In primul rand, multi nu au repere de calitate si de valoare, un dezavantaj pe care il sesizez atat la cei tineri cat si la cei mai vechi, imbatraniti timpuriu prin redactii. In al doilea rand, ne ferim sa recunoastem profesionistii de langa noi pentru ca ne racaie invidia sau rusinea. Totodata, este dezamagitor sa descoperi ca in 20 de ani de presa libera nu avem modele. Vina le apartine, in egala masura, jurnalistilor si politicienilor. Cei din bransa sunt de condamnat pentru ca i-au eliminat sau izolat pe profesionisti, iar locul lor a fost ocupat de impostori si sfertodocti. Politicienii au contribuit si ei la disparitia jurnalismului de calitate. S-au inconjurat de indivizi mediocri, i-au cultivat pe ziaristii supusi sau trogloditi, au denaturat relatia presa-putere si au finantat financiar si moral promiscuitatea presei.

Incidentul in care a fost implicata Sorina Matei nu trebuie judecat doar emotional. Nu sunt in masura sa apreciez realitatea faptelor, dar m-a pus pe ganduri oferta lui Dan Voiculescu. Acesta a vazut in jurnalistul politic  un viitor consilier politic. Daca propunerea este serioasa, ajungi inevitabil la o concluzie: unii jurnalisti au calitati nebanuite de sfatuitori ai politicienilor. Nu este o afirmatie rautacioasa. Din contra, o corelez cu faptul ca Adrian Nastase remarca, cu regret, ca noua generatie de politicieni este o deziluzie. Desi este de preferat sa fim precauti cu definirea unui fenomen social cand nu avem certitudini stiintifice, in multe privinte constatarea este evidenta.

Situatiile prezentate in acest articol ne pot arata o posibila evolutie pe axa jurnalist – consilier – politician. Daca tot nu avem modele de urmat in jurnalismul romanesc, politicienii sunt o dezamagire, iar ziaristul poate deveni peste noapte consilier politic, de ce sa nu acceptam ca unii practicieni media pot evolua in oameni politici? Desigur ca, nu ma gandesc nici macar o clipa la aceia care lucreaza pe ascuns in slujba actualilor politicieni sau care scriu la comanda pentru comanditarii lor din umbra. Este o abordare valabila doar pentru aceia care isi respecta, cu orice pret, regulile meseriei, si-au umplut golurile de cultura generala si s-au mai cizelat intelectual.

Acum ganditi-va la noi, romanii si la conducatorii nostri. De la stanga la dreapta. Dar mai ales la dreapta. Aici observ ca mai exista un singur om cu coloana vertebrala: Vasile Blaga. Sa nu intelegeti cumva ca am vreun scop particular in evidentierea lui. Pur si simplu remarc ceea ce vad si ceilalti cu ochiul liber. La o sedinta de alegeri in partid, cu un singur candidat si cu zeci de adulatori, doar un om a avut curajul sa-i spuna castigatorului ca victoria este a tuturor, in timp ce esecul, personal.

Ce concluzie tragem din astfel de gesturi? Intre noi, oamenii obisnuiti si ei – politicienii care acced la putere, prapastia creste cu fiecare zi. Ei guverneaza cu gandul la viitoarele redute de cucerit, cauta sa distruga (fizic, daca se poate) adversarul si stabilesc valoarea de adevar pentru guvernati. Ati observat ca nu fac nici cel mai mic efort sa ne asculte ori sa caute o cale de negociere? Numai laudele sunt acceptate, fiindca nu-i asa, totul este perfect. Cine critica sau se indoieste este automat considerat reactionar si identificat drept periculos.  Pe vremea lui Adrian Nastase, acuzat de  contracandidatul sau de accese autoritare, opozitia avea un slogan pervers: emigram in Congo. Acum, inteleg ca avem o lume intreaga in fata noastra!. Si chiar mai mult de atat, o noua optiune: sa inchidem ochii. S-ar putea sa va fie mai bine…

Dupa ce ati citit aceste randuri urmeaza si partea care nu este adresata prostilor sau sustinatorilor PDL.

