Asteptarile populatiei fata de masurile de austeritate au un indicator indirect in audienta tv. De cateva zile, posturile de stiri, pana de curand, cu audiente mici pe toate segmentele orare, au inregistrat un boom inexplicabil. Aceleasi formate, aceiasi realizatori, aceleasi subiecte si cam aceiasi invitati au adus in fata ecranului de doua-trei ori mai multi telespectatori.

Transformarea brusca se datoreaza contextului economic si nevoii unui public divers pentru cautarea de explicatii fata de preconizata micsorare a nivelului de trai. Audientele din aceste zile n-au mai fost atinse decat in timpul dezbaterilor prezidentiale, semn ca publicul este relativ omogen in selectarea informatiilor orientate spre critica guvernamentala. Pentru autoritati, interesul publicului fata de aceste subiecte ar trebui sa constitutie un barometru al starii de spirit in randul societatii. Cand dezbaterile televizate