Disparitia unei profesii
S-a nimerit sa vad, recent, un film despre miscarile revolutionare italiene, de acum cateva decenii. Azi, tocmai i-au deshumat, in Romania, pe revolutionarii de profesie: sotii Ceausescu. O coincidenta care-mi aduce aminte de natura umana in forma ei contestatara. Toti au pornit pe drumul revolutiei cu dorinta unei lumi mai bune. Au gasit aliati si apoi, sustinere publica. Au imbratisat o ideologie rosie si au sfarsit precum niste schizofrenici: realitatea s-a transformat in utopie.
Surprinderea mea este sa descopar ca mai toti revolutionarii sunt, la inceput, oameni normali care gasesc o cale sa lupte pentru scopuri comune si, in principiu, corecte. Dar invariabil, la un moment dat, participarea lor civica se transforma in lupta armata si in eliminarea adversarilor. De aici incolo, revolutia devine perpetua, criminala si, in cele din urma, utopica. Nimeni nu poate schimba un regim constitutional fara vointa populara. Orice apare in loc, fara acceptul cetatenilor, se mentine prin tiranie.
Am lamurit chestiunea revolutiei apeland la istorie. Tot din exemplele trecutului am aflat si ce patesc revolutionarii. Unii mor in lupta, altii dispar dupa ce se incheie lupta, iar o mica parte isi exerseaza filonul socialist: devin ongisti sau aparatori ai drepturilor omului. Socati? Nu e cazul. Ultimii doi conducatori ai factiunii armate a miscarii de extrema stanga Prima Linea, dupa zeci de ani in puscarie pentru crime si distrugeri, s-au dedicat activitatilor filantropice. Ofera asistenta morala celor care nu-si gasesc un drum in viata.
Tags:ceausescu, prima linea, revolutie
De altfel, toate revolutiile pot fi intelese drept schimbari bruste si violente de ordine sociala si politica, momente ce marcheaza trecerea de o perioada istorica la alta. Revolutionari erau si comunistii atunci cand impuneau socialismul si coordonau implementarea procesului pana cand se asigurau ca se poate instala comunismul, punct terminus al revolutiei socialiste.
Eu cred ca majoritatea revolutiilor sunt instrumente destul de nocive cu exceptia situatiilor in care sunt folosite in momente de dictatura,pentru trecerea la democratie. Dar momentele acestea pot fi speculate si, sub eticheta democratiei, sa se inteleaga ceva vag in genul domniei poporului sau majoritatii si nu un set de institutii care sa permita controlul public asupra guvernului, institutii care sa ofere posibilitatea celor guvernati de a obtine reforme chiar si impotriva vointei gurvenului. Deci nu cred ca ar trebui sa ne folosim de violenta ca sa obtinem ceva mai mult. Acum sa ne gandim singuri daca in Romania am instaurat democratie in sens institutional, care sa ne dea posibilitatea de a obtine fara violenta reforme..Vorbim de 20 de ani de unele neajunsuri democratice si nu cred ca le-am putut corecta pana acum pe cale pasnica.
In rest, este periculos, in sensul alunecarii spre totalitarism, atunci cand cineva, fie ca se numeste Basescu, Boc(reforma statului..) sau Antonescu(revolutia bunului simt…) isi propune inginerii sociale si realizarea de mari proiecte de schimbare de ordine…
Cam asta sustin si eu. Dar, la final, era o curiozitate pe care n-ai comentat-o. Revolutionarii din trecut pot fi activistii de azi pentru o cauza sociala? S-a transformat,oare, profesia de revolutionar in cea de ongist? Stiu ca vei fi impotriva afirmatiei, dar daca analizezi cu atentie, in acest domeniu s-au refugiat multi dintre cei cu vederi liberale sau in afara mainstream-ului.
Si eu am impresia ca sunt ascunsi revolutionari in ONG-uri, insa partea cea mai buna este ca ONG-urile isi propun sa atinga poate aceleasi idealuri incremental si nu prin instrumente revolutionare:) Cat priveste afinitatile liberale ale persoanelor active in societatea civila, imi mai rezerv putin timp de reflectie:))
Trimite un comentariu!
Recent Comments
Recent Posts
AROMABAR SET
Tags
Locuri comune
Music for your mind
Pics & Flics
Aboneaza-te!
Arhiva
Numere
Check in
Check out
filme online
Curs Valutar
Opiniile exprimate aici sunt opinii personale si nu angajeaza in niciun fel Televiziunea Romana.