Tot la mintea cocosului este pentru noi, ceilalti care avem memorie si creier, ca bucatelele inaugurate pe autostrada Transilvania au fost posibile in urma unui contract “nenorocit” incheiat in guvernarea lui Adrian Nastase. Si poate mai aveti acces la internet sa verificati cati ani s-au pierdut dupa venirea la putere a Aliantei DA cu anularea si blocarea financiara a contractului Bechtel. De asemenea, centura Capitalei – o alta realizare pusa in contul aceluiasi premier harnic, apartine de drept altei guvernari si preluata de domnul Ludovic Orban. Sa va spun ca acel drum despre care vorbea doamna Udrea, intre Cernavoda si Costinesti, nu exista dar era gata pana in septembrie? Sa va improspatez memoria cu esecul inceperii lucrarilor la sectorul de drum cel mai important din Romania: Ploiesti Brasov, via Comarnic? Se intampla in mandatul domnului Boc, cel care se lauda ca datorita lui constructia de drumuri si autostrazi infloreste. Si pentru respectarea adevarului, trebuie sa-l atentionam pe acelasi premier harnic ca un drum expres nu este o autostrada, asa cum un guvern politic nu este acelasi lucru cu un guvern de tehnocrati.

Daca apelam doar la bunul simt si lasam in paranteze inteligenta, nu putem trage decat o concluzie: e urat sa furi de la altii si apoi sa te lauzi cu prada.

Asta si-ar dori, poate, singurul psd-ist capabil sa gandeasca ideologic intr-o masa amorfa plina de combinagii, impostori si clevetitori. Am citit partea de mesaj si am descoperit acea proba care imi demonstreaza ca stanga romaneasca a dat faliment mascat:

Clarificarea ideologică a PSD înseamnă acum nu doar invocarea unor principii şi precepte generale, acceptate în doctrină, ci afirmarea unor răspunsuri la teme foarte concrete, asupra cărora plutesc confuzii şi interpretări dintre cele mai diverse, stârnind deruta electoratului, nedumerirea militanţilor şi respingerea sau, uneori, chiar jubilaţia formatorilor de opinie - spune Adrian Nastase.

Desigur ca este greu sa recunosti, in public, deriva. Dar e un lucru util sa admiti ca ai nevoie de un capitan de vas. Nu cel care conduce Cotroceniul, evident! Insa, domnul Nastase pacatuieste in aceeasi greseala, in parte motivat (cat timp nu trebuie sa-si demobilizeze posibilii sustinatori). Ofera solutii din carti si prospecte acolo unde clameaza indepartarea de fals si incertitudine doctrinara. Ganditi-va, la Congres, cum va fi digerat un astfel de document de aceia care citesc o carte pe an sau urmaresc canalele de prostit oamenii cu stiri politice. Domnul Nastase poate fi cu usurinta acuzat de intelectualism si, de aici, nu mai e decat un pas spre aroganta. Asta patesc toti cei care incearca sa puna rigoare in comunicarea ideilor.

Cum spuneam, exista o mare hiba la aceste teze doctrinare. Evita sa raspunda franc la doua chestiuni: cine si ce? Despre oameni, domnul Nastase spune ca sunt buni si ca PSD n-are o problema de resurse umane. Si atunci cine este vinovat pentru pierderea alegerilor? De ce deplange confuzia in care se plaseaza membrii si simpatizantii? Nu cumva liderii sunt vinovati de malpraxis organizational si de impostura ideologica, acoperita prin lozinci si vorbe patetice?

