Acesta este cel mai bun serial dramatic din America. Conform juriului de specialitate al premiilor Grammy. Le dau dreptate celor care l-au votat. Si va recomand sa-l vedeti. Este o drama (plina de controverse) a vremurilor noastre, bazata pe evenimente reale. Usor neverosimil, putin fantastic, dar bine realizat in detaliile sale artistice. Cine este pasionat de intrigi la cel mai inalt nivel poate gasi in serial un “partener” de nadejde.

Am parcurs un drum care seamana tot mai mult cu rolul unui personaj care si-a atins limitele. Simt ca finalul suna in acest fel:
ETTA JAMES – TRUST IN ME
Pentru cei care au auzit de Mad Men, un serial de televiziune recomandat numai celor care sunt nemultumiti de viata lor, povestile descrise sunt adevaruri spuse in alte cuvinte.

Chiar daca nu exista o comparatie per se, istoria fiecarei experiente traite retine doar concluziile. Nu conteaza cine esti, ce crezi si ce-ti doresti. Doar ce ai de oferit. Asta te ridica! Ramane sa-mi gasesc un alt drum…

Am fost la cateva sute de mii de kilometri distanta de o coliziune cu un asteroid. Suporterii teoriei unui cataclism planetar prezis de culturi disparute nu au motive de satisfactie. Sfarsitul lumii nu va fi nici azi si nici pe 11.11.2011. Mai asteptam anul 2012 cand este urmatoarea predictie catastrofica si apoi ne intoarcem la temerile noastre pamantene: criza si alegerile.

Am remarcat interesul savantilor pentru simularea unei eventuale ciocniri a Terrei cu un corp ceresc. De exemplu, asteroidul care trece azi pe langa noi ar fi putut provoca cel mult un cutremur de 7 pe scara Richter si un tsunami de 20 de metri inaltime, pe o raza de 100 de kilomteri. Nu avem, insa, niciun model matematic in cazul unei lovituri frontale cu o alta planeta sau cu o stea.

Totusi, un model cinematografic ar exista: filmul lui Lars von Trier – Melancholia. L-am vazut si am retinut doar finalul: disparem cu totii; bogati sau saraci, tineri sau batrani, sanatosi sau bolnavi. Desi este propusa pentru tot felul de premii la festivaluri, productia este pentru mine un rateu din toate unghiurile. Daca trebuia sa fie un film SF, atunci a reusit sa concureze filmele de gen din anii ’60. Daca se dorea un thriller psihologic, a reusit sa ma plictiseasca in primele cinci minute de vizionare. Daca s-a incercat un exercitiu de suprarealism in arta, n-a fost decat un tablou in acuarela reprodus dupa o pictura celebra.

Oricare a fost intentie autorului, va previn ca doua ore din viata merita traite altfel. Fie cititi un roman SF al unui scriitor valoros, fie cautati un parc distractii si scoateti adrenalina din voi, fie ascultati Beethoven la casti. Mai ales daca va ganditi la muzica, nu va lasati fascinanti de gaselnita regizorului. A reusit sa ma enerveze definitiv obsesia acestuia pentru repetarea inutila a unui pasaj din opera compozitorului.

In general, dramele romantice sunt suspecte de patetism si clisee. Orice poveste de dragoste este arhicunoscuta si totusi particulara. Am vazut un film care poate fi o plictiseala cum spun unii critici sau remarcabil dupa altii.

One day este o ecranizare a unui bestseller din 2009, scris de David Nicholls. Unii spun ca trebuie citita cartea fara sa mai pierzi timpul cu filmul, altii ca nu poti egala originalul si, deci, sa n-avem pretentii exagerate. Sunt insa convins ca veti fi captivati de film daca ajungeti sa-l vedeti. Scenariul te obliga sa astepti finalul povestii dintre cei doi protagonisti care curge retrospectiv pe parcursul a doua decenii.

Exista si alte argumente pro. Veti recunoaste in personaje vieti similare cu ale voastre sau alte unor apropiati. Ca orice film puternic, sfarsitul provoaca un soc emotional. Ori veti plange, ori veti ramane pe ganduri. Nu incercati sa va ganditi la actori. Probabil, si aici sunt subiectiv, ca Anne Hathaway este suficient de urata incat sa fie distribuita intr-un astfel de rol, dar insuficient de credibila pentru a-l face memorabil.

Si tot din cauza acestui film am reflectat la vorba populara: asteptarea moarte n-are. Uneori, exceptia este mai puternica decat regula.

John Lunn – Downton Abbey (Suite)

Sper ca ati avut curiozitatea sa ascultati aceasta melodie superba. Abia dupa ce i-ati savurat sunetele veti vrea sa vedeti un serial fabulos. Despre respect si bune maniere, in stil britanic. Va garantez ca niciun manual de conduita nu se compara cu aceste lectii de buna purtare in inalta societate.
Fiecare om are un rol, chiar daca este lacheu sau lord, ne invata eticheta britanica. Veti descoperi ca poti fi demn si respectat chiar daca duci tava. Nu intamplator Marea Britanie este o natiune invidiata. Si, inca un amanunt, acest serial imi confirma o impresie mai veche: educatia unui popor nu vine de la sine, ci se impune.