Recent m-am preocupat, pentru Ora de stiri, sa aduc in dezbatere o infractiune nepedepsita pana acum: camataria. Am inteles de ce este protejata si cum se spala banii, in tara asta. Dar nu mi-a folosit la mare lucru, pentru ca rezolvarea misterului este in alta parte .

Pe sest, dar previzibil, bancile au crescut costurile creditelor. Din iulie, dobanda anuala efectiva s-a scumpit. Cinici cum sunt, bancherii sustin ca romanii nu mai asigura cash-flow si, astfel, profitul institutiilor de credit s-a diminuat. Si pe cale de consecinta, bancile si-au asigurat profitul de la buni platnici, adica de la clientii care-si achita datoriile curente. Bineinteles ca dobanzile la depozite si alte forme de economisire au ramas pe loc. Si uite asa, sistemul financiar-bancar si-a luat revansa pentru lipsa de vigoare a guvernantilor.

Degeaba mai reclama, incruntat, presedintele comportamentul sfidator al bancilor. Nu prin declaratii publice inceteaza dictatul lor asupra romanilor. Raman la parerea ca gradul de dependenta a guvernantilor fata de creditori este atat de mare incat ne supunem la orice abuz comis de acestia. Pana cand nu vom inversa aceasta relatie, economia nu-si va reveni, iar romanii vor plati de doua ori: o data dobanda bancara si a doua oara datoria statului.

Ieri, un coleg imi spunea ca zece banci mari au fost inselate cu aproape un milion de euro de un grup de infractori prinsi de politie. Bancile au cazut in capcana intinsa de falsificatori din cauza ca n-au avut suficiente masuri de siguranta. Stirea n-a trezit prea mult interes pe motiv ca se intampla des si suma nu este mare. Azi, cateva zeci de persoane au descoperit ca nu mai au niciun ban in conturile personale. Paguba ajunge tot pe la un milion de lei. De aceasta data a intervenit OPC fiindca prejudiciul a capatat o forma de abuz: banca nu-si recunoaste vina si refuza sa acopere deficitul. Acestea sunt cazuri cunoscute. Insa sunt multe altele ramase in umbra. Bancile au ca regula sa nu anunte public disparitia banilor, indiferent de motiv. Nu fac decat sa observ ca numarul acestor incidente a crescut dramatic in ultimul an si ma intreb cat de siguri sunt banii fiecaruia. Vazand cum se descurca bancile, sunt pesimist.

Inevitabilul s-a produs. La ei, nu si la noi. Tarile europene sunt foarte aproape de o decizie istorica: taxarea bancilor. Nu se cunosc detaliile si nici daca masura va fi luata unitar, la nivelul intregii Uniuni Europene. Semnalele sunt atat de clare, incat raman revoltat de mutenia autoritatilor romane.

Seful Bancii Centrale Europene le da un ultimatum explicit celor care au profitat ani de zile de economiile prospere si apoi ne-au adus la marginea prapastiei. Bancile europene au fost avertizate ca statele le-au salvat de la dezastru si acum e randul lor sa renunte la controlul fara oprelisti asupra circuitelor financiare.

De ce sunt revoltat? Pentru ca numai la noi Guvernul ascunde adevarul si ignora vinovatul. Doar in Romania, bancile sunt protejate de orice efect al crizei. Numai aici nu se scoate vreun cuvant despre starea de dependenta totala in care am ajuns, din cauza cartelului bancar. Ce ne poate spune aceasta atitudine? Fie ca avem un Guvern de incompetenti (aici as zice ca nu), fie cineva ne strange cu usa. Mizez pe a doua varianta.

N-am nicio speranta sa vedem, in sfarsit, miracolul: cum obliga Guvernul bancile sa achite nota de plata pentru mizeria in care ne-au bagat. Trag, insa, nadejdea ca o decizie la nivel european ne va aduce si noua beneficii. Mai ramane doar ca Banca Nationala, aceasta constructie superstatala si cvasipublica, sa actioneze si in favoarea romanilor, nu doar a fratilor din bransa.

Sa ne gandim cu totii la urmatorul paradox: bancile comerciale si puii lor, speculatorii de contracte futures, au distrus ordinea economica mondiala. Efectul de domino a cuprins toate statele care se bazeaza pe creditare interna, pentru investitii si consum. Inclusiv in Romania a ajuns unda de soc. La noi n-ar fi trebuit, caci toate bancile sunt straine si nesimtite, cu reguli ale junglei specifice doar tarilor din lumea a treia. Ei, bine, in aceasta logica, singurii care fac profit, cand toti ceilalti primesc ajutor de la guvern, sunt bancherii romani. Acestia aduna sacii de bani de la populatia indatorata pana peste cap. Cand statul, saracul de el,  a vrut sa se imprumute, l-au “scuipat” intre dinti cu o dobanda de refuzat. Cand romanii si firmele lor au cerut intelegere si parteneriat de la creditorii bancari, au primit un ranjet plin de comisioane grase.

Si acum vine morala: acolo unde economia si democratia sunt mai dezvoltate, bancile sunt puse la zid si somate sa ofere asistenta. Ungurii, cu o conducere liberala, au taxat toate bancile pe motiv ca e randul lor sa fie solidare, dupa ce ani de zile au profitat de pe urma prosperitatii cetatenilor. Europenii ii sperie pe bancheri cu impozite mai mari, daca nu contribuie la efortul comun. Americanii cer socoteala bancilor pentru crah si i-au exclus pe creditorii autohtoni de la administrarea fondurilor de relansare economica, ca pedeapsa fiindca au mintit.

Numai la noi Guvernul de patrioti ii menajeaza pe hoti. Dupa ce ne-au surghiunit cu dobanzile si comisioanele fara masura, dupa ce au facut profit in timp de criza, dupa ce l-au trimis la plimbare pe ministrul finantelor, Guvernul roman se cazneste sa rastigneasca populatia in numele austeritatii, dar ferindu-se ca de dracu’ sa ridice privirea spre banci. Asa ne trebuie daca avem politicieni de pluș si o guvernare de neispraviti.  Sa nu uitam sa-i dam niste acatiste si mirobolantului domn Isarescu. Atat de emotionanta este grija sa fata de bancherii straini, incat ma intreb de la cine ia salariul ala de zece mii de euro?

De-a lungul anului trecut, dupa ce am aflat cum ne-au bagat in criza bancile si jucatorii la bursa, am publicat cateva articole despre atitudinea politicienilor si a guvernantilor fata de acest subiect. Intr-unul dintre ele spuneam ca presedintele Basescu trebuie sa-si retraga unele afirmatii care au jignit contribuabilul si cetateanul roman. Nu a avut curaj s-o faca explicit, dar voalat s-a distantat de bancheri si de lumea lor dezagreabila. Prea putin si ineficient pentru omul obisnuit. Iata cum trebuie sa faca un presedinte de tara, garant al bunastarii poporului sau:

Asta asteptam de la un sef de stat ferm, responsabil si onest. Este absolut remarcabila franchetea si decizia lui Barack Obama care le va lua banii inapoi imbuibatilor din banci si de pe Wall Street. Este de apreciat,chiar, cum recunoaste ca statul american a fost obligat sa-i finanteze pe acesti banditi internationali pentru a salva economia de la dezastru.
“Nu vom lasa Wall Street-ul sa ne ia banii si sa fuga!”, spune Obama. Cine se incumeta, din Romania, sa le spuna bancherilor autohtoni acelasi lucru?