Despre ce, aceasta este, probabil, cea mai dureroasa discutie interna din PSD. Ce mai reprezinta acest partid? O suma de indivizi, cu interese particulare, dar cu o teama comuna de Un adversar. Un grup de oameni crescuti in perioada “burgheza” si care au acumulat averi din “lins hartii” la stat (este o expresie ramasa in amintirea comuna cand un fost prim-ministru punea in discutie rolul celor de la CNSAS). Acestia sunt cei care trebuie sa vanda, inca o data, un produs expirat. Cine ii mai ia in serios? Lumea s-a schimbat demult. Neo-conservatorii si neo-liberalii conduc peste tot. Social-democratii au ratat sansa pastrarii atu-urilor doctrinare fiindca s-au dedulcit la placerile societatii de consum. Dereglementarea pietelor si competitia globala au zdrobit principiile stangii care detinea monopolul solidaritatii si protectiei sociale. In vreme de criza, orice stat devine interventionist, deci si cel de dreapta!

In Romania, stanga nu mai este de actualitate din doua motive: conjunctural, mesajul principal i-a fost confiscat de partidul hibrid (PD-L), respectiv nu s-a reformat ideologic. PSD nu mai este un partid mare, ci o adunatura de interese mercantile care-si cauta simbioza in idealuri plafonate si principii ideologice perimate. Acestea nu mai pot oferi o perspectiva nici macar saracilor, foarte multi, de altfel, la noi! Dar asta nu inseamna ca sunt si prosti, fiindca ei reprezinta, de fapt, clasa de mijloc ignorata. De ce sa votezi cu PSD? Pentru ca sprijina saracia!? Asta trebuie sa priceapa si Adrian Nastase. Clasa de mijloc voteaza cu dreapta fiindca stanga este condusa de oameni bogati si lipsiti de credibilitate. Cand cei care conduc PSD vor avea curajul sa-si expuna bogatia castigata cinstit, cand in echipa de conducere vor fi oameni mobilati intelectual care traiesc onorabil din salariul de la stat, cand mesajele publice vor fi transmise de intelectuali si nu de tonomate politice cu glazura de snob, va aparea si luminita de la capatul Soselei Kiseleff. De cine va depinde daca acel capat este Palatul Victoria sau Arcul de Triumf, acolo unde odihnesc eroii neamului?

Meritul lui Adrian Nastase este acela ca a pregatit un document sociologic de evaluare a situatiei in care se gaseste partidul. Asa ceva nu ma astept sa vad de la Mitrea sau Geoana. Dar cu atat nu se poate reconstrui o lume! Mao, Ceausescu, Brejnev si alti lideri comunisti foloseau tezele de la Congres pentru a schimba directia regimului, pentru a anunta cine intra in dizgratie si pentru a-i orienta pe cadeti spre noul lor comandant suprem. Acele vremuri au apus demult, insa o schimbare adevarata si profunda ar merita si PSD-ul.

Mi-as fi dorit ca macar unul dintre numerosii mei “prieteni” de ocazie sa-mi intinda o mana de ajutor. Nici rudele mele prin alianta care ma curtau asiduu sa le accept in preajma nu mai raspundeau la telefon. Am trecut cu greu peste toate si m-am repus pe sine. Singurul om de la care asteptam, insa, un gest de camaraderie era Mircea Geoana. Nu a facut-o. De aici incepe pentru mine povestea viitorului posibil presedinte. Nu sunt un individ ranchiunos, dar nu uit niciodata. Iar toti cei care mi-au facut rau in viata fara motiv au platit. Asa ca toate gandurile mele bune se indreapta spre un om care declama ca este pacificator, modernist, tolerant, mediator, generos si, mai ales, lipsit de dorinta de razbunare. Am facut aceasta introducere pentru cei care cred ca vorbesc precum analistii sau jurnalistii de la posturile lobotomizate. Sunt sincer, impacat cu gandul si in cunostinta de cauza cand spun ca Mircea Geoana are un noroc chior si o sansa pe care nici macar Adrian Nastase, cel mai performant politician al PSD, n-a avut-o. Paradoxul face ca un candidat slab si lipsit de carisma sa fie sustinut de o turma ordonata de canale media. Traian Basescu sau Emil Constantinescu ar trebui sa fie gelosi. Ei n-au reusit sa stranga atatea adeziuni de la jurnalisti care inca mai au tupeul sa se pretinda verticali. Este acesta meritul lui Mircea Geoana? Hotarat o spun, nu. Este doar o aliniere fericita a planetelor. Aceasta este arma cea mai puternica a “candidatului Anti”. Logic ar fi ca noi toti care am suferit in urma regimului Basescu sa fim alaturi de adversarul sau. Dar intrebarea mea este urmatoarea: de ce? Raspunsurile pot fi:

1. fiindca personal avem fiecare motivele noastre.

