Ieri, un coleg imi spunea ca zece banci mari au fost inselate cu aproape un milion de euro de un grup de infractori prinsi de politie. Bancile au cazut in capcana intinsa de falsificatori din cauza ca n-au avut suficiente masuri de siguranta. Stirea n-a trezit prea mult interes pe motiv ca se intampla des si suma nu este mare. Azi, cateva zeci de persoane au descoperit ca nu mai au niciun ban in conturile personale. Paguba ajunge tot pe la un milion de lei. De aceasta data a intervenit OPC fiindca prejudiciul a capatat o forma de abuz: banca nu-si recunoaste vina si refuza sa acopere deficitul. Acestea sunt cazuri cunoscute. Insa sunt multe altele ramase in umbra. Bancile au ca regula sa nu anunte public disparitia banilor, indiferent de motiv. Nu fac decat sa observ ca numarul acestor incidente a crescut dramatic in ultimul an si ma intreb cat de siguri sunt banii fiecaruia. Vazand cum se descurca bancile, sunt pesimist.

Inevitabilul s-a produs. La ei, nu si la noi. Tarile europene sunt foarte aproape de o decizie istorica: taxarea bancilor. Nu se cunosc detaliile si nici daca masura va fi luata unitar, la nivelul intregii Uniuni Europene. Semnalele sunt atat de clare, incat raman revoltat de mutenia autoritatilor romane.

Seful Bancii Centrale Europene le da un ultimatum explicit celor care au profitat ani de zile de economiile prospere si apoi ne-au adus la marginea prapastiei. Bancile europene au fost avertizate ca statele le-au salvat de la dezastru si acum e randul lor sa renunte la controlul fara oprelisti asupra circuitelor financiare.

De ce sunt revoltat? Pentru ca numai la noi Guvernul ascunde adevarul si ignora vinovatul. Doar in Romania, bancile sunt protejate de orice efect al crizei. Numai aici nu se scoate vreun cuvant despre starea de dependenta totala in care am ajuns, din cauza cartelului bancar. Ce ne poate spune aceasta atitudine? Fie ca avem un Guvern de incompetenti (aici as zice ca nu), fie cineva ne strange cu usa. Mizez pe a doua varianta.

N-am nicio speranta sa vedem, in sfarsit, miracolul: cum obliga Guvernul bancile sa achite nota de plata pentru mizeria in care ne-au bagat. Trag, insa, nadejdea ca o decizie la nivel european ne va aduce si noua beneficii. Mai ramane doar ca Banca Nationala, aceasta constructie superstatala si cvasipublica, sa actioneze si in favoarea romanilor, nu doar a fratilor din bransa.

De-a lungul anului trecut, dupa ce am aflat cum ne-au bagat in criza bancile si jucatorii la bursa, am publicat cateva articole despre atitudinea politicienilor si a guvernantilor fata de acest subiect. Intr-unul dintre ele spuneam ca presedintele Basescu trebuie sa-si retraga unele afirmatii care au jignit contribuabilul si cetateanul roman. Nu a avut curaj s-o faca explicit, dar voalat s-a distantat de bancheri si de lumea lor dezagreabila. Prea putin si ineficient pentru omul obisnuit. Iata cum trebuie sa faca un presedinte de tara, garant al bunastarii poporului sau:

Asta asteptam de la un sef de stat ferm, responsabil si onest. Este absolut remarcabila franchetea si decizia lui Barack Obama care le va lua banii inapoi imbuibatilor din banci si de pe Wall Street. Este de apreciat,chiar, cum recunoaste ca statul american a fost obligat sa-i finanteze pe acesti banditi internationali pentru a salva economia de la dezastru.
“Nu vom lasa Wall Street-ul sa ne ia banii si sa fuga!”, spune Obama. Cine se incumeta, din Romania, sa le spuna bancherilor autohtoni acelasi lucru?

