II “felicit” pe Al Gore, Sierra Club şi multe alte organizaţii de propagandă ecologistă, care au reuşit să traumatizeze gândirea celor care ar trebui să devină viitorul Americii. Surprinzător, până şi History Channel, remarcabil prin relevanţa subiectelor şi emisiunilor, a abordat săptămâna trecută acelaşi subiect armaghedonic, ajungând la concluzia că anul 2012 va fi ultimul. Vă menţionam anterior că şi Calendarul maya se opreşte la 2012. Coincidenţă, sau nu, ferice de cei care vor fi în viaţă, pentru a confrunta asemenea preziceri, chipurile prevăzute şi de Nostradamus. Consideraţi-mă cum doriţi, dar vă asigur că Planeta Terra vă rămâne pe loc, o bună bucată de vreme, împreună cu flora şi fauna existentă, deşi din raţiuni care nu există, “fauna politică”, pentru a ne ţine sub control, creează fenomenul de panică generalizată. Pentru a trage singuri concluziile şi a vă familiariza cu ideea că nimic nu este rod al întâmplării, doresc să vă redau câteva din emanaţiile cerebrale ale lui Adam Weishaupt, fondator în 1770 al “Ordinului secret al Iluminaţilor Bavarezi”, organizaţie strict secretă, de la care ne-a rămas, printr-o stranie coincidenţă, “Protocoalele Înţelepţilor Sionului”:

Primul secret ca să-i conduci pe oameni este supremaţia asupra opiniei publice, provocând atâta vrajbă, îndoială şi păreri contradictorii până când oamenii nu se mai pot orienta în această harababură şi sunt convinşi că este mai bine să nu aibă nici o opinie personală cu privire la problemele de stat. Trebuie aprinse pasiunile poporului şi trebuie creată o literatură murdară, lipsită de spirit şi dezgustătoare… Al doilea secret constă în exploatarea la maximum a slăbiciunilor omeneşti, a tuturor obiceiurilor negative, a pasiunilor şi greşelilor, până când oamenii nu se mai pot înţelege între ei… Trebuie combătută tăria de caracter, pentru că nu există nimic mai periculos… Prin invidie, discordie şi ură, prin lipsuri, foamete şi extinderea molimelor, toate popoarele vor fi atât de epuizate încât nu vor mai găsi altă ieşire decât să se supună în totalitate dominaţiei… Vom obişnui popoarele să ia aparenţa drept monedă adevărată, să se mulţumească cu nimicuri, să alerge numai după plăceri, să se epuizeze căutând ceva nou… Prin degradarea societăţii oamenii vor pierde credinţa în Dumnezeu… Prin prelucrarea intenţionată a scrierilor, a discuţiilor şi a comunicării, masele de manevră vor fi conduse… Prin învăţământ intuitiv oamenii vor fi dezobişnuiţi să gândească, iar forţele spirituale existente vor fi dirijate spre o prefăcătorie a vorbelor goale. Gândurile liberale ale politicienilor vor fi atât de mult discutate de oratori instruiţi, încât oamenii vor obosi şi vor fi dezgustaţi de discursurile de orice culoare politică… Masele vor fi conduse cu dreptatea cuvenită, însă sever şi cu brutalitate… Prăbuşirea economiei financiare va fi cauzată de crizele economice provocate prin retragerea subită a disponibilului financiar… Printr-o educaţie bazată pe principii false şi învăţături mincinoase, tineretul va fi indus în eroare, ademenit şi corupt… Prin toate aceste mijloace, naţiunile vor fi nevoite să cedeze dominaţia lumii.

Orice asemănare cu situaţia geopolitică cu care se confruntă omenirea nu este deloc întâmplătoare. Într-una din cugetările sale, Platon, unul dintre cei mai mari gânditori ai antichităţii, ne spunea: “Timpul va schimba şi va inversa multe din opiniile avute în prezent” (Time will change and even reverse many of your present opinions). După Platon, adevărata realitate o constituie Ideile sau Formele, care există în sine, în afara spaţiului şi timpului; copiile sau umbrele degradate ale ideilor ar fi lucrurile din realitatea sensibilă. Adevărata ştiinţă, după Platon, se bazează pe “reamintirea”(anamnesis) Ideilor, pe care sufletul nemuritor al omului le-ar fi contemplat  într-o existenţă anterioară. Deci, orice am face, rămân strict la părerea că, mai devreme decât anticipăm, ne vom regăsi în comuna primitivă, iar omenirea va avea sfârşitul pe care-l merită nu datorită dorinţei iluminaţilor, ci datorită dorinţei Celui care a creat pământul. În privinţa acestor organizaţii şi organisme ultra secrete, cuvintele eruditului englez, Lord  Acton: “Tot ceea ce este secret degenerează în toate domeniile de activitate: nimic nu este sigur dacă nu comportă discuţii şi publicitate.”

A. C. Ton

Rămân neclintit la părerea că “patria este un rug pe care, la momentul potrivit s-au sacrificat cei mai buni fii ai ei”. Deşi sunt un mare admirator al persoanelor de formaţie militară, nu împărtăşesc părerea lui Valerius Maximus, care a conceput epitaful lui Scipio Africanul, “Ingrata Patria, Ne Ossa Quidem Habebis” (Patrie nerecunoscătoare, nici oasele mele n-o să le ai). Pentru cei mai puţin familiari, Scipio Africanul, în ciuda marilor succese militare (învingătorul Cartaginei, contribuise la cucerirea Spaniei, învingătorul lui Hannibal la Zama în 202 B.C., învingătorul lui Antiochos, regele Siriei etc.), a fost victima invidiei adversarilor săi politici şi, spre sfârşitul vieţii, s-a retras pe domeniul său de la… Liternum-Livezeni. Este revoltător de adevărat că, indiferent de sistem politic sau formă de guvernământ, aleşii nu sunt cei mai “aleşi” dintre noi şi de multe ori ne trezim cu factori decizionali, rod al voinţei unor forţe oculte!!! Apropos, în prag de eveniment crucial în viaţa naţiunii române, Consulatul României în New York a fost şi rămâne singura reprezentanţă românească ce a avut decenţa necesară să ne trimită lista sediilor-secţiilor de votare. Mulţumesc, pe această cale, personalului Consulatului şi în mod special distinsei doamne consul, Andreea Berechet, un adevărat monument comportamental şi un adevărat liant între comunitatea română din America şi reprezentanţii ţării strămoşilor noştri. Pentru toţi, exceptând Consulatul General din New York, cei care ar trebui să reprezinte indiscriminatoriu ŢARA, cuvintele lui Frederic Bastiat, om de geniu al sec. XIX-lea, de la care ne-a rămas următoarea cugetare: “progresul unei persoane, familii, comunităţi, ţări, naţiuni este o funcţie dependentă de nivelul relaţiilor sociale existente între membri respectivei organizaţii.” Am mari rezerve că intenţia guvernului de la Bucureşti este să divizeze cea mai divizată comunitate din America. Deşi, după “numirea” reprezentanţilor diasporei în organele legislative ale ţării, nimic nu mai miră. Domnilor, sau cum doriţi să mă adresez: faceţi un mare deserviciu ŢARII şi nimeni nu vă dă acest drept. Înclin să cred că, după terminarea alegerilor, preşedintele Băsescu va respecta promisiunea de a analiza pe cei care reprezintă interesele României peste hotare. Asta, dacă se vrea schimbarea situaţiei existente, România putând să-şi recapete statutul avut cu secole în urmă, când toate cancelariile Europei priveau cu respect la bravul popor român. Chiar dacă multora nu place, administraţia Obama cuprinde două persoane de origine etnică maghiară, fără a-l socoti pe Richard Holbrooke, căsătorit cu o persoană de etnie maghiară. Sper să nu trec în nefiinţă, până ce nu voi avea prilejul de a vedea în administraţia Americană şi etnici români. Thomas Paine, om politic american, autorul unei cărţi care n-ar trebui să lipsească din arsenalul cunoştinţelor umane, ne spune în “Common Sense”- Bunul Simţ, editată la 10 Ianuarie 1776: “Mai stă în puterile noastre să-i dăm lumii un nou început.” Vă provoc pe toţi, indiferent de coloratura politică,  simpatiile sau antipatii, să-i dăm României un nou început şi să luptăm a ne regăsi în cuvintele lui Nicolae Iorga: “Oamenii mari au lucrat întotdeauna în folosul ţării lor de origine, fără a prezenta niciodată nota de plată.” George Orwell, atât în “1984” cât şi în “Ferma Animalelor”, ne spune: Sentimentele înalte totdeauna înving, în final.” Dacă doriţi să fim o naţiune de învingători, bazaţi-vă pe sentimente înalte; dacă doriţi statutul de paria al Europei, atunci continuaţi ca până acum.

A. C. Ton

Salut decizia noii administraţii de a reanaliza construirea unui scut anti-rachetă în Cehia şi Polonia, chipurile drept protecţie împotriva unui atac din partea Iranului !?! Nu de alta, dar cei care nu învaţă din lecţiile istoriei, sunt condamnaţi a-i repeta greşelile. În anul 460 B.C. în Grecia Antică, o super-putere a timpului, Atena a decis construirea unui Zid de protecţie, care să lege oraşul-cetate Atena de portul Pireu, împotriva unui eventual atac din partea arhirivalului, Sparta. Acest act, considerat ostil de Spartani, a dus la o alianţă imprevizibilă între Persia şi Sparta, lucru de neconceput anterior, şi, în final, în anul 404 B.C. zidul a căzut, şi odată cu el a dispărut şi hegemonia Atenei în Mediterană. Peste 200 ani de la acest fiasco, cea mai monumentală construcţie în domeniu, Marele Zid Chinezesc a fost terminat. Această excepţională construcţie, lungă de peste 4.000 mile a avut drept scop oprirea invaziei hoardelor mongole. Din nefericire, Zidul nu a constituit un obstacol impenetrabil pentru “hoarde”, fiind penetrat de multe ori de cei peste 300.000 de ostaşi. În final, după pierderi masive s-a recurs la soluţia aducerii inamicului în propria familie, căpeteniile Hsiung Nu, căsătorindu-se cu prinţese chineze. Probabil de atunci, avem expresia: ţine-ţi prietenii aproape, iar inamicii şi mai aproape. (Keep your friends close and your inamies closer). Franţa, după ce a pierdut peste 1.5 milioane persoane în primul război mondial, a decis construirea unei formidabile şi costisitoare linii de fortificaţii – Linia Maginot – care a cuprins tot aliniamentul graniţei cu Germania. Considerată invulnerabilă, impenetrabilă, la 14 Iunie 1940, linia a fost străpunsă cu uşurinţă de Panzerele germane şi odată cu ea, 400.000 ostaşi francezi s-au predat trupelor germane. Ce încerc să vă explic, din lecţiile istoriei: măsurile de apărare, oricât de inovative şi costisitoare, sunt percepute de inamici drept ostile şi o ameninţare la adresa lor, generând în final dezastre incalculabile. Indiferent ce măsuri se vor lua, vă recomand să reflectaţi la cuvintele gen. Douglas MacArthur, comandantul suprem al forţelor aliate din Pacific: “În viaţă nu există securitate, ci numai oportunitate”. Mai ales în mileniul III, când componente nucleare pot fi trimise până şi prin United Parcel Service, USPS (poşta Americană), prestând în continuare servicii demne de o altă orânduire !?! Am tot sperat că această instituţie, înfiinţată la 20 Februarie 1782, va fi în final privatizată. Sub noua administraţie, şansele nu numai că s-au diminuat, dar au devenit nule. Nu pot trece cu vederea, considerându-l a fi un act deontologic, faptul că preşedintele Barack Hussein Obama a demonstrat un incredibil volum de toleranţă faţă de oponenţi şi inamici, pe care doreşte să şi-i aproprie. Mai mult, a calmat multe minţi democrate, care cereau aplicarea unor măsuri severe împotriva celor care nu-i împărtăşesc opiniile. Contrar aşteptărilor, preşedintele Obama a încercat să-şi apropie pe cei din partidul republican, reuşind până şi convertirea sen. Alen Specter, spre partidul democrat. Cinicii, printre care şi semnatarul acestor modeste rânduri, pot spune că sen. Specter a avut motive personale de a-şi schimba afilierea politică, deoarece ca republican şansele de a fi reales la 79 ani senator al statului Pennsylvania erau nule. În plus, deloc de neglijat, preşedintele s-a opus pedepsirii sen. Joe Lieberman pentru deviaţii de la “linia partidului” şi a inclus pe sen. John McCain pe lista celor pe care-i consultă în luarea deciziilor. Pentru cei care i-au citit cartea “The Audacity of Hope”, sau îşi reamintesc discursul la Convenţia Democrată din 2004, acţiunile prezidenţiale nu constituie o surpriză. Exact ca şi preşedintele Abraham Lincoln, eroul preferat al noii administraţii, preşedintele Barack H. Obama a fost şi continuă să fie un adept al consultării celor cu idei adverse sau contrarii, ceea ce trebuie să admitem, constituie apanajul oamenilor civilizaţi. Si, mai mult decât meritoriu, continuă această politică în ciuda opozanţilor din propriul partid. Chiar dacă mulţi americani şi-ar fi dorit un alt preşedinte, sunt ferm convins că acest fel de atitudine îi va aduce  mulţi simpatizanţi, indiferent de afilierea politică. Cel puţin pentru moment, sondajele politice îi sunt definitoriu favorabile. Succes, Mr. President!

