Televiziunea este precum societatea. Cu cat suntem mai debusolati si cautam refugiul personal in satisfactii virtuale marunte cu atat permitem dezvoltarea unor mutanti media. Acum un deceniu, manelele lansau vedete, productii de succes si varfuri de audiente. De cand Traian Basescu si-a asumat rolul de “jucator” in politica, dezbaterea intre soldatii de partid a glisat spre spectacol si apoi spre teatru scurt. Locul de afirmare si confirmare a fost tot studioul de televiziune.

In paralel, viata privata a multor oameni cunoscuti public s-a vulgarizat prin reviste de scandal. Din nou, televiziunea a maximizat potentialul de inutilitate si exhibitionism. Suntem in plin suprarealism al vulgarului. Nu va ganditi doar la partea sexuala a conceptului. Exista si limbaj murdar si comportament indecent si atitudini ofensatoare.

Daca aveti curajul, lasati, dupa – amiaza, un copil in fata televizorului, pe principalele canale: Pro TV, Antena 1 si Kanal D. De acolo va afla toate barfele strazii, cum arata parintii lor dezbracati, sensul unor cuvinte din argoul neaos. Zi de zi, peste tot, chiar si la canalele de stiri, publicul se indoapa cu viciile asumate colectiv de catre membrii societatii. Nimeni nu ofera (cu exceptia TVR, obligata prin lege) alternativa.

Cele mai urmarite programe: Romanii au talent, Te pui cu blondele, Nora pentru mama sunt intesate de subterfugii emotionale. Fiecare dintre ele atinge o coarda sensibila la nivel uman si exploateaza inteligent slabiciunile individului. Cum acesta traieste intr-o tara cuprinsa de haos moral si organizational nu este de mirare ca atractia se obtine cu usurinta.

Inselarea subconstientului uman este parte a tehnicilor de manipulare. Nu doar politica perverteste mintile alegatorilor. Si televiziunea, ca afacere profitabila, are nevoie de audiente. Se preocupa analisti si specialisti in comunicare, jurnalism si media sa gaseasca raspunsuri savante sau simplificatoare la boom-ul de public. Multi dintre ei se insala cand gasesc in copiile autohtone ale unor formate vehiculate de mult timp prin lume, o legatura cu virtutile si aspiratiile romanului. Eroare fundamentala! Suntem in primul rand oameni si, apoi, romani. Cine are dubii, poate simula mental urmatoarea comparatie: plimbati emisiunea Romanii au talent pe la alte televiziuni generaliste. Veti intelege ca audientele se pliaza pe segmentul de public fidel fiecarui operator tv.  Cu cat plaja de telespectatori acoperita national este mai mare, cu atat audienta creste.

Daca exista recorduri de audiente la o emisiune precum Romanii au talent, raspunsul trebuie sa tina cont atat factori interni cat si externi. Astfel de concursuri cu public sunt de fapt reprezentantii cu saltimbanci. In orice colt al lumii, circarii si ciudatii reprezinta o curiozitate. Asa se explica atentia speciala acordata unor necunoscuti, chinuiti de iluzia unor talente ascunse. In realitate, ei au hobby-uri sau frustrari de notorietate. Orice elev de scoala de muzica, practicant al unui sport sau posesor al unor abilitati deosebite ii va surclasa, lejer, intr-o competitie serioasa. Prin urmare, intrecerile pe scena sunt produse de marketing cu un potential urias de satisfacere a nevoilor primare, la nivel colectiv.

Este de la sine inteles, orice fiinta umana isi imagineaza ca este buna la ceva. Insa putini sunt aceia care gasesc  oportunitatea si obiectivitatea necesare sa se supuna unui triaj onest. Aici este defectul structural al societatii in care traim. Competitia, ca mediu de departajare a valorilor, este viciata, cenzorii sunt incompetenti, iar succesul este direct proportional cu emotia provocata. Ati sesizat cum se aleg cu grija povestile candidatilor care obtin accesul intr-o faza superioara? Personajele sunt expresia unui caz social, viata lor este o drama. Tara asta este plina de saraci, nefericiti si exaltati. Cu ei si pentru ei se fac audientele de care au nevoie televiziunile. Asadar, sa ne intristam cand astfel de emisiuni au audiente record. Este un semn ca abisul nu s-a sfarsit.

In timp ce unii cauta explicatii pentru esecul din alegeri,  iar altii cauta (demagogic) sa camufleze politizarea Romaniei,  sunt destui care le arata adevarul. Cititi mai jos cateva concluzii dintr-o cercetare pe care am facut-o impreuna cu Diana si veti avea un raspuns pentru indiferenta politicienilor fata de oameni ca noi.

… După 20 de ani de „democraţie”, s-a revenit la situaţia din 1990, în care media promovau perspective foarte diferite (şi exagerate) despre realitate…

… Într-o cultură care evoluează spre masculinitate (în termenii teoriei lui Hofstede) dar încă nu a găsit echilibrul între variabilele interne, competenţa pentru o funcţie politică este asimilată în mod greşit cu capacitatea de a câştiga competiţii, de a fi „puternic, tare”…

… Din monitorizările de specialitate combinate ale CNA, OSCE şi Active Watch, se poate concluziona că toate posturile TV menţionate au acoperit campania într-o manieră lipsită de echilibru şi de imparţialitate…

Cercetarea – inclusa in sesiunea de comunicari a Universitatii Nationale de Aparare – poate fi citita aici.