Deunazi, am aflat de la o jurnalista vopsita strident ca admira fara margini un corespondent CNN, devenit ziarist profesionist dupa ce a carat ani de zile cablurile echipei de filmare. Este de apreciat, intr-adevar, ascensiunea profesionala a acestuia in interiorul unei organizatii media care-si respecta oamenii si valorile. Poate fi, chiar, acceptabil ca roman sa tinzi spre un parcurs similar. Dar sa-l venerezi in van pe un jurnalist strain, imi sugereaza ca multi confrati din spatiul media autohton au dificultati serioase de raportare la profesionalism.

In primul rand, multi nu au repere de calitate si de valoare, un dezavantaj pe care il sesizez atat la cei tineri cat si la cei mai vechi, imbatraniti timpuriu prin redactii. In al doilea rand, ne ferim sa recunoastem profesionistii de langa noi pentru ca ne racaie invidia sau rusinea. Totodata, este dezamagitor sa descoperi ca in 20 de ani de presa libera nu avem modele. Vina le apartine, in egala masura, jurnalistilor si politicienilor. Cei din bransa sunt de condamnat pentru ca i-au eliminat sau izolat pe profesionisti, iar locul lor a fost ocupat de impostori si sfertodocti. Politicienii au contribuit si ei la disparitia jurnalismului de calitate. S-au inconjurat de indivizi mediocri, i-au cultivat pe ziaristii supusi sau trogloditi, au denaturat relatia presa-putere si au finantat financiar si moral promiscuitatea presei.

Incidentul in care a fost implicata Sorina Matei nu trebuie judecat doar emotional. Nu sunt in masura sa apreciez realitatea faptelor, dar m-a pus pe ganduri oferta lui Dan Voiculescu. Acesta a vazut in jurnalistul politic  un viitor consilier politic. Daca propunerea este serioasa, ajungi inevitabil la o concluzie: unii jurnalisti au calitati nebanuite de sfatuitori ai politicienilor. Nu este o afirmatie rautacioasa. Din contra, o corelez cu faptul ca Adrian Nastase remarca, cu regret, ca noua generatie de politicieni este o deziluzie. Desi este de preferat sa fim precauti cu definirea unui fenomen social cand nu avem certitudini stiintifice, in multe privinte constatarea este evidenta.

Situatiile prezentate in acest articol ne pot arata o posibila evolutie pe axa jurnalist – consilier – politician. Daca tot nu avem modele de urmat in jurnalismul romanesc, politicienii sunt o dezamagire, iar ziaristul poate deveni peste noapte consilier politic, de ce sa nu acceptam ca unii practicieni media pot evolua in oameni politici? Desigur ca, nu ma gandesc nici macar o clipa la aceia care lucreaza pe ascuns in slujba actualilor politicieni sau care scriu la comanda pentru comanditarii lor din umbra. Este o abordare valabila doar pentru aceia care isi respecta, cu orice pret, regulile meseriei, si-au umplut golurile de cultura generala si s-au mai cizelat intelectual.

Cand un demnitar spune ca nu stie raspunsul la intrebarile unor parlamentari este incompetent, precaut sau neatent? Nu este un test, ci o situatie reala. Ministrul japonez al justitiei a afirmat public ca atunci cand nu stie un raspuns apeleaza la sabloanele de PR : nu comentez sau actionez in baza legii. Sa fie gresita recunoasterea unei tactici banale de iesire dintr-o situatie dificila de comunicare? La popoarele care mizeaza pe onoare si morala, da. Daca ti-a scapat porumbelul, ajungi sa-ti ceri scuze si apoi sa fii demis. Doar pentru atat.

Acum ganditi-va la noi, romanii si la conducatorii nostri. De la stanga la dreapta. Dar mai ales la dreapta. Aici observ ca mai exista un singur om cu coloana vertebrala: Vasile Blaga. Sa nu intelegeti cumva ca am vreun scop particular in evidentierea lui. Pur si simplu remarc ceea ce vad si ceilalti cu ochiul liber. La o sedinta de alegeri in partid, cu un singur candidat si cu zeci de adulatori, doar un om a avut curajul sa-i spuna castigatorului ca victoria este a tuturor, in timp ce esecul, personal.