A. C. Ton

Ca în multe cazuri similare, ca să nu zic majoritatea, nimeni nu a avut urechi de auzit să audă, naţional-socialismul s-a instaurat în Germania, cu consecinţele care se cunosc, cu sechelele care se mai menţin şi după 76 ani de la înfiinţare şi cu multe minţi rătăcite, nostalgice după acel sistem de tristă faimă. După direcţia în care se îndreaptă această singulară democraţie a lumii, acest concept filosofic numit America, mă întreb dacă se va găsi un nou Thomas Mann, care să ne atenţioneze – Achtung America – asupra direcţiei spre care ne îndreptăm, direcţie total neconformă cu perceptele care au stat la baza creării Americii? Parafrazând pe Henryk Sienkiewicz, alt laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, am îndreptăţite motive să întreb: Quo Vadis America?

Prin amabilitatea bunului meu amic, Ovie Muntean, provenit, ca şi mine, din acelaşi “Triunghi al Bermudelor” din Ardeal – zona Blaj, Sighişoara, Tg. Mureş, am să vă pun la dispoziţie anumite informaţii, lăsându-vă d-voastră plăcerea de a trage concluziile pe care le consideraţi de cuviinţă. Deci, Norman Mattoon Thomas (20 Nov. 1884 – 19 Dec. 1968) a fost un lider al mişcării socialiste din Statele Unite ale Americii, renumit pacifist şi candidat de şaşe ori la preşedinţia SUA, din partea Partidului Socialist American. Iată ce ne spune Norman, într-un discurs electoral, ţinut în anul 1944 : “Poporul american nu va adopta niciodată, în cunoştinţă de cauza, sistemul socialist. Dar, sub numele de liberalism, americanii vor adopta fiecare fragment al programului socialist, până în ziua când America va fi o naţiune socialistă, fără a şti cum s-a întâmplat.” El a continuat: “Nu este nevoie să candidez din partea Partidului Socialist. Partidul Democrat a adoptat platforma noastră”.

Nu se pierde nicio ocazie în care America să nu fie culpabilizată şi catalogată drept arogantă, tocmai de persoana care n-ar trebui să facă asemenea afirmaţii, neconforme cu spiritul american. Dacă noul ocupant al Biroului Oval ar fi dispus de timpul necesar de a studia materialele puse la dispoziţie de “Military Assistance Advisory Group”, ar fi putut realiza că o naţiune arogantă nu-şi sacrifică propriii fii, pentru libertatea altora. Conform datelor furnizate de MAAG, pentru liniştea Europei s-au sacrificat în primul război mondial 116 516 militari americani. În cel de-al doilea război mondial, numărul celor căzuţi s-a ridicat la 405 399. Țările Europei sunt pline de cimitire în care zac rămăşitele pământeşti ale soldaţilor americani, căzuţi la datorie. Până şi trupul neînsufleţit al “asului de treflă” al armatei americane, gen. George S. Patton, se află într-un cimitir din Luxemburg, rămânând o mărturie vie, făcută de fiii acestei măreţe ţări. Asta pentru toţi nefamiliarii cu principiile pe care s-a creat această ţară şi care nu pierd ocazia de a o adjectiva nepermis. Intenţionat sau nu, se uită că, fără aceste sacrificii, limba oficială a Europei ar fi fost limba germană, statele bătrânului continent şi-ar fi pierdut total identitatea, lucru pe cale de înfăptuire, acum, fără a fi nevoie de un nou război mondial. Tuturor, pentru a vorbi în cunoştinţă de cauză, vă recomand cartea “Democraţia în America”, scrisă de Charles Alexis Clerel de Tocqueville, istoric şi om politic francez, fost Ministru de Externe, care concluzionează “americanii sunt atât de îndrăgostiţi de egalitate, încât ar prefera să fie egali în sclavie, decât inegali în libertate”. Place, nu place, asta este America, chiar dacă anumite interese, contrarii spiritului american, cât şi principiilor pe care s-a creat ţara, doresc o nouă formă de guvernământ.

A. C. Ton

În această perfectă dezordine, am învăţat că: “Vita est noblis aleina magistra” (Viaţa este pentru noi o învăţătoare severă), conform spuselor lui Cato Maior şi ne-am străduit să ne regăsim activitatea noastră într-un alt dicton latin “Quod erat faciendum”(Ceea ce trebuia făcut), detaşându-ne total de presa americană de limba engleză, adulatoare necondiţionată a noii administraţii, indiferent dacă deciziile luate vor avea un efect devastator asupra acestui concept democratic, numit America. Unul din întemeietorii acestei democraţii, Thomas Jefferson, spunea: “Economia este prima şi cea mai importantă virtute a unei Republici; datoria Republicii este să se ferească de datorii.” Personal am un respect deosebit pentru persoanele dotate cerebral şi sunt un fervent admirator al filosofiei Buddhiste, care spune că în viaţă să cauţi compania oamenilor mai inteligenţi sau la fel de inteligenţi ca tine; dacă nu-i găseşti, umblă singur! Nu pun sub semnul întrebării dotarea cerebrală a noului ocupant al Casei Albe, ceea ce pun sub semnul întrebării este efectul măsurilor preconizate de noua administraţie. Stimulus package, în valoare de 787 miliarde dolari, deocamdată s-a materializat în bonusuri de sute de milioane de dolari pentru cei care au falimentat economia americană. Dolarii atribuiţi băncilor pentru salvarea a peste 9 milioane de case au avut o altă destinaţie, în prezent rata de foreclosure fiind cea mai ridicată din istoria Statelor Unite. Conform unui sondaj efectuat de Pew Institute, 55 % dintre americani se confruntă cu problema zilei de mâine, taxele au atins un nivel fără precedent iar peste 9 milioane de americani s-au adăugat altor zeci, care primesc ajutor de şomaj. Refuz să cred că aceasta a fost raţiunea lui Stimulus Package! Oricum, minţi mai mult sau mai puţin ordonate preconizează că deficitul bugetar va depăşi 10 trilioane de dolari, suma urmând a fi plătită de .….. urmaşii urmaşilor noştri, adeverind spusele preşedintelui Herbert Hoover (artizanul crizei generale din 1929-1933), care spunea: “Binecuvântaţi fie copiii noştri, căci ei vor moşteni datoria naţiunii. Într-una din cugetările sale, marele Will spunea; “nu există virtute mai mare decât necesitatea.” Consider ca o necesitate stringentă, revizuirea politicii economice cât şi a personalului din acest domeniu, aferent Casei Albe. Wallace Stevens, poet, eseist şi filosof spunea: “oamenii de excepţie văd lucrurile diferit de majoritatea muritorilor. Deci, trebuie să admit că cei ajunşi factori decizionali sunt diferiţi, deşi Sapiens nihil invitus facit.
Un alt subiect preferat al Casei Albe şi nu numai, se referă la metodele de interogare, care, potrivit unei concepţii eronate trebuie să intre sub incidenţa standardelor lui US Army. Pentru toţi, deşi am îndreptăţite semne de întrebare, doar, doar se va reţine ceva, Army’s Manual of Intelligence Interogation, cunoscut sub denumirea de FM 34-52, foarte familiar celor care au trecut pe la Fort Huachuca, Arizona, se aplică combatanţilor militari-prizonieri de război şi nu teroriştilor, care nu intră sub incidenţa Convenţiei de la Geneva. Instituţia care are pe frontispiciul ei un citat din Evangelia după Ioan cap. 8:32, “Tu trebuie să ştii adevărul, iar adevărul te va elibera”, şi care se află locată în McLean, Virginia, nu este o instituţie militară!!! Ea nu luptă împotriva unei armate regulate, căreia poţi să-i aplici cele scrise de filosoful Sun Tzu- sec.V B.C.- în cartea The Art of War. Oamenii acestei instituţii, a căror identitate rămâne un secret până şi propriei familii, antrenaţi să reziste şi celor mai inimaginabile torturi, au făcut mai multe servicii Statelor Unite şi nu numai, decât toată armata americană. Aceşti oameni de o integritate rarisimă luptă pe un front invizibil, împotriva unui concept metaforic, numit terorism internaţional. Metodele aplicate la interogare nu se pot numi tortură!!! Dacă ceea ce s-a întâmplat la Abu Ghraib, White Horse, Gardez, Guantanamo poate fi definit drept tortură, sugerez celor care doresc înfiinţarea unei “Truth Commision”, să studieze modul cum au fost trataţi prizonierii americani în timpul conflictelor din Japonia, Coreea, Vietnam, Irak, Afganistam, Liban etc. Sursa cea mai demnă de încredere este sen. John McCain, fost P.O.W -prizonier de război. Memoria celor 38,229 americani, morţi în conflictul din Asia de Sud Est, Jessica Lynch, sodomizată în repetate rânduri, pe când se afla în detenţia trupelor irakiene, cei 53 ofiţeri CIA, căzuţi la datorie, unii în condiţii de tortură inimaginabilă – a se vedea J. Higgins, în Liban -, memoria lui Johnny Michael Spann, unul din “aşii de treflă” ai trupelor speciale americane, căzut la datorie în Afganistan, la Qala-I-Jangi, pe când interoga un grup de “paşnici” terorişti, memoria lui Pat Tilman, care a renunţat la 3,6 milioane dolari anual, pentru 18,000 anual cât este salariul unui U.S. Ranger, decapitarea lui Nicholas Berg, spânzurarea trupurilor carbonizate ale soldaţilor americani în Irak etc. acestea sunt torturi, Mr. President. Dorind să deconspiraţi activitatea celei mai secrete şi lucrative instituţii americane în domeniul “intelligence”, este similar cu a oferi muniţii inamicului. Si aşa suntem vulnerabili, graniţele americane sunt ca un Schweitzer, economia este la pământ, idei străine de conceptul american prind tot mai mult contur, criminalitatea a atins cote alarmante, spargerile bancare şi de locuinţe sunt fără precedent, etc. Doriţi să eliberaţi toţi “pensionarii” de la Guantanamo? Frumos, înălţător, Mr. President. Vă asigur că, mai repede decât credeţi, vor îngroşa rândurile organizaţiilor teroriste internaţionale, şi foarte probabil vor regreta condiţiile de la Guantanamo care includeau trei mese pe zi, săli de lectură, terenuri de recreere şi multe alte favoruri, pe care numai America le poate oferi inamicilor ei.
Nu pot să închei fără a cita din preşedintele Abraham Lincoln, Marele Abe, favoritul actualului preşedinte al Statelor Unite: “În confruntarea cu un inamic pe un teatru operaţional, nu ai nevoie de o ieşire; inamicul trebuie distrus în totalitate.”

