A venit primavara? Probabil ca da. Incepe sezonul cadourilor, pentru gentlemeni. In loc de martisor, m-am gandit ca o melodie care ne indeamna sa ne trezim din amorteala si sa simtim viata, ar fi mai potrivita.

Curatenia de sambata propusa spre aprobare consilierilor municipali ai Capitalei a fost respinsa la vot. Pe motiv de legalitate, nu de civism. O initiativa pornita, probabil, de la experienta nefericita cu indepartarea zapezii din fata blocului. Primaria a fost la un pas sa obtina un nou serviciu gratuit (pentru care fiecare locuitor plateste de zor): spalatul trotuarelor cu mana altuia.

(more…)

Ar fi doar o stire daca nu ajungea deznodamant previzibil. “Marele comunicator” care desteleneste imaginea incalcita a Ministerului de finante ne-a parasit. Asa spune institutia, care l-a rejectat fara regrete. Sau poate el si-a dat seama ca este incompatibil. Oricum ar fi, mitul vedetelor care fac si desfac doar pentru ca si-au construit numele  prin fatarnicie si ranjete false este faramitat in atomi. Era nevoie de un experiment ratat ca sa descopere si demnitarii acestia boemi ca a vorbi nu-i tot una cu a comunica. Nici rusinea la care s-a expus, nici protestele unor organizatii ale profesionistilor in relatii publice n-au stavilit aroganta si ignoranta ministrului Vladescu. In schimb, acum, a primit o lectie. Poate ca si altii isi fac timp sa reflecteze la patania lui Gheorghe. E cazul sa priceapa si ei ca mesajele si imaginea unei organizatii nu sunt cuvinte si frame-uri lipite. Toti stim sa vorbim, dar putini avem stiinta sa ne facem ascultati. Multi apar pe ecran, dar putini raman in mintea telespectatorilor. Am o mare satisfactie ca testul de prosteala a esuat. Asa avem si noi o referinta stralucita pentru toti cei care cred ca a fi jurnalist (nu vorbesc de pseudo-ziaristi) te califica sa fii si comunicator profesionist. Nu stiu ce am, dar astazi m-a agasat titlul unei melodii celebre:  Thank God it’s Friday.

O trupa de mari artisti s-a reunit acum un deceniu, special pentru un proiect muzical. Levert, Sweat, Gill sunt legende masculine ale genului r&b. Astazi sunt alaturi de noi in programul muzical de fiecare vineri.

Hotii isi cauta locul de supraveghere dupa colt. Echipele de filaj supravegheaza “obiectivul” dupa cate un colt de strada sau de cladire. Militarii, in situatii de lupta, se protejeaza de gloante sau de privirea dusmanului dupa o ridicatura de pamant sau un obstacol. Face parte din meseria fiecaruia sa se camufleze in acest mod. Banuiesc ca, atunci cand nu sunt ocupati cu astfel de indeletniciri, hotii, spionii si militarii nu merg pe strada cautand cate un colt de cladire, pentru protectie. In schimb, oamenii normali, in Romania, fac asta zi de zi. Ati vazut cum sunt spatiile de fumat in institutii? Dupa colt. Directia catre buticul de cartier este: imediat dupa colt. Taximetristii stationeaza in asteptarea clientilor pe coltul oricarei intersectii. Oamenii, la serviciu, se retrag pentru o barfa la colt.  Soferii nesmititi isi parcheaza masina pe colt de strada, unde nimeni nu mai poate trece. Cel mai bun loc pentru a fi smecher in tara asta este dupa colt. In psihologia romanului, coltul este echivalentul smecheriei cu ghivent. Poate pentru ca de mic a fost invatat cu pedeapsa. Tineti minte cum spunea invatatoarea: treci la colt, esti pedepsit! Eu cred ca, in subconstientul nostru, multi am ramas cu aceste sechele si vrem razbunare. O viata intrega ne fofilam ca hotii, spionii sau soldatii la razboi, iar cand vine sfarsitul, ce credeti ca facem: DAM COLTUL!

PS: Acesta este un articol aniversar. Se implinesc doi ani de activitate prodigioasa in munca online.