Am fost la cateva sute de mii de kilometri distanta de o coliziune cu un asteroid. Suporterii teoriei unui cataclism planetar prezis de culturi disparute nu au motive de satisfactie. Sfarsitul lumii nu va fi nici azi si nici pe 11.11.2011. Mai asteptam anul 2012 cand este urmatoarea predictie catastrofica si apoi ne intoarcem la temerile noastre pamantene: criza si alegerile.

Am remarcat interesul savantilor pentru simularea unei eventuale ciocniri a Terrei cu un corp ceresc. De exemplu, asteroidul care trece azi pe langa noi ar fi putut provoca cel mult un cutremur de 7 pe scara Richter si un tsunami de 20 de metri inaltime, pe o raza de 100 de kilomteri. Nu avem, insa, niciun model matematic in cazul unei lovituri frontale cu o alta planeta sau cu o stea.

Totusi, un model cinematografic ar exista: filmul lui Lars von Trier – Melancholia. L-am vazut si am retinut doar finalul: disparem cu totii; bogati sau saraci, tineri sau batrani, sanatosi sau bolnavi. Desi este propusa pentru tot felul de premii la festivaluri, productia este pentru mine un rateu din toate unghiurile. Daca trebuia sa fie un film SF, atunci a reusit sa concureze filmele de gen din anii ’60. Daca se dorea un thriller psihologic, a reusit sa ma plictiseasca in primele cinci minute de vizionare. Daca s-a incercat un exercitiu de suprarealism in arta, n-a fost decat un tablou in acuarela reprodus dupa o pictura celebra.

Oricare a fost intentie autorului, va previn ca doua ore din viata merita traite altfel. Fie cititi un roman SF al unui scriitor valoros, fie cautati un parc distractii si scoateti adrenalina din voi, fie ascultati Beethoven la casti. Mai ales daca va ganditi la muzica, nu va lasati fascinanti de gaselnita regizorului. A reusit sa ma enerveze definitiv obsesia acestuia pentru repetarea inutila a unui pasaj din opera compozitorului.

M-am intors de unde am plecat. Ironic vorbind, pentru ca n-am cautat sa ajung in alta parte pentru totdeauna. Doar mi-am luat vacanta de la mizerie. Ca in fiecare an, am evadat intr-un loc in care sa ma simt ca un valuable citizen. La mine in tara nu se poate, asa ca anual ma duc la fostii nostri dusmani, turcii. Cand vrei sa faci turism de calitate, trebuie sa experimentezi facilitatile lor. Nu sunt perfecti, dar sunt in stratosfera fata de noi. De acolo m-am intors cu o fixatie: o melodie ale carei versuri nu le inteleg, insa refrenul ma terorizeaza.

Peste doua zile, soarele va fi principalul meu companion. Mi-am propus sa iau pozitia motanului din imagine pentru o bronzare cat mai uniforma.

In zilele cand nu voi avea soarele cu mine, il voi astepta la fereastra sa revina. Asa cum face si pisica aceasta curioasa.

Iar ca sa-mi omor timpul, construiesc inimioare. In alb si negru.

La cativa metri de bulevardul Magheru o intrare de bloc este intesata cu avertismente pentru trecatori. Exasperati, locatarii unui bloc au afisat amenintari violente. Pentru o clipa, le-am dat dreptate. Cum poti sa-i opresti pe oameni sa devina animale in jungla urbana?

Animalele de companie nu mai sunt demult ce au fost candva. Dupa ce le-am domesticit si le-am inclus in meniu, acum le-am ridicat in rang si le-am adoptat ca membri ai familiei. Cand ma gandesc ca George Clooney traieste singur de atatia ani, doar cu prietenul sau porcul, incep sa-l inteleg…