A. C. Ton

După trecerea în nefiinţă a lui Milton Friedman, economist de geniu, Statele Unite, în ciuda promoţiilor de la Harvard – School of Economics, nu dispun de cadre de excepţie în acest domeniu, actuala echipă prezidenţială remarcându-se printr-o totală necunoaştere a mecanismului economic. Pentru cei care mi-au recomandat să fiu mai puţin caustic/critic la adresa prezentei administraţii, le amintesc că legea emisă în timpul administraţiei John Adams, cunoscută sub numele de “Sedition Act” şi aprobată de Congresul Statelor Unite la data de 14 Iulie 1798 a fost abrogată cu peste 200 ani în urmă, în urma unei Rezoluţii care purta semnăturile lui Thomas Jefferson şi James Madison. Sedition Act includea în categoria crimelor federale – felony – orice afirmaţii sau articole menite să aducă o lumină nefavorabilă guvernului sau administraţiei americane. Deci, dragilor, vă mulţumesc pentru grija pe care mi-o purtaţi şi vă asigur că cei vizaţi ştiu de existenţa mea şi-mi cunosc opiniile referitoare la dânşii. Nu de alta, dar rămân, până la apusul vieţii, un susţinător fervent al oamenilor de valoare, indiferent din ce parte a spectrului politic provin, şi cel mai înverşunat duşman al non-valorilor, al impostorilor şi al persoanelor lipsite de caracter, care rămâne în continuare singura maladie intratabilă şi incurabilă. Nu există domeniu de activitate economico-socială, politică, culturală sau numiţi-o d-voastră, în care majoritatea factorilor decizionali să nu fie formată din impostori. Trebuie să revin la Ralph Waldo Emerson, filosof, poet şi eseist american care, în “Conduita Vieţii”, ne spune că nimic nu este mai deplasat pentru o persoană, decât să intre în domenii de activitate pentru care nu are nici calificarea şi nici dotarea cerebrală corespunzătoare. Nimeni din acest mapamond, a cărui viitoare existenţă ridică îndreptăţite semne de întrebare, nu vrea să recunoască faptul că “miracolul german” nu s-a datorat disciplinei de excepţie a poporului german sau celor 16 mild. dolari infuzionate de Planul Marshall, ci faptului că lucrările lui Djalmar Shaht au fost aprofundate şi aplicate ad-literam, atât de Konrad Adenauer, cât şi de Gerhard Schroeder, fost elev al lui Djalmar Shaht. Cine vrem să elaboreze o politică economică viabilă, când Banking Committee, atât în Senat cât şi în Camera Reprezentanţilor, sunt conduse de persoane ca – sen. Cris Dodd şi congressman  Frank Barney – asupra cărora planează îndreptăţite semne de întrebare, iar Federal Reserve, care este o bancă privată, are în mână toate pârghiile economico-financiare şi bancare ale mapamondului. Ca să vă familiarizez cu nefuncţionalitatea intervenţiei statului în economie, îmi permit să vă redau câteva elocvente exemple. În Sumeria, intervenţia guvernului în economie a distrus prosperitatea acestui regat antic. A fost nevoie de urcarea pe tron a regelui Urakagina – 2350 B.C. – care a anulat toate actele normative care legiferau controlul economiei de către guvern, ca economia să-şi revină şi să prospere. Pentru prima dată în istorie, documentele regale au introdus cuvântul “amargi”, care înseamnă libertate. În Babylon, deşi avem vestitul Cod a lui Hammurabi, unele restricţii referitoare la controlul preţurilor şi al salariilor au dus la dispariţia clasei sociale a tamkaru (negustorilor). Dacă cineva doreşte să aprofundeze situţia existentă în Babylon, îi recomand studiile efectuate de istoricul W.F. Leemans. În Egypt, măsurile de control al economiei au dus la colapsul, în sec. III B.C., a vechii dinastii Egiptene. În China, în conformitate cu istoricul Huan Chang Chen, din cauza efectului negativ al controlului economiei de către Dinastia Ch’in (221-206 B.C.), s-a renunţat definitiv la intervenţia statului în economie. În 1949, odată cu venirea comuniştilor la putere, controlul s-a reluat, iar începând din 1979 s-a reintrodus parţial economia de tip capitalist. În Roma, sub domnia tiranicului împărat Diocletian (284-305 A.D.), s-au introdus măsuri stricte de control asupra economiei. În afară de haos economic şi vărsări de sânge inutile nu s-a realizat nimic. Diocletian, ca şi marea majoritate a persoanelor cu vederi dictatoriale,  a crezut în omnipotenţa statului. Din nefericire, aceste idei referitoare la intervenţia statului în toate aspectele vieţii socio-economice, în ciuda rezultatelor dezastruase care le-au generat, rămân actuale şi în prezent. Oricum, Diocletian a fost forţat să abdice, dar după 60 ani Julian Apostatul a reintrodus controlul asupra economiei, lucru care a dus la declinul şi la căderea Imperiului Roman. The Economist, după umila mea opinie, cea mai prestigioasă publicaţie în domeniul economic, scria în 1919: “Nu putem exemplifica o singură ramură a economiei, în care intervenţia statului să nu genereze dezastre”. În Germania Nazistă s-a încercat să se controleze toate aspectele vieţii social economice, lucru care a generat o economie paralelă celei oficiale – black market – cu efecte incalculabile asupra maşinii de război germane. La procesul de la Nurenberg, Herman Goering a admis că încercând să controlăm totul, am generat înfrângerea Germaniei. După Revoluţia Bolşevică din 1917, Uniunea Sovietică a impus un control strict asupra tuturor activităţilor. Rezultatul a fost ca şi în Germania. S-a creat o economie paralelă, care a generat o penurie agravantă de alimente, foamete, lagăre de concentrare şi, în final, căderea sistemului, sau mai corect, trecerea lui pe linia de garare.
În final, pentru toţi, indiferent de familiaritatea cu disciplinele economice sau de altă natură, un extras din cartea “Recollections”, scrisă de un fermier din Pennsylvania – Marshall L. Jones: “când agenţiile guvernamentale se amestecă în procedurile normale ale pieţei/economiei, rezultatul este opus celui dorit. Și Marshall n-a trecut pe la Harvard – School of Economics şi nici nu provenea din “elita” de pe Wall Street. Marshall a fost un fermier-ţăran care a ştiut ce înseamnă a avea “common sense” – bunul simţ.

A. C. Ton

Ne-a rămas de la Benjamin Franklin următoarea cugetare: “Este prima responsabilitate a fiecărui cetăţean să ceară explicaţii autorităţilor” (It is the first responsibility of every citizen to question authority). Din respect pentru acest mare gânditor illuminist şi patriot de excepţie voi face uz de această responsabilitate şi cu decenţa necesară şi stima – cinstea cuvenită celui mai înalt oficiu al ţării, doresc să întreb: cum a fost posibil ca Mr. President să afirme, în Turcia, că America nu este o ţară creştină? Să nu fi cunoscut  mesianicul preşedinte remarcile lui Thomas Jefferson, referitoare la faptul că America a fost creată pentru oameni morali şi religioşi, fiind total inadecvată pentru orice altă categorie de persoane?  Remarci similare au fost făcute şi de John Adams, când s-a referit la Constituţia Statelor Unite! Să nu fi auzit Mr. President de preşedintele Andrew Jackson, care în 1828 ne spunea că “într-o perfectă democraţie, vocea poporului este vocea lui Dumnezeu” (in a perfect democracy, voice of the  people is the voice of God)?. Să nu fie la curent atotştiutorul preşedinte de scrisoarea lui Martin Luther King jr., scrisă pe când se afla în închisoarea federală din Birmingham, Alabama, în care ne spunea că Mişcarea pentru Drepturile Civile are drept scop apărarea celor mai sacre valori creştine… stabilite de părinţii fondatori (civil rights protesters were defending America’s most sacred Christian values… those great wells of democracy which were dug deep by founding fathers). Să nu fi reţinut Mr. President, vorbele preşedintelui Abraham Lincoln, al cărui admirator fervent se declară, rostite în 1864 cu ocazia numirii gen. Ulysses Grant în fruntea Armatei Uniunii: “Americanii nu s-au ruşinat de religia lor şi nici de semnificaţia religioasă a simbolului lor – steagul USA, care conform celor afirmate de col. James A. Moss – U.S. Army, are surse Biblice, regăsite în Book of Genesis, cap.9:13. Ce păzesc armatele de consilieri, care mai de care mai în necunoştinţă de cauză şi care au obţinut postul nu pe baza a ceea ce au cunoscut, ci pe baza pe cine au cunoscut!!! Este dureros că a trebuit să vină un american de origine română, din roditorul pământ al Transilvaniei, Falnicul Ardeal, să vă trezească la realitate. Vorba filosofului englez, Antony Hope: “A explica adevărul celor care nu sunt structuraţi mental să-l înţeleagă este similar cu a promova falsitatea”. La câte sfaturi pertinente v-am dat, meritam măcar un Clan McGregor !?!  Pentru amatorii de asemenea gesturi, sub noua administraţie preţul lui Clan s-a dublat. Nu de alta, dar noua achiziţie prezidenţială, în corpul de consilieri economici, este Lawrence Summers. Acest tânăr şi brav cetăţean a fost plătit cu “modesta” sumă de 2,7 milioane dolari, pentru nişte conferinţe şi discursuri, chipurile academice! După impactul avut asupra economiei americane, se pare că auditoriul a fost format din pereţi şi bostani. Eu vă vorbesc de decenii, fără a primi nici măcar elementarul mulţumesc!!! In plus, deloc de neglijat sau de trecut sub tăcere, Lawrence a fost plătit cu 5 milioane dolari, de firma D E Shaw, unde îşi făcea apariţia o zi pe săptămână!!! Ne mirăm de falimentarea economiei americane când s-au permis asemenea practici, iar acum cu banii contribuabililor şi cu “ajutorul” celor care ne-au adus în această situaţie, dorim redresarea ei. Începând de săptămâna viitoare, dacă mă voi număra printre ocupanţii acestei imperfecţiuni, am să vă învăţ – ca de obicei, gratuit – că metodele pe care doriţi să le aplicaţi n-au fost funcţionale nici în Sumeria, Babylon, Egypt, China, Grecia, Roma Antică, America Colonială etc şi nu pot fi funcţionale nici în mileniul III, asta cu condiţia în care nu doriţi schimbarea formei de guvernământ, respectiv a sistemului politic actual. După cum decurg lucrurile şi analizând deciziile luate de administraţie, am motive serioase să cred că vom avea un guvern de coloratura celui din… Moldova.
Între timp, un vas comercial american, care se îndrepta cu ajutoare umanitare spre Mumbassa-Kenia, a fost atacat de piraţi somalezi în vecinătatea Cornului Africii. Întrucât Mr. President a afirmat că nu suntem în război cu islamul, presupun că atacatorii-piraţii au fost buddhişti, confucionişti, catolici, neoprotestanţi, ortodocşi protestanţi sau taoişti şi nu musulmani. Tot pentru cei care pretind multe, dar de fapt se regăsesc în aforismul lui Aristotel, “ştiu un singur lucru; acela că nu ştiu nimic”, îi informez că pirateria şi terorismul intră, conform Codului Penal Internaţional, la categoria crimelor împotriva naturii umane,  având un regim special de interpretare. Să sperăm că până la luarea unor decizii contradictorii normelor internaţionale, mesianicul preşedinte va dispune de timpul suficient pentru a-l aprofunda pe Platon care ne spunea că “timpul va schimba sau va inversa opiniile prezente.” In final, cuvintele singurului preşedinte american care a obţinut  patru mandate prezidenţiale şi a cărui soţie a decedat la 81 ani, fiind membră activă a unui partid de extremă stângă: “Libertatea este aerul pe care americanii îl respiră.” (Liberty is the air Americans breathe). Lăsaţi-ne, Mr. President, să respirăm libertatea. Aceasta a fost raţiunea pentru care o parte din strămoşii noştri au emigrat înaintea primului război mondial în America! Aceasta a fost raţiunea pentru care o parte dintre noi ne am desprins de glia străbună şi ne-am riscat sănătatea şi viaţa pentru a apăra perceptele democratice pe care s-a creat această unică democraţie a lumii.
A C Ton

