel locul comun unde protestele individuale capata contur la nivel de grup si apoi in plan national. Mentinerea unei stari de surescitare, continuarea campaniei de tragere la raspundere a autoritatilor sunt tehnici jurnalistice mult mai eficiente decat mitingurile sindicatelor. Am intrat astfel intr-o noua etapa a razboiului moguli – Traian Basescu. Mobilizarea maselor si agregarea ideilor nu se mai fac prin metodele clasice, ci cu largul concurs al mass-media electronice. Pentru guvernanti, ar fi mai util sa cerceteze datele de audienta tv, decat sa numere participantii la miting ori frecventa injuraturilor de pe pancarte.

Daca in campania electorala candidatul PDL a reusit sa infranga coalitia media ridicata impotriva sa, acum miscarile sociale ofera o alta platforma de disputa, cu o munitie mult mai penetranta: atacul la viata privata a cetateanului.  Recent spuneam ca Traian Basescu este responsabil pentru divizarea societatii si lipsa de inteligenta politica in lansarea unui armistitiu intre fortele politice. In aceste zile, strategii sai pot observa cat de superfluu este conceptul de solidaritate clamat de presedinte. Precum un bumerang, apelul la popor (indemnul de suflet al sefului statului) se poate transforma, cu usurinta, in poporul nu te mai vrea.

Preconizez ca, in contextul economic defavorabil, noua linie de atac impotriva reprezentantilor partidului de guvernamant va determina o infrangere definitiva, in planul credibilitatii, a actorilor politici asociati masurilor de austeritate. Revansa celor care au pierdut razboiul cu Traian Basescu este regasita nesperat de repede de  acestia.  Cat timp se vor tine departe de profitorii din partidele de opozitie, canalele tv “dedicate” miscarilor sociale vor reusi sa-l izoleze, in mod real, pe Traian Basescu de majoritatea romanilor si sa-l desfiinteze mediatic.