Exista in aceasta lume imperfecta cel putin doua entitati organizate care sunt deasupra legilor, chiar daca formal se supun lor. Una este banca, iar cealalta, serviciul de informatii, oricare ar fi ele. Acum vreau sa scriu despre prima. Nu voi fi simpatic prin ceea ce spun, caci, nu-i asa, nu este agreabil sa-i spui cuiva in fata ca este bandit. Dar auzind ce sfat poate sa ne dea un presedinte de tara intru apararea sistemului bancar, m-am revoltat.
UPDATE: Ca de obicei, predictiile mele se adeveresc. Iar argumentele apar cand nu te astepti. Iata ce s-a descoperit abia acum dupa atatia ani in care s-a musamalizat cu multa pricepere adevarul. Cititi stirea aici.
(more…)

Cand pretul petrolului a luat-o razna si a ajuns la valori de neinteles, asistam cu uimire la spirala vertiginoasa a sumpirii benzinei la pompa. Asta se intampla la inceputul anului. “Lumea buna” din mediul economic vorbea de resurse imputinate si de consumul urias al unor tari. Prin vara au inceput sa apara necazuri la cateva banci de investitii americane. Si pe cat de repede se rostogoleau vestile proaste despre ele, pe atat de usor pretul barilului se topea, ajungand azi la un nivel nemaintalnit. Deci, “cineva” a vrut sa ne umfle factura si nu i-a reusit, in speranta ca va putea arunca toate costurile smecheriilor ratate in carca petrolului foarte scump.

Suspectul numarul unu in aceasta urzeala la nivel inalt nu poate fi decat complexul financiar american, putred pe dinauntru din cauza bancherilor verosi dornici sa imprumute pe toata lumea si sa speculeze tot ce era de speculat. N-au putut ascunde mizeria din propria casa si s-au dat de gol. Cum tot ce era legat de bani trecea pe la ei, nimeni nu a fost crutat de criza. Mai putin acele tari ca Romania care erau neatractive pentru jocuri pe picior mare. Oligarhii rusi, de exemplu, plin de bani si cu resursele energetice in mana au fost clienti valorosi si mai nou, looseri grandiosi.

Asa am inteles la ce se gandeau conducatorii Romaniei cand spuneau sa nu ne facem griji. Nu eram racordati la malversatiunile granzilor. Dintr-o data insa, incep sa fie dati oamenii afara de la munca, multe companii straine isi inchid portile cu viteza luminii, iar colosii care produc masini sau otel isi opresc activitatea. Este momentul in care aceeasi conducatori fac planuri de criza si arunca pe piata tot felul de paleative fara sa intelegem care este rostul lor.

Se suspenda o taxa de poluare dar numai la masinile noi. Adica alea vechi trebuie starpite, in timp ce, alea noi trebuie ajutate. Pai, nu polueaza amandoua? Si cum sunt ajutati producatorii interni (de fapt, unicul) cand 80 la suta din productie se duce in alte tari? Favoarea nu le e de niciun folos, insa exista si prieteni multumiti cu acest ajutor de stat discriminatoriu: importatorii de masini.

Cine cumpara o locuinta are o reducere de 5 la suta la TVA dar s-a gandit Guvernul cine are curaj si un salariu suficient sa mearga la banca sa ia un imprumut? In schimb, bancile apeleaza la mila statului ca sa-i jupoaie pe clientii fraieri. Halal economie de piata si competitie cand ii ceri Bancii centrale sa inchida ochii la provizioane (rezervele de lichiditati obligatorii) si, in paralel, iti taxezi clientii cu dobanzi duble si comisioane aberante. Suntem unica tara europeana unde exista comision pe orice, inclusiv daca iti muti banii dintr-un cont intr-altul, in timp ce platesti comision de administrare.

Singura masura buna in noianul de promisiuni fara acoperire este ca BNR a pierdut brusc monopolul controlului asupra bancilor. O Autoritate de protectie a consumatorului a fost investita cu puterea de a sanctiona orice abuz al bancilor, singurele entitati private din lume care, in numele secretului bancar, sunt mai presus de lege. Toate acestea fiind spuse, uimirea mea a crescut si mai tare cand un amic de-al meu, printre cei mai buni analisti economici din Romania, imi spune ca intr-o luna Guvernul s-a imprumutat cu 700 de milioane de euro, pe o perioada atat de scurta incat se intelege ca a ramas fara bani in vistierie. Nu ma mir ca Guvernul a omis sa ne anunte ce face in numele nostru dar ma minunez cum nimeni nu remarca paradoxul: Guvernul este marinimos cu banii din viitor si strans cu usa, cu banii din prezent. Daca ne mint in fata, ce se intampla din ianuarie 2009, cand vom afla adevarul?