Mă refer la limba română “o împărăteasă bogată…  floarea sufletului etnic al românilor”, cum a denumit-o Eminescu, pe care o păstrăm şi apărăm cu îndârjire, reprezentând pentru noi dovada cea mai clară a existenţei, forma cea mai potrivită de manifestare naţională şi culturală, precum şi puntea ce ne leagă de ţara natală şi de românii de pretutindeni. Din nefericire, conservarea limbii, culturii, tradiţiei şi a altor atribute ale poporului român în America în general şi în California în special, nu intră în sfera preocupărilor politicienilor români de pe malul Dâmboviţei şi nici ale reprezentanţilor diplomatici ai României din America. Şi aici, ca în foarte multe domenii, ne distingem printr-o totală nepăsare, deşi, aşa cum am atenţionat autorităţile române, imaginea României pe malul Potomacului nu este dată de ceea ce se întâmplă pe malul Dâmboviţei ci de activitatea şi realizările membrilor comunităţii române. Până şi guvernul comunist de la Hanoi sprijină apariţia a şapte publicaţii de limbă vietnameză, deşi – paradoxal – toate, dar absolut toate, îi sunt ostile. Să sperăm că până la “trezirea” celor responsabili, va mai exista presă de limba română pe meleagurile însoritei Californii. Deplângem sincer dispariţia de pe eşichierul publicistic a prestigioaselor publicaţii Lumea Liberă, Universul şi Românul Canadian. Eu, personal, parafrazându-l pe Emile Zola, vă acuz pentru sprijinul inexistent, la adresa celor din California, locul unde peste 250,000 de americani îşi au descendenţa din mioriticul plai carpatin. Până să mă dumiresc ce se întâmplă cu presa de limba română din Statele Unite, Tribune Co. “părintele” ziarelor Chicago Tribune, Los Angeles Times şi Baltimore Sun, au întocmit formele legale pentru declararea falimentului. Până şi New York Times, care are în spatele lui cele mai mari puteri financiare ale lumii, are probleme de natură financiară. Pentru cei interesaţi, cu profund regret vă informez ieşirea de pe eşichierul publicistic a prestigioaselor The Cleveland Plain, The Fort Worth Star Telegram, New York Daily News – patronat de miliardarul Mart Zuckerman, The Chicago Sun Times, The San Francisco Cronicle, The Boston Globe, The Detroit News, The Miami Herald, The Philadelphia Daily News, The Minneapolis Star Tribune, Seattle Star! Conform părerilor emise de Martin Langeveld în Nieman Journalism Lab, declinul presei scrise este iminent. Haideţi, măcar la nivelul Californiei, să-i dovedim că a fost eronat.

În timp ce vă scriu aceste rânduri, la Londra se desfăşoară Conferinţa G-20, menită să perfecţioneze “totala dezordine” în care a ajuns acest mapamond, din cauza incompetenţei crase a celor care, chipurile, ne conduc. Şi acolo, şi în alte perimetre geografice se promit, indiferent de coloratura politicienilor, lucruri imposibil de realizat. Tuturor le redau cuvintele unui mare om de stat – Winston Churchill – rostite tot la Londra, în Camera Comunelor, la 13 Mai 1940: ” Nu am nimic de oferit, decât sânge, muncă istovitoare, lacrimi şi sudoare.” (I have nothing to offer but blood, toil, tears and sweat). Cei care se aşteaptă la cu totul altceva sunt complet eronaţi. Odată cu sosirea “conducătorilor”, la Londra au poposit cohorte de anarhişti, idealişti şi alţi idioţi utili, care protestează împotriva a ceea ce numai ei ştiu. Surprinzător că aceleaşi figuri-persoane au demonstrat şi la întâlnirile anterioare, indiferent că s-au desfăşurat la Geneva – Elveţia, Toronto – Canada, Santiago de Chile – Chile etc. Chiar nu interesează pe nimeni, cine se află în spatele acestor globe-trotters, care colindă mapamondul în căutare de proteste? Să fie aceleaşi persoane care organizează şi conferinţele? Am motive temeinice să cred că “cineva” încearcă să aducă omenirea în pragul unei “Zone Sumbre” (Twilight Zone) adeverind că minunatele istorisiri ale lui Rod Serling n‑au fost ficţiuni.

A. C. Ton

Mă surprinde că această idee i-a scăpat lui Hammurabi, în celebrul lui Cod, scris în secolul al XVIII-lea B.C. cât şi Codului Roman, care stă la baza tuturor codurilor de legi ale statelor civilizate ale lumii. Cu tot respectul pentru aceste opere de excepţie cât şi pentru scopul nobil al studiilor făcute, total la neîndemâna unui muritor de rând, consider implementarea virtuţilor o “mission impossible” – misiune imposibilă. Cum să defineşti acţiunea infantilă, incalificabilă, lipsită de cel mai elementar bun simţ, sfidătoare la adresa contribuabilului american, a celor de la American Insurance General (AIG) care, după ce au primit o infuzie de 89,7 miliarde dolari din partea Guvernului Federal, în urma falimentării corporaţiei, au decis să-şi recreeze inexistentele creiere, pe banii noştri, cheltuind suma de 464 mii de dolari într-un singur week-end! Reţineţi, asta după ce au falimentat instituţia la care erau angajaţi şi au primit ajutor federal, din banii noştri de taxe, pentru ameliorarea situaţiei financiare. Aceste dejecţii ar trebui să se afle la St. Quentin pe “death row” şi nu în conducerea unei corporaţii de primă mărime. Mai avem şi tupeul de a vorbi de eradicarea corupţiei pe alte meleaguri. Unde eşti tu… Joe Edgar Hoover? Parafrazându-l pe Apostolul Pavel, în epistola adresată Galatenilor, “ceea ce vă scriu, v-am mai scris, dar o fac în folosul vostru”, vă reamintesc că nu poţi forţa o persoană să devină morală sau să se încadreze într-un cod al virtuţilor. Rămân definitoriu la părerea că, ceea ce a scăpat lui Hammurabi, Codului Roman şi tuturor Codurilor de legi ale lumii civilizate, nu va scăpa Divinităţii, Justiţiei Divine, în faţa căreia, fiecare din noi, indiferent de poziţia socială, va trebui să dăm socoteală. În ce mă priveşte, încerc din nou să mă regăsesc într-un citat al lui Maxim Gorki, referitor la Cehov: “Un om valoros şi inteligent, atent la tot ce se petrece în juru-i a trecut pe lângă această gloată anostă şi cenuşie de oameni neputincioşi şi cu un zâmbet trist, cu o mustrare domoală, dar adâncă în glas şi cu o tristețe deznădăjduită pe chip şi în inimă, le-a spus blând şi cu sinceritate: URÂT MAI TRĂIȚI DOMNILOR!” Aşa că, dragilor şi aici trăiesc oameni, iar Nirvana Land, unde fiecare trăieşte fericit, foarte probabil unii dintre noi îl vom cunoaşte într-o lume viitoare.
Unul dintre cei mai mari teologi americani, dr. K.M. Keith a gândit o serie de legi paradoxale, prin ascuţimea lor. În nobila intenţie de a vă fi de folos, doresc să vi le redau în speranţa, înclin să cred că nu deşartă, că aplicarea lor va fi benefică pentru d-voastră.
•  – Oamenii sunt ilogici, egoişti şi absurzi!
- Nu contează, iubeşte-i!
•  - Dacă faci bine, oamenii te vor acuza de motive egoiste!
- Nu contează, fă bine!
•  – Dacă ai succes vei câştiga prieteni falşi şi inamici adevăraţi!
- Nu contează, continuă să reuşeşti!
•  – Binele pe care-l faci astăzi va fi uitat mâine!
- Nu contează, fă binele astăzi!
•  - Onestitatea şi transparenţa te fac vulnerabil!
- Nu contează, fii onest şi transparent!
•  – Marii oameni cu cele mai măreţe idei pot fi doborâţi de oameni mici cu cele mai mici idei!
- Nu contează, gândeşte măreţ!
•  - Ceea ce construieşti în ani de zile poate fi distrus peste noapte!
- Nu contează, construieşte!
•  – Dă tuturor ce ai mai bun şi vei fi lovit!
- Nu contează, dă ce ai mai bun!
Îmi permit să vă redau câteva din emanaţiile cerebrale ale Gen. Robert E. Lee, pe care personal le consider postulate de conduită şi existenţă: “Educaţia unei persoane nu este niciodată completă, până la moarte… Nimeni nu este niciodată prea bătrân ca să studieze adevărurile oferite de Biblie… Cu cât cunoaşteţi mai mult, cu atât realizaţi cât trebuie să cunoaşteţi despre acest mare şi frumos mapamond. Numai ignoranţii consideră că n-au nimic de învăţat”. O societate se află la apogeu atunci când majoritatea componenţilor ei practică un cod particular de bune maniere; societatea începe să se clatine atunci când din ce în ce mai mulţi componenţi ai ei abandonează aceste reguli. Acestea sunt cuvintele filosofului chinez Li Chi, regăsite în cartea “Book of Rites”, scrisă în sec. I, A.D. Vă las plăcerea să analizaţi, de ce “unii” nu progresează. Analizaţi-le limbajul şi comportamentul!