Ce concluzie tragem din astfel de gesturi? Intre noi, oamenii obisnuiti si ei – politicienii care acced la putere, prapastia creste cu fiecare zi. Ei guverneaza cu gandul la viitoarele redute de cucerit, cauta sa distruga (fizic, daca se poate) adversarul si stabilesc valoarea de adevar pentru guvernati. Ati observat ca nu fac nici cel mai mic efort sa ne asculte ori sa caute o cale de negociere? Numai laudele sunt acceptate, fiindca nu-i asa, totul este perfect. Cine critica sau se indoieste este automat considerat reactionar si identificat drept periculos.  Pe vremea lui Adrian Nastase, acuzat de  contracandidatul sau de accese autoritare, opozitia avea un slogan pervers: emigram in Congo. Acum, inteleg ca avem o lume intreaga in fata noastra!. Si chiar mai mult de atat, o noua optiune: sa inchidem ochii. S-ar putea sa va fie mai bine…

Cand Ceausescu inaugura un obiectiv al socialismului, tara fremata de emotie. Cand Adrian Nastase punea steguletul pe cate o realizare in mandatul sau, presa il acuza de grandomanie. Acum avem profilul conducatorului perfect: profitorul Emil Boc. Acesta gaseste de cuviinta sa le spuna romanilor ca fiecare kilometru de drum finalizat in mandatul sau este dovada performantei sale in functie. Este la mintea cocosului, spune dansul ! Daca s-a reusit in doi finalizarea a vreo 100 de km de autostrada, in doua decenii puteam avea cateva mii. Wow!

Dupa ce ati citit aceste randuri urmeaza si partea care nu este adresata prostilor sau sustinatorilor PDL.

Tot la mintea cocosului este pentru noi, ceilalti care avem memorie si creier, ca bucatelele inaugurate pe autostrada Transilvania au fost posibile in urma unui contract “nenorocit” incheiat in guvernarea lui Adrian Nastase. Si poate mai aveti acces la internet sa verificati cati ani s-au pierdut dupa venirea la putere a Aliantei DA cu anularea si blocarea financiara a contractului Bechtel. De asemenea, centura Capitalei – o alta realizare pusa in contul aceluiasi premier harnic, apartine de drept altei guvernari si preluata de domnul Ludovic Orban. Sa va spun ca acel drum despre care vorbea doamna Udrea, intre Cernavoda si Costinesti, nu exista dar era gata pana in septembrie? Sa va improspatez memoria cu esecul inceperii lucrarilor la sectorul de drum cel mai important din Romania: Ploiesti Brasov, via Comarnic? Se intampla in mandatul domnului Boc, cel care se lauda ca datorita lui constructia de drumuri si autostrazi infloreste. Si pentru respectarea adevarului, trebuie sa-l atentionam pe acelasi premier harnic ca un drum expres nu este o autostrada, asa cum un guvern politic nu este acelasi lucru cu un guvern de tehnocrati.

Daca apelam doar la bunul simt si lasam in paranteze inteligenta, nu putem trage decat o concluzie: e urat sa furi de la altii si apoi sa te lauzi cu prada.

Fac “revista” zilnica a blogurilor si dau peste un megadocument, indelung aranjat de autor, pe pagina lui Sutu. Las de-o parte apetenta acestui ziarist pentru subiectele psd-iste si ma uit cu atentie la document. Este munca unui grup de sociologi, politologi si, eventual, ideologi, coordonati de profesorul Adrian Nastase. Tezele din februarie (paralela nefericita cu tezele din aprilie ale dictatorului) reprezinta, probabil, cartea de capatai a renasterii social-democrate.

(more…)

Timp de cinci ani, am avut ocazia sa-l “feliem” pe Traian Basescu. Personal, ar trebui sa fiu fericit acum, ca este la ananghie. Din cauza lui si a liberalilor cu papion am suferit fara vina. Am trecut peste umilinte si nedreptati si mi-am refacut cariera, avand insa de indurat un  sir lung de abuzuri. Motivul: mi-am “permis” sa cred, in naivitatea mea, ca este nevoie si de specialisti intr-un guvern PSD.

(more…)