2. pentru ca unii dintre noi cedeaza prea usor promisiunilor fara acoperire.

Daca as urmari, precum multi “fomisti”, un post caldut, mi-ar fi usor sa-l laud pe Mircea Geoana. Asta stiu ca functioneaza la el. Am vazut nenumarati catei cum ii dau binete, cum ii “toarna” o barfa sau o anonima. Din astfel de gesturi murdare se hranesc politicenii. Iar Mircea Geoana nu face exceptie. Dar el are cateva atuuri (necunoscute de public) care explica ascensiunea sa si, posibil, succesul in fata lui  Traian Basescu. Este probabil cel mai rezistent psd-ist la incasat insulte si pumni virtuali. Si mai exceleaza intr-un alt domeniu: este maestru in uitare. As putea sa fac prinsoare ca nu exista macar un om care sa nu fi trecut printr-un episod de amnezie marca Geoana. Multi vor spune ca este un defect, insa privesc dintr-o perspectiva eronata. In politica, si mai ales cand imparti puterea, sa uiti si sa renegi promisiuni reprezinta cai sanatoase sa scapi din incurcatura. Intelegeti, asadar, ca la atatea calitati, nu mai este prea mult loc pentru onoare sau intelepciune.

Finalul este trist pentru un alegator ca mine. Pe cine sa votez? Pe omul care mi-a distrus cariera si mi-a indepartat toti cunoscutii sau pe un fost amic care nu ma mai cunoaste?

Deocamdata, singura dovada ca new media este un instrument politic am remarcat-o in publicarea anonima a unor dezvaluiri. Elena Udrea a folosit bunavointa unor bloggeri pentru a lovi in adversarii sai din Comisie. PSD, sfatuit de consultantii americani, “scapa” din cand in cand cate o inregistrare menita sa-l valorizeze pe candidatul partidului. Vara aceasta s-a mai inregistrat o premiera: tv pe Internet. HappyFish a transmis live o parodie politica impotriva ministrului tineretului si sportului.

Toate aceste exemple nu pot da dimensiunea reala a tehnicilor de intoxicare sau manipulare. De altfel, devoalarea lor ar conduce automat la esecul operatiunii. In schimb, de cativa ani, oamenii politici au descoperit o jucarie frumoasa, dar periculoasa: pagina personala de web. Prea putini, insa, stiu s-o foloseasca. Unii scriu baliverne, isi publica poze in costum de baie (Ana Birchall) sau isi anunta prezenta pe la o “sezatoare” tv. Altii au inteles corect importanta unei pagini personale. Adrian Nastase sau Mihai Voicu imi par a fi singurii politicieni dedicati comunicarii in spatiul virtual pentru ca scriu si raspund constant (feedback-ul este extrem de important).

Dar aceste arme moderne sunt cu doua taisuri. Au o forta limitata si in timp, si in spatiu. In Romania, spre deosebire de Statele Unite, unde optiunile sunt mereu bipolare, Internetul nu poate schimba optiunile de vot. Dar poate da lovituri sub centura, altfel interzise prin metode legale. De aceea, cu mare intarziere fata de alte tari, ma astept sa vedem in aceasta toamna exploatarea avantajelor oferite de new media in lupta politica (atacuri virale, anonimitate, efectul de antrenare a nehotaratilor). Totusi, adevaratul castig pentru politicieni ramane contactul constant cu cititorii lor. Asa ca, ii sfatuiesc sa se ingrijeasca de blogul lor, deocamdata cel mai onest mijloc de comunicare si poate unicul validat de public.

PS: Asta nu inseamna ca m-au convins de bunele lor intentii! Asa se face ca niciun politician nu este in blogroll.