A.C. Ton

Așa se explică de ce foarte multe persoane nu-și încarcă memoria cu informații pe care le consideră inutile, rezervându-și “spațiile” pentru informații utile. Din nefericire, trec în Împărăția lui Hades fără a completa acest ciclu! Dar, să revin la Drew Westen. Domnia sa este profesor de psihologie la Emory University și autorul unor studii privind rațiunile care stau la baza luării deciziilor umane. Drew susține că o alarmantă majoritate a populației își bazează deciziile nu pe fapte concrete sau elocvente, ci pe convingeri personale, de cele mai multe ori departe de realitate. Alarmant este faptul că fiecare își are propriul lui adevăr, nu bazat pe o realitate obiectivă, ci pe orientări politice, religioase sau economico-sociale. Chiar dacă nu credem în ceea ce afirmăm, există o tendință generală de a ne impune punctul nostru de vedere. Personal, cu tot respectul pentru valoarea științifică a studiilor efectuate de Drew, le consider deprimante. Înclin să cred că important este să căutăm adevărul și să avem curajul și tăria morală să credem în el, chiar dacă este contrar punctelor noastre de vedere. Sună utopic, nu…?

Cele ce vă relatez nu s-au întâmplat într-o republică bananieră din Marea Caraibelor sau America de Sud, ci pe Colina Capitoliului, locul unde-și plimbă prețioasele mădulare aleșii națiunii americane. În fața celei mai puternice Comisii Senatoriale, conduse de Charles Rangel, a compărut Timothy Geitner, secretar (ministru) la Treasury Departament. S-a discutat despre cinste, corectitudine, transparență și multe alte atribute total necunoscute celor care participau la interpelări, menite să schimbe cursul actual al politicii economice americane, aflate - după umila mea părere - în cădere liberă și cu o destinație de unde nu ne va mai putea scoate nimeni: Tuscarora – Groapa Marianelor. Să vorbeasca de cinste, corectitudine, transparență  Timothy, cel care nu și-a plătit taxele începând cu 2001, mi se pare ceva desprins din “Ferma Animalelor” a lui Orwell. Să vorbească de aceleași atribute congressman-ul Charles Rangel, care a ”uitat” să-si plateasca taxele pe veniturile suplimentare obținute din Republica Dominicană, mi se pare o insultă la adresa noastră, a celor cinstiți. Mă surprinde că printre participanții la interpelări nu s-a aflat și Joe Conforte, fostul propietar al celebrului Mustang Ranch, din Carson City, Nevada, nevoit sa plece in… Brazilia, din cauza neplății taxelor. Apropos, “instituția” respectivă – Mustang Ranch -, a se citi casă de toleranță, a fost preluată, salvată de la pieire, de guvernul american, iar practici similare vedem in prezent la marile corporații și instituții financiare, aflate în pragul colapsului. Chiar n-a auzit nimeni de “Stânca Trapeiană”, unde erau sacrificați cei irecuperabili. Vrem să salvăm economia americană cu aceleași persoane care ne-au adus în pragul colapsului. Persoane ca Lindsey Graham, Greg Mankiw, economist la Harvard University, Nouriel Roubini, Alan Greenspan, Ben Bernake, Ben Rubin etc. ar trebui, dac-ar avea decența necesară, să dispară de pe eșichierul politico-economic al Americii. Lăsați domnilor, piața să-și urmeze cursul normal și se va reglementa de la sine. Aveți exemplul Japoniei din 1980! Pâna să ne dumirim, Freddie Mac și Fannie Mae, instituții financiare preferate de messianicul președinte, au primit 400 miliarde dolari, chipurile pentru ajutorarea celor care sunt în pericol sa-și piarda casele (9 milioane). Deși am îndreptățite semne de întrebare, sper să nu se repete situația anterioară, când Franklin Barnies, prieten cu Mr. President și-a “adjudecat” un salariu de 90 milioane dolari!!!
Ma gândesc ce multă dreptate a avut sociologul Will Rogers, când a afirmat că ”memoria scurtă a alegătorilor americani este ceea ce menține politicienii în funcțiile lor” ( “The short memories of American voters is what keeps our politicians in office”). În final, cu respectul cuvenit clădirii situate pe 1600 Pennsylvania Avenue din Washington, District of Columbia, îmi permit să-i amintesc Președintelui de cele menționate de filosoful american George Santayana în “Viața Rațiunii”: și cea mai înțeleaptă minte mai are ceva de învățat (The wisest mind has something yet to learn).

AC TON

Oricum, la nivel comportamental, o alarmanta majoritate se comporta sub nivelul comunei primitive. Asta sub privirile indobitocite, inactive si tembele a celor care ne conduc spre … pierzanie. Sunt convins ca toata aceasta ”masa” de pretinsi conducatori au conspectat cu maxima atentie cartile lui James Walles din Pampona Beach, statul Florida, referitoare la “Intelegerea Stupiditatii” si “Istoria Stupiditatii.” Sa fie vorba de dotare cerebrala indoielnica, infantilism politic, rea credinta sau toate la un loc, las istoria sa judece, desi Istoria este scrisa de invingatori, iar, pana una alta, invingatorii sunt “ei”. In final, noi, masa amorfa, majoritatea tacuta, ne regasim in cuvintele atribuite lui Brennus, capetenia galilor: Vae Victis – vai de cei invinsi.

Am avertizat recent despre pericolul pe care-l reprezinta Pakistanul pentru securitatea mondiala. Ma bucur ca, la un timp relativ scurt, Secretarul lui Defense Departament, Robert Gates, un om care lucreaza in domeniul “intelligence” tocmai din 1966 si persoana asupra careia nu planeaza cel mai mic dubiu, a reiterat afirmatiile mele. Din nefericire, Pakistanul isi continua nestingerit activitatea de destabilizare a lumii, fara a se lua masurile care se impun. Mai nou, printr-o decizie a pretinsului presedinte Ali Zardami, un personaj – Ahmed Qadeer Khan – care in conditii normale trebuia sa aiba soarta conationalului Zulfikar Ali Buttho, a fost eliberat din arest la domiciliu. Pentru cei mai putin familiarizati cu acest individ, va informez ca Ahmed a furat secrete nucleare de la un laborator atomic din Amsterdam, al carui angajat a fost. Cu aceasta “baza de date” a devenit “parintele” armei atomice pakistaneze. Cu titlu informativ, institutiile americane de resort au informat la vremea respectiva, din nefericire fara rezultat, guvernul de la Haga, despre activitatea lui Ahmed. In continuare, Ahmed a vandut componente nucleare Coreei de Nord, Iranului si Libiei. Ne-au deranjat niste sarbi, care-si aparau teritoriul si religia, dar lasam in libertate un personaj care ar putea aduce lumea in pragul Armaghedonului. Doua echipe speciale de la Fort Bragg, North Carolina, l-ar putea “oferi” Tribunalului International de la Haga. Daca noi nu realizam pericolul care planeaza asupra stabilitatii lumii, generat de eliberarea acestui monstru, inclin sa cred ca Mossad-ul sau Shin-Beth-ul si-au mai pastrat ceva din profesionalismul de alta data.

Intre timp, tot din Pakistan, ne parvine stirea despre un nou pact de neagresiune incheiat intre autoritatile de la Islamabad si talibanii din Swat Valley, care vor sa aduca regiunea populata de cca. 5 milioane de suflete, sub incidenta legii islamice – Sharia. Avem avertismente de la Graham Allison, profesor la Harvard University, care, in cartea “Nuclear Terrorism”, ne vorbeste de iminenta unui atac nuclear asupra Statelor Unite; avem avertismente de la sursa CIA, codificata Dragonfire, ca talibanii au obtinut o arma nucleara de 10 kilotone, care are destinatia New York. Ma intreb: mai avem timp sa ne trezim? Fara a va cere sa-mi impartasiti opinia, sub noua administratie sansele de “trezire” s-au diminuat sensibil, asta ca sa nu zic c-au devenit nule. La Londra, capitala “Perfidului Albion” numitul Lord Ahmed, pakistanez de origine si membru al Parlamentului britanic, a amenintat ca va ocupa “Camera Lorzilor”, daca se va permite in Anglia, vizionarea controversatului film, Fitna, productie a lui Geert Wilders, parlamentar olandez. In loc sa nu cedeze presiunilor extremistilor, Jaqui Smith, ministru al Home Security, l-a declarat pe Geert persona non-grata si l-a facut pachet, cu destinatia Olanda. In ambele cazuri, ma refer la Pakistan si Marea Britanie s-a cedat presiunilor exercitate de extremisti si de fundamentalisti. Unde sunt timpurile de altadata, cand Pakistanul era condus de Zia-Ul-Haq iar in Anglia aveam un Winston Churchil, fost militar in Malakand Region, care include si Swat Valley, sau pe Margaret Thatcher, care nu a cedat presiunilor exercitate de Ayatollahul Khomeyni si lumii islamice, care cerea interzicerea cartii lui Salman Rushdie?

AC TON

Deocamdată, toate măsurile luate de Mr. President au o tentă de extremă stângă, care nu lasă nici cel mai mic dubiu privind direcţia spre care se îndreaptă, ceea ce au fost cândva Statele Unite ale Americii. Minţi luminate, deşi au rămas foarte puţine, ne avertizează că deja America nu mai există. Vă recomand lecturarea cărţii “A Slobbering Love Affair”, scrisă de jurnalistul şi comentatorul politic Bernard Goldberg, în care autorul analizează cauzele care au generat această nedorită situaţie, blamul fiind aruncat pe poporul american, considerat de autor ca fiind “unsophisticated.” Pentru a nu face erori de traducere, am apelat la The American Heritage Dictionary, spre a vă reda cu acurateţe definiţia acestui cuvânt. Iată ce ne spune dicţionarul; unsophisticated = naiv, simplu, nesofisticat. Sean Hannity, un nume cu rezonanţă pe eşichierul publicistic american, este mult mai tranşant, acuzând America de ignoranţă şi infantilism politic. Eu, fără a avea pretenţia de a fi posesorul adevărului absolut, rămân la părerea exprimată de Tom Stoppard în “Jumpers” că esenţa democraţiei este numărătoarea voturilor, lucru care indiferent de perimetrul geografic, a devenit o practică uzitata înaintea votării !?! In plus, nu pot fi ignorate la nesfârşit cuvintele preşedintelui Theodore Roosevelt, exprimate în campania electorală din 1912: “In spatele guvernului vizibil stă un guvern invizibil, împotriva căruia nu se poate face nimic.” N-am nici cel mai mic dubiu că “Invizibilii” au decis soarta Americii, iar sistemul tras momentan pe linia de garare din cauza nefuncţionalităţii economice, va fi implementat în America. Asta, dacă vom mai dispune de timpul necesar, întrucât voci care se pretind autorizate ne-au anunţat sfârşitul în anul 2012 ! Predicţii similare au abundat pe acest mapamond, de la începuturile existenţei lui. Cert este, că moralmente suntem în cădere liberă, lucru care poate prefigura “decăderea finală”.

