Bunătatea este relativă, răul este absolut

Publicat la 24 August 2014 ora 21:38 in categoria Story 2 Comentarii

Se spune că firea omului este imprevizibilă pentru că nimeni n-a aflat secretul controlului total asupra minții. Oamenii se simt confortabil cu ideea că gândurile lor le aparțin în exclusivitate și nu sunt urmele impresiilor sensibile din realitatea pe care o trăiesc.

În istoria omenirii, acesta pare a fi unicul sentiment de împlinire morală pe care indivizii îl conștientizează. În rest, suntem înconjurați de stări și cassandre. Și, totuși, firea omului mai deține un avantaj în fața altor ființe. Poate face bine sau rău, în proporții aparent egale. Este o veșnică luptă filosofică pentru determinarea resorturilor care generează actele de bunătate sau răutate. Finalul nu l-am aflat, până acum. Dar combatanții și realizările lor ne sunt la îndemână. Veți crede că binele și răul se împart în mod egal printre oameni, rase și epoci. N-aș pierde mult timp să demonstrez că nici calitatea și nici cantitatea benevolenței umane s-ar fi apropiat vreodată de suma actelor malefice. Am convingerea că raportul îi este net defavorabil.

Să ne gândim la cea mai amplă operațiune de iertare a păcatelor, care continuă și azi: mântuirea lui Iisus. Ne regăsim sufletul pierdut când simțim milă, compasiune, filantropie, intrajutorare. Toate acestea ne ajută să suplimentăm speranțele noastre de bunătate. Însă, oricât ne-am demonstra că participăm la făurirea binelui, această încercare rămâne o iluzie. Răul domină, subjugă, distruge și ne râde în față. Oricând aș testa ipoteza că fiecare individ este predispus la înșelăciune, distrugere sau egoism. Puritatea este excepția. Nu avem niciun motiv să credem că apelul la modele ne va salva. Rolul lor este să ne arate drumul, nicidecum metoda pentru a ne atinge scopurile. Aici intervine destinul personal și constiința de sine.

Din câte am văzut, bunătatea poate fi nativă, cultivată sau interesată. Fiecare dintre ele este pandantul unei forme similare a răutătii. Vai, dar cat de multe sunt! Crud, crunt, pizmaş, hain, duşmănos, ranchiunos, câinos, dispreţuitor, josnic, ticălos, abject, infam, mişel, nemernic…
Dar ce nu are echivalent pe lume este răul fără motiv. Nu veți găsi un om bun, pur și simplu. Dar veți descoperi în jur măcar o persoană dispusă să acționeze împotriva alteia. Omul, spre deosebire de orice altă ființă, are reprezentarea erorii, eșecului, durerii. Nu numai asupra sa, dar și contra altuia. Așa se face că scuzele sunt regrete, nu forme de îndreptare a răului produs. Așadar, bunătatea nu poate fi decât relativă, în timp ce răutatea este absolută. Nu pentru că ar fi vastă prin cuprindere, ci fiindcă atinge pe oricine. Ce-i mai rămâne omului după ce acceptă că viața e o luptă pierdută cu propria lui răutate? Să devină pur ? Să ne amintim că mai sunt alte 7 miliarde ca el care nu pot sau nu vor să urmeze această cale. Să renunțe în fața inevitabilului? Ar fi simplu, dar instinctul de conservare îi spune că se sinucide rapid. Îi mai rămâne o șansă: să lupte pentru fiecare zi pe care o are pentru învingerea câte unui dușman. Pentru că lupta cu natura pernicioasă a individului se dă corp la corp. Este o “afacere personală” a fiecăruia dintre noi.

De aceea, fericirea nu trebuie să fie echivalentul non-combatului sau al beatitudinii morale, cât mai degrabă suprimarea unei acțiuni malefice. Atunci când simți că onoarea personală se sfărâmă în mâinile unui netrebnic nu te îmbraci în haine de pelerin și pornești pe drumul iertării păcătosului. Nu vei găsi niciodată cheia care să-i deschidă sufletul. Mai bine ataci și stârpești răul și sursa acestuia. Dacă vezi că bunătatea este compromisă, nu te închizi în mânăstire și te rogi la Dumnezeu ca să-l îmbuneze pe ticălos. Alegi o formă de răspuns și te asiguri că ai eliminat răul. Ai grijă ca nivelul la care retaliezi să fie proporțional și suficient pentru obținerea unui rezultat pozitiv.

Veti spune că războaiele sunt cel mai mare rău pentru omenire. Dar pacea impusă de oamenii răi este mai bună?

2 Comentarii »

  • Horia

    M-am ingrozit, Claudiu, citind textul tau. Sper ca nu iti faci niciodata cruce, nici macar de complezenta. Insa, daca urmez logica ta, inseamna ca nu mai apuci sa faci nimic niciodata altceva decat sa raspunzi raului vesnic si peren cu raul tau personal care, nu-i asa, este bun. Lupta multa, satisfactii putine, oftica cat cuprinde. Ce iti mai ramane din viata?

  • Gulzhan

    Owning Chanel designer label hndabags may be a measure which a lovely lovely lady has fantastic taste in fashions and is no stranger to the latest progress in fashion. It will not represent ones own, these products of course stand the house of more durable quality and design fineness, with businessmen swearing inside their lives because hndabags might easily exist check of your and therefore widespread start using. The most suitable matter within the manufacturing most typically associated with Chanel purses and purses, and the stores themselves demand to pass accurate quality laboratory tests to ensure that however these are suitable for building up these chicks accessories. It’s no surprise that they are at high think not only by fashion designers and celebrated public figures across the globe, but also purveyors considered one of durable manufactured goods that respect so many people of hard wearing fashion and funky chic.

Trimite un comentariu!

Va rog sa fiti civilizati si sa pastrati decenta!

RSS Comentarii

© Claudiu Lucaci - Reproducerea partiala sau integrala a textelor publicate pe acest blog se poate face numai cu acordul scris al autorului | RSS | WordPress theme by Thavi
levitra overdose