Până la decăderea finală, un grup de experţi în domeniul economic, i-au acordat preşedintelui nota F – cea mai slabă, în sistemul american de notare. De aceeaşi “apreciere” s-a bucurat şi favoritul preşedintelui, Timothy Geithner, instalat, conform “voinţei supreme”, să conducă Finantele – Treasury Department. Toate nominalizările, cu excepţia celei de la Aparare,  Defense Department, nu s-au făcut pe bază de dotare cerebrală sau profesionalism, ci pe baza unor afinităţi ideologice de stânga a preşedintelui.

Intre timp, în loc să avem curajul şi tăria morală sa privim adevărul în faţă, Messianicul preşedinte blamează fosta administraţie pentru toate neregulile existente. Parafrazând-o pe Queen Gertrude, în Actul 3 din Hamlet de Shakespeare, “protestaţi cam mult, Mr. President !” Dacă analizăm numai valoarea actiunilor la bursa – New York Stock Exchange – vechea administraţie a lăsat moştenire cifra de 11,626, dar acum valoarea a ajuns la 7,250!  Pentru că vorbim de actiuni la bursa, fostul CEO- Chief Executive Officer- al Bursei Nasdaq, Bernie Madoff, a pledat vinovat in instanta. Prejudiciul cauzat de Bernie este mult mai mare decat cele 50 miliarde dolari, cât s-a crezut iniţial. Armatele sale de avocaţi se luptă pentru eliberarea lui, în timp ce Procuratura îi caută complicii. Trăind într-o democraţie în care orice tranzacţie care depăşeşte 10,000 dolari se raportează la instituţia care are pe frontispiciu Fidelity, Bravery, Integrity, nu trebuie să fii un geniu să realizezi că Bernie a avut complici la nivelul băncilor americane şi engleze, care au “uitat” să-i raporteze “maşinăriile financiare”. Pe lângă nenumărate victime, Bernie a avut şi beneficiari, în urma fraudelor făcute. Unul dintre ei este senatorul Chuck Schummer, din New-York, care a primit o însemnată sumă de bani. Cu asemenea “aleşi” ai naţiunii, nu mă mai miră adjectivările nefavorabile la adresa poporului american. Sunt aproape sigur, că mai devreme sau mai târziu, Bernie va fi eliberat din închisoare, păgubaşii vor da în judecată U.S. Securities and Exchange Commission, responsabilă cu disciplina financiară, iar pierderile vor fi recuperate tot de la noi, “little people” care ne achităm cinstit, corect şi la termen toate obligaţiile pe care la avem faţă de Uncle Sam.
A. C. Ton

Istoria a demonstrat ca asistenta financiara acordata tarilor subdezvoltate, in loc sa duca la o crestere economica, a generat saracie si coruptie. Numai in tarile africane aproape 200 miliarde $ intra in buzunarele pretinsilor lideri. Acest fenomen dureaza de peste 40 ani fara a se lua vreo masura din partea USA sau a Uniunii Europene. Si, slava Domnului!, s-au facut studii de catre Biroul National de Dezvoltare Economica, US General Accounting Office – oficiu subordonat direct Casei Albe – Cato Institute si Banca Mondiala, institutii care “gem” de pilosii care au trecut sau nu pe la Harvard Institute-School of Economics, infiintata inca din 1636. Inca o data se dovedeste ca o diploma universitara este un petec de hartie care, in functie de grosime, poate avea o anumita intrebuintare !!! Va las placerea s-o ghiciti !?! In timp ce facem pe “Mos Craciun” pe toate meridianele mapamondului, peste 40 de milioane dintre noi traiesc sub limita de saracie iar peste 46 de milioane nu au asigurare medicala. Ieri vizionam pe canalul 420 niste imagini de nedescris, rupte dintr-o lume ireala si care provin din New Orleans, statul Louisiana – USA, unde peste 12,000 persoane dorm sub cerul liber pe niste saltele improvizate! Asta la ani de zile dupa Katrina.

Una dintre cele mai autorizate voci din domeniul economic, economistul englez Peter Bauer, descrie ajutorul acordat tarilor subdezvoltate drept “o taxare a oamenilor saraci din tarile bogate si transferarea banilor la oamenii bogati din tarile sarace.” Revoltator de adevarat. Acest lucru suna valabil si pentru Romania, unde nivelul preturilor este cel mai ridicat din Uniunea Europeana si-l depaseste de 3 – 4 ori pe cel din USA!!! Romania este singura ocupanta a Mapamondului unde pretul de vanzare este de 30 ori mai mare decat pretul de achizitionare, lucru care a dus la pauperizarea imensei majoritati a populatiei si imbogatirea rapida a unei clase de privilegiati. Cu unii guvernanti suspecti de incompetenta, ajunsi in anumite niveluri sa conduca Romania, nu vad o ameliorare a situatiei, in viitorul previzibil. Romania are nevoie de oameni capabili, de adevarati patrioti, oameni care sa urmareasca binele natiunii si nu posturile ei. Din nefericire, cei care s-ar incadra in categoria mentionata, nu mai locuiesc de multe decenii in perimetrul carpatin iar actualii aspiranti la posturile natiunii sunt revoltator de slabi pregatiti profesional, nivelul comportamental lipsind cu desavarsire, limbajul suburban si agresivitatea verbala fiind componente normale ale dialogului. Walter E Williams, profesor de economie la George Mason University si care considera Romania un “Haiti al Europei”, spunea: ignoranta in domeniul economic ne transforma in victime sigure in fata sarlatanilor politici si a demagogilor.

Desi deconspirarea imi este un cuvant total necunoscut, trebuie sa marturisesc ca nu-mi place “omul” Johann Wolfgang Von Goethe. Motivul este unul singur: desi de o cerebralitate rarissima, dramele sale exprima revolta omului de geniu impotriva constrangerilor sociale si a… Divinitatii insasi. Cu plecaciune si respect ma inchin in fata multiplelor domenii in care a stralucit (fizica, geologie, zoologie, meteorologie) si care i-au adus denumirea de uomo universale. De la Johann ne-a ramas si urmatorul gand: “fericirea – satisfactia ar deveni o insuportabila povara, daca n-am impartasi-o si cu altii.” Despre ce este vorba? Dupa zeci de ani, in care capitala Romaniei, Bucharest, a fost omisa din toate rubricile de International Forecasts-Weather Watch, la litera B fiind nominalizate toate capitalele lumii cu exceptia Bucurestiului, rasfoind The Wall Street Journal, am avut stisfactia de o constata repararea acestei greseli. Poate, in final, dupa secole de totala ignoranta se va sti ca Bucurestiul este capitala Romaniei si Budapesta este capitala statului vecin, Ungaria. Ma gandesc ca pana si bunul meu prieten, col. J. Finck U.S. Army, absolvent al faimoasei The Citadel, care reprezinta elita institutiilor militare de invatamant americane, intors dintr-o vizita in Transilvania, mi-a vorbit de frumusetea capitalei noastre…… Budapesta.

AC TON

Imi permit, cu speranta ca voi fi in asentimentul d.voastra, sa va redau cateva din “perlele” debitate de studentii de la California State University si facute publice de Richard Nehrbass, profesor de management: “America si-a castigat independenta in secolul al XIX-lea, in urma unui razboi cu Germania!”; “Fidel Castro a fost primul conducator al Uniunii Sovietice!”; “Betsy Ross a scris The Star Spangled Banner (imnul national American)!; “Independenta USA a fost castigata in urma razboiului cu Franta!”; Lev Tolstoi a fost un reputat cantaret de opera!”; “Josef V. Stalin a fost presedintele Italiei!” Lista perlelor poate continua la nesfarsit. Ingrijorator este faptul ca cei intervievati au in spatele lor cel putin 12 ani de educatie, au absolvit in prima treime a promotiei scolare si au obtinut scoruri admirabile la… Istorie. Cu alte cuvinte, sunt crema generatiei lor, viitorul Americii !?! Marea majoritate nu sunt familiari cu notiuni elementare privind istoria nationala; numai 16% au putut sa mentioneze anul inceperii Razboiului de Independenta; numai 12 % au putut mentiona anul inceperii Razboiului Civil. Marea majoritate n-au notiuni elementare de aritmetica! Intrebati cat reprezinta 70% din 240 de dolari, nu au stiut sa raspunda! Intrebati cat reprezinta restul la o bancnota de 5 dolari, in urma unei cumparaturi de 1.27 dolari, 25 % din viitorii absolventi ai Universitatii n-au putut da un raspuns corect. Referitor la stiintele umaniste, situatia este si mai ingrijoratoare! Numai 2% au auzit de existenta poetului american Keats iar numele lui Tolstoi si Stravinsky a constituit o necunoscuta pentru 82% dintre studenti!!! Paradoxul situatiei este ca peste 50% din “crema” studentilor californieni au raspuns ca presedintele Gerald R. Ford (1913-2006) este inventatorul automobilului! Hannah Arendt, filozof politic american, ne-a lasat printre altele urmatoarea emanatie cerebrala: “Predictia viitorului nu reprezinta nimic altceva decat o proiectie a prezentului.” Va las d.voastra placerea de a anticipa, ce va reprezenta viitorul cu o asemenea proiectie a prezentului? Aceleasi sumbre predictii si pentru Mioriticul Plai Carpatin unde o grupare de “saltimbanci bezmetici” detin fraiele puterii, desi au o cerebralitate mai mult decat indoielnica, iar anumite institutii guvernamentale se conduc dupa aceleasi principii, lasate mostenire, inca din perioada 1947-1952, cand Ana Rabinsohn Pauker, conducea Ministerul de Externe. Un popor spre care, cu secole in urma, se uitau cu respect si admiratie toate Cancelariile Europei, merita cu totul alta soarta si alti leaderi!!!

Un ultim sondaj de opinie, publicat de Pew Institute ne arata ca marea majoritate a locuitorilor USA au carente ingrijoratoare privind problemele vitale ale Terrei. Desi Rusia detine peste 10,000 arme nucleare cu focoase multiple, numar arhisuficient de a reduce la tarana, de cateva sute de ori, tot ce este in jurul nostru, peste 20% dintre noi nu sunt siguri ca Rusia detine arme nucleare, in timp ce intre posesori sunt mentionati Libia si Iranul. Parafrazandu-l pe marele, probabil legendarul strategist al secolului V, B.C., Sun Tzu, care constituie obiect de studiu la cele mai prestigioase institutii militare americane, “cel care nu-si poate identifica inamicul, va fi in pericol in fiecare batalie” (one who does not know the enemy… will be in danger in every battle), va las placerea de a trage singuri concluziile.

Nu va spun o noutate informandu-va ca populatia globului a depasit de mult cifra de 6,5 mild. Nimic nu se stie cu exactitate, pentru ca in anumite regiuni ale Planetei nici cei mai sofisticati sateliti nu pot culege informatii. Oricum, peste 2,5 miliarde dintre noi, traiesc cu un venit zilnic de 2 dolari!!! Banca Mondiala, o alta grupare de pilosi incompetenti, ne informeaza ca pana in anul 2050, populatia globului va creste cu 3 mild. de suflete, marea majoritate dintre ei, ingrosand randurile infometatilor. Unde esti tu Thomas Robert Malthus sa le explici celor care conduc destinele lumii -guvernul invizibil- ce genereaza starea de saracie? Pana una alta, chiar recent cei 21 membri ai “Growth and Development Commission”, comisie care cuprinde doi laureati ai premiului Nobel pentru economie, doi fosti primi ministri si un fost presedinte a stabilit ca in ultimii 25 ani, doar 13 tari ale globului au inregistrat permanent o crestere economica. Doresc sa vi le enumar, in speranta, sper ca nu desarta, de a trage singuri concluziile: Botswana, Brazilia, China, Hong Kong, Indonezia, Japonia, South Korea, Malaysia, Malta, Oman, Singapore, Taiwan si Thailand. Aceeasi comisie a stabilit ca declinul economic mondial este generat -in principal- de guverne si guvernanti care sunt mult mai interesati in pastrarea puterii si privilegiilor personale, decat in dezvoltarea economica si atragerea investitorilor straini. (A se vedea Romania, unde cohorte de incompetenti si beizadelele lor sunt vehiculati in toate posturile de decizie). Este tocmai ceea ce am mentionat in nenumarate ocazii, dupa ce l-am aprofundat pe filosoful englez, John Locke: “Intre guvernati si guvernanti exista un pact social: in momentul cand acesta se rupe, cineva trebuie sa plece.” Ce mai asteptati, domnilor guvernanti? Pactul social in Romania este rupt de multa vreme. Era sa uit: Profesorul Lawrence Harrison de la TUFTS University, ne avertizeaza ca obiceiurile, traditiile, sistemele sociale si vederile religioase, pot constitui o frana in calea dezvoltarii economice.

AC TON

Fără a avea pretenţia că vă dau cea mai bună definiţie, denumirea provine de la Charles Ponzi, care în anul 1920, folosind o schemă piramidală ilegală, a reuşit să păcălească zeci de mii de rezidenţi de pe East Coast ca să-şi investească banii în speculaţii cu timbre poştale. Schema se bazează pe perceptul “rob Peter to pay Paul” (să-l furi pe Petru ca să-l plăteşti pe Paul) banii noilor investitori fiind folosiţi pentru a-i plăti pe cei mai vechi, până ce tot sistemul-schema se năruie. Să fim bine intelesi: schema Ponzi nu generează nici un fel de câştig-avere şi în final se năruie. Dacă nu mă înşel, un sistem similar a “funcţionat” şi în România, la Cluj, sub titulatura “Caritas”.

In conformitate cu Walter E. Williams, profesor de economie la George Mason University, în Statele Unite ale Americii avem o Schemă Ponzi la nivel naţional, prin care Congresul colectează aproximativ 785 miliarde dolari în Social Security Taxes, de la aproximativ 163 milioane de angajaţi, şi plăteşte 585 miliarde la 50 milioane de beneficiari de Social Security – sistemul de pensii, diferenţa fiind cheltuită cu nonşalanţă de către Congres. Oricum se estimează că în anul 2016, cheltuielile cu social security vor depăşi veniturile, lucru care implică ori majorarea taxelor ori renunţarea la sistemul creat în 1936 de administraţia Roosevelt. Legat de acest aspect, pentru cei interesaţi, doresc să informez, că deşi la 24 Nov. 1936 s-a spus că “Guvernul Statelor Unite a creat un cont pentru fiecare dintre noi şi primim banii ca un inalienabil drept” – plătitorii de taxe şi nu numai- prin decizia din 1960 a U. S. Supreme Court – Flemming vs. Nestor- se menţionează inexistenţa unui asemenea drept !?! Bine că cei cinstiţi plătesc taxe, iar neplătitorii de taxe sunt curtaţi pentru posturi guvernamentale. Paradoxul este că unii le şi obţin !!!

Imi reamintesc că multimiliardara Leona Helmsley, arestată pentru evaziune fiscală, a spus: “only little people paid the taxes” (numai “oamenii mici” plătesc taxe). Pentru cei care au dubii, cele relatate se întâmplă în America şi nu într-o Banana Republic. Până să ne dumirim, dacă acest fenomen se va întâmpla vreodată, U.S. Securities and Exchange Commission a fost creată tocmai să combată practicile financiare frauduloase. Sunt tare curios dacă Mary Schapiro, noua aleasă a Messianicului President, care a primit la părăsirea vechiului post 5 milioane de dolari drept (bonusuri) premii, va onora noul post guvernamental, plătit în jur de 150,000 dolari anual. Nimeni, dar absolut nimeni, nu i-a cerut Messianicului presedinte să merga pe apa ori să facă Minunile Mântuitorului şi nici să-şi găsească 12 “ucenici”. Dar să nu poţi nominaliza în fruntea celor 18 Departamente Federale pe cele mai competente persoane, mi se pare o eroare inexplicabilă. Indiferent pe cine vom avea în conducerea Departamentelor Federale, se preconizează că 40% din Produsul Intern Brut, va fi “consumat” de noua administraţie. Cu titlu informativ, în timpul administraţiei Reagan, acest procent a fost de 18%!!! Deci, aşa cum s-a promis în campania electorală, schimbările continuă spre satisfacţia celor care deşi n-au produs nimic pentru această ţară, aşteaptă din partea guvernului noi măsuri care să nu le tulbure tihnita lor existenţă. Aşa cum am menţionat într-o scrisoare adresată la Internal Revenue Service, “că peste tot în lume oamenii cinstiţi plătesc preţul.” (like all over the world, the honest people are paying the price) noul “stimulus package” trebuie să aibă o sursă de finanţare, care, după toate probabilităţile, vom fi tot noi -little people- care ne plătim cinstit taxele datorate lui Uncle Sam. Fără să ne dăm seama, asistăm la o rupere a pactului social dintre guvernanţi şi guvernaţi, pact la care făcea referire John Locke în “Tratatul de Guvernare”, scris în 1688, situaţie în care cineva – guvernanţii – vor trebui să plece. După victoria răsunătoare a lui Clinton din 1992, din cauza devierii spre extrema stângă, democraţii au pierdut în 1994, atât Congresul cât şi Senatul Statelor Unite. Sunt curios dacă fenomenul se va repeta la alegerile din 2010. Oricum, parafrazând pe sociologul Thomas Sowell, “In ultimii 30 ani, istoria socială a lumii occidentale s-a caracterizat prin schimbarea a ceea ce era funcţional, cu ceva care sună bine” (Much of the social history of the Western world over the past three decades has been a history of replacing what worked with what sounded good).

Deocamdată nu ştiu cât de bine sună în rândul americanilor cinstiţi, faptul că multimiliardarii de la Hollywood au fost cuprinşi în stimulus package cu suma de 285 milioane de dolari !?! Să fie vorba de o recompensare a “serviciilor” primite în timpul campaniei electorale? Oricum, ne-a rămas de la marele om politic englez, fost prim ministru al Marii Britanii în sec. XIX-lea, Benjamin Disraeli – asta, dacă cineva de pe Colina Capitoliului a auzit de el – următoarea remarcă: “Să taxezi comunitatea în folosul unei clase sociale nu este protecţie: este jaf” (To tax the community for the advantage of a class is not protection; it is plunder.”) Din nefericire, asta se întâmplă !

A. C. TON

Deci, planul Iluminaţilor, care datează din 1773, al “Alianţei celor drepţi”, al “Societăţii celor patru anotimpuri” etc, transpuse şi regăsite în “Manifestul” editat de Moses Mordecai Marx Levi, alias Karl Marx, sunt pe cale de a fi implementate tocmai în perimetrul geografic pe care foarte puţini ocupanţi ai mapamondului, puteau să-l prevadă. Se uită, intenţionat sau nu, că acelaşi Moses Mordecai Marx Levi, ne avertiza în “Teoria Revoluţiei” că: “un popor ajunge la starea de nemulţumire socială, rebeliune, revoluţie, atunci când este lipsit de cele mai elementare mijloace de proprietate”. Se pare că cei care conduc din umbră destinele acestei imperfecţiuni, doresc o Revoluţie. De fapt, Glenn Beck, unul dintre puţinii jurnalişti rămaşi cu coloana vertebrală intactă, ne avertiza că mai devreme decât putem crede, o Revoluţie este iminentă în America. Deşi sunt convins că se vor respecta “perceptele clasice”, înclin să cred că nu vom avea situaţia similară a Revoluţiei bolşevice, când din cinci membri ai comitetului de conducere al partidului bolşevic din Petersburg, patru erau agenţi Ohrana, serviciul secret fondat de ultimul Tar al Rusiei. În plină agresiune obamatică, doresc să vă informez că mult comentatul şi zilnic trâmbiţatul “stimulus plan”, care s-a dorit a fi votat bipartisan -de ambele partide- nu a primit în Congresul Statelor Unite, nici un vot din partea Partidului republican. Cu titlu informativ, Congresul numără 435 membri. Deci, ne apropiem de vechiul slogan, “cu partidul (democrat) nostru-n frunte, vom avea victorii multe”. Pentru cei mai puţin iniţiaţi în tenebroasele meandre ale “Lojiilor”, doresc să vă informez că deficitul bugetar va ajunge la cca trei trilioane de dolari, iar planul Iluminaţilor, prevede printre altele, următoarele: “fiecare preşedinte de stat va fi ales din rândul favoriţilor supuşi Iluminaţilor, al căror trecut prezintă un punct negru, vulnerabil, prin care va deveni executant al indicaţiilor noastre”; “guvernanţii care nu vor fi recrutaţi dintre noi îi vom însărcina cu misiuni importante care să-i ţină departe de ocupaţiile statului”; “prăbuşirea economiei va fi cauzată de crizele economice provocate artificial prin retragerea subită a capitalului financiar, profitând de faptul că masele sunt oarbe, lipsite de înţelepciune şi raţiune, de aceea nu au de ce să se amestece în treburile statului”.
Nu doresc să fac nici o analogie, dar preşedintele Lincoln care a refuzat să mai plătească dobânzi imense băncilor Rothschild şi a însărcinat Congresul să tipărească “Green Back”, pentru plata armatei Uniunii a “plătit” această ofensă, fiind asasinat la 14 Aprilie 1865 de John Wilkes Booth, agent al unei Loji Masonice. Ca un paradox pentru unii, John a fost eliberat din închisoare de “Cavalerii cercului de aur” şi şi-a petrecut restul zilelor în Anglia, pe spezele lui Rothschild!!! Nimic, dar absolut nimic nu este rod al întâmplării; greu de digerat, dar totul se desfăşoară conform unui plan minuţios, stabilit de “guvernul” care stă în spatele guvernului vizibil. Deocamdată, trebuie să ne consolăm cu butada preşedintelui Herbert Hoover: “Binecuvântaţi fie copiii noştri, că ei vor moşteni datoria naţiunii”.
Până să ne dumirim  cu “schimbările” promise, Mesianicul preşedinte nu este capabil să nominalizeze persoane competente pentru ocuparea posturilor din Administraţie. Bill Richardson, Nancy Killefer, Tom Dashle, deja nominalizatul Tim Geithner şi mulţi alţii sunt suspectati de evaziune fiscală. Dacă memoria nu mă înşeală, ceea ce nu cred, Al Capone a fost condamnat la 11 ani închisoare pentru acelaşi delict. Se pare că membrii Partidului democrat nu intră sub incidenţa legii. Dacă erau republicani, circul mediatic ar fi durat ani lumină. Până una alta, în loc de “stimulus package”, propun ca IRS-ul (Internal Revenue Service) să verifice modul de întocmire a taxelor, ale tuturor politicienilor. Sunt convins că suma obţinută va acoperi cu prisosinţă deficitul bugetar existent.
Nu pot încheia fără a menţiona intervenţia avută de rev. Al Sharpton, al cărui admirator nu sunt, la Middleburg College, unde în alocuţiunea ţinută a criticat  Obamaticul “stimulus package”. Cred că nu trebuie să fii Dreistein să realizezi că este absurd să ajuţi cu aproape 20 de miliarde de dolari industria de automobile să iasă din criză, când Exxon-ul a realizat beneficii de 45,4 de miliarde de dolari, in timp ce preţul barilului este la cel mai scăzut nivel posibil, cel al gallonului de benzină creste. Aştept cu interes nationalizarea companiilor petroliere şi a Hollywood-ului. Atunci să vedem cine mai finanţează campaniile electorale. Iertaţi-mă, era să uit. În socialism nu mai este nevoie de aşa ceva.
A. C. Ton

Cea mai sofisticată instituţie din lume în domeniul culegerii, prelucrării şi analizării informaţiilor, informaţii care se prezintă zilnic de către Directorul ei, cu o precizie întâlnită numai la Greenwich, la orele 7:45 AM, Preşedintelui Statelor Unite ale Americii, are pe frontispiciul ei o inscripţie Biblică, preluată din Evanghelia-Epistola lui Ioan, capitolul 8, versetul 32 ; ”And you shall know the truth and the truth shall make you free“. (Tu trebuie să ştii adevărul, iar adevărul te va elibera). Deşi, aşa cum am menţionat de nenumărate ori, doar, doar se va reţine, parafrazând-o pe Flannery O’Connor, “În spatele tuturor adevărurilor există un singur adevăr, acela că nu există adevăr”, doresc bazat pe existenţa unor documente a căror veridicitate nu poate fi contestată de nici cei mai mari ardenţi opozanţi, să vă familiarizez cu unele jocuri de culise, atât de frecvente în acest domeniu Machiavelic, care este politica. Din start, nimeni, dar absolut nimeni, nu deţine adevărul absolut, Bula filosofală, apanaje strict – exclusive ale Divinităţii. Deci, spre ştiinţa tuturor, începând cu Biroul Oval, Colina Capitoliului şi tuturor instituţiilor guvernamentale de aici şi chiar de pe malul Dâmboviţei sau a cochetului oraş transilvan, aflat pe malul râului Maris, la 14 Julie 1798, Congesul Statelor Unite a votat Sedition Act încadrând în categoria crimelor federale-Felony- orice remarci scandaloase, maliţioase sau neconforme cu realitatea, făcute la adresa guvernului Statelor Unite ale Americii. Acelaşi Congres, votează la 4 Martie 1789 primele 10 Amendamente la Constituţia Americană cunoscute sub numele de Bill of Rights, intrate în vigoare în 1791, după aprobarea lor de către toate Statele Uniunii. Primul amendament rămas în efect şi în prezent, se referă la dreptul de liberă exprimare a opiniilor, indiferent pe cine vizează sau lezează aceste opinii. Ne trezim în anul de graţie 2009, că acest drept constituţional, esenţă a democraţiei americane, este în pericol căutându-se tot felul de pârghii ca cei care nu sunt pe placul prezentei administraţii, deci nu fac parte din corul adulatorilor, să fie înlăturaţi din presă, radio, TV etc. Cel mai vocal, în această direcţie este senatorul  Statului New York, Schumann. Parcă asemenea practici erau comune altor sisteme politice, cei drept în curs de revitalizare tocmai în ţara care se consideră leagănul democraţiei mondiale !?! Rămân blocat, şocat, surprins că cei aflaţi în “fruntea bucatelor” n-au noţiuni elementare de politică, istorie etc. şi nici nu cunosc nimic din principiile sau perceptele democratice pe care s-a clădit acest concept filosofic numit America. Deşi realizez că vorbesc unor purtători ilegali de creier -apropos, ar trebui să devină crimă de rang federal posesia ilegală a creierului- doresc să le aduc la cunoştinţă cuvintele lui Benjamin Franklin, unul dintre artizanii Constituţiei americane; ”Whoever would overthrow the liberty of the nation must begin by subduing the freedom of speech” (Oricine doreşte să distrugă libertatea unei naţiuni, trebuie să înceapă cu ţinerea sub control a dreptului la libera exprimare). Dacă presupun, prin absurd, c-aţi auzit de Benjamin Franklin, sunt aproape sigur că Sidney Holmes, constituie o majoră necunoscută pentru toţi politicienii lumii, nu numai pentru cei de pe Malul Potomacului, renumiţi prin “necunoştinţă de cauză”. Iată ceea ce ne-a spus Sidney Holmes; “Libertatea de gândire este o parodie dacă se refuză libertatea de exprimare şi acţiune”. (Liberty of thought is a mockery if liberty of speech and action is denied). Eu, personal, parafrazându-l pe Robert A. Heinlein, mă simt liber, nu contează ce reguli mă înconjoară. Sunt liber pentru că ştiu că sunt singur şi moral responsabil pentru tot ceea ce fac. (I’m free, no matter what rules surround me… I’m free because I know that I alone am morally responsible foe everything I do.”

* Revenind la instituţia menţionată la începutul acestei rubrici, este vorba de Central Intelligence Agency- Agenţia Centală de Investigaţii, sau CIA, numele generic sub care este cunoscută pe glob, doresc să vă informez că Instituţia a fost creată în timpul administraţiei Truman, 1947, având ca precursor Office of Strategic Services – Oficiul de Servicii Strategice şi a avut ca prim director pe faimosul William J. (Wild Bill) Donovan; scopul fiind contracararea influenţei sovietice în lume. Cu un regret nemărginit, deşi nu este stilul meu, trebuie din nou să mă deconspir: pe lângă statuia lui “Wild Bill” curtea acestei faimoase instituţii găzduieşte statuia eroului meu preferat. Este vorba de Nathan Hale, un adevărat monument de patriotism, atribut pe cale de totală dispariţie. Doresc să vă familiarizez şi cu Nathan, lăsându-vă plăcerea de a trage singuri concluziile. În timpul Revoluţiei Americane, Nathan s‑a oferit să pătrundă în spatele liniilor inamice britanice şi să furnizeze informaţii revoluţionarilor americani. A fost capturat de britanici la 21 Sep. 1776 şi spânzurat a doua zi. Pe eşfod, înainte de a fi spânzurat, a exclamat următoarele cuvinte, care ar trebui să constituie un postulat pentru adevăraţii patrioţi: ”I only regret that I have but one life to lose for my country.” (Singurul meu regret este că am doar o viaţă de pierdut pentru ţara mea). Unde sunt timpurile de altă dată? Nu este un secret pentru nimeni, că sediul Instituţiei se află în McLean, statul Virginia şi nu în Langley, cum eronat se cunoaşte pe mapamond. Langley este numele unei proprietăţi a generalului Robert E. Lee, conducătorul trupelor Confederate din timpul Războiului Civil şi a fost preluat după numele unei proprietăţi avute anterior în comitatul Shropshire, din Anglia. Numele de McLean provine de la fostul publicist de la Washington Post şi datează din 1910. Pe unul din zidurile clădirii se află 53 stele de aur, în memoria celor care şi-au dat viaţa pentru ca noi să avem “conducătorii pe care-i merităm”. Întrucât Instituţia se conduce după Lindley Rule- Regula lui Lindley, identitatea acestor eroi, căzuţi la datorie, şi a angajaţilor acestei supersofisticate Instituţii, rămâne o necunoscută chiar şi propriei persoane cât şi familiei. Pentru sceptici, parcela pe care se află clădirea CIA, poartă numărul 22-3-01-00-40. Noul nominalizat, de preşedintele Barack Hussein Obama, pentru ocuparea funcţiei de Director al celei mai secret organizaţii din lume, este Leon Panetta, fost Chief of Staff în timpul Administraţiei Clinton. Personal îi doresc succes în nobila şi greaua misiune care-l aşteaptă. Cu respect îi reamintesc că, zilnic la orele 7:45 AM, trebuie să fie la Casa Albă pentru a prezenta preşedintelui informarea ce conţine cele mai sensibile secrete din lume, iar la ora 8:30 trebuie să fie inapoi la biroul sau aflat la etajul VII al clădirii din McLean, statul Virginia. Asta dacă, în epoca “schimbărilor majore” promise nu vom asista la nişte surprize care ne vor face pe toţi să luăm drumul……. Damascului.
A.C. Ton

A. C. Ton

George Orwell, pseudonimul lui Eric Arthur Blair, scriitor englez: “În vremurile minciunii universale a spune adevărul este un act revoluţionar”.

Flannery O’Connor, scriitoare  americana: “În spatele tuturor adevărurilor, există un singur adevăr: acela că nu există adevăr!”.

H.L. Mencken, scriitor american:  “Guvernul constă dintr-o bandă-grupare de oameni obişnuiţi. Ei nu au niciun talent special în domeniul guvernării; singurul lor talent constă în a obţine şi menţine postul.”

Groucho Marx, actor si scriitor american: Politica este arta de a căuta probleme, a le găsi, a le diagnostica eronat şi a aplica remedii greşite.

Mark Twain, scriitor american: Nu există o clasă distinctă de nativi criminali cu excepţia Congresului.

P.J O’Rourke, scriitor britanic :  Dând putere şi bani guvernului este similar cu a da whiskey şi cheile maşinii unui copil.

Thomas Jefferson, presedinte american : Dacă noi aşteptăm să fim direcţionaţi de Washington când să semănăm şi când să recoltăm, toţi vom avea nevoie de pâine.

Ronald Reagan, presedinte american: “Guvernul este ca un copil: un canal de alimentare cu un mare apetit la un cap şi cu niciun sens de responsabilitate la celălalt cap”.

Daniel Patrick Moynahan, sociolog si politician democrat: Singurul lucru valoros pe care-l întâlneşti în Guvern este competenţa, deoarece este foarte rară.

James Madison, presedinte american: Să nu avem încredere în cei care deţin puterea, decât până la un anumit nivel.

Esop, scriitor: “Noi spânzurăm pe găinari şi adevăraţilor hoţi le oferim funcţii politice”.

Aristotel, filozof: Singurul stat stabil este acela în care oamenii sunt trataţi egal de lege.

Moses Mordecai Marx Levi (alias Karl Marx):  Proprietarii de capital vor stimula clasa muncitoare să cumpere din ce în ce mai multe lucruri scumpe, case şi tehnologie, împingând la multe credite scumpe, până ce nu vor mai putea fi plătite. Creditele neachitate vor duce la falimentarea băncilor, care vor trebui să fie naţionalizate, iar Statul va trebui să adopte un drum care eventual va duce la comunism).

David B. Funderburk, fost ambasador  în România: Comunismul nu a murit, şi-a schimbat numai aparenţa.

John Adams, presedinte american: Am conceput Constituţia numai pentru oameni morali şi religioşi şi este total inadecvată pentru orice altă categorie de oameni.

PS: Aceste vorbe mi-au fost inspirate de un prieten deosebit din America. Dupa ani de zile, am reluat dialogul si reflectiile de la distanta. Saptamanal, ii voi publica gandurile pentru ca, el este cel care mi-a deschis mintea si m-a facut sa inteleg ce se afla in spatele multor decizii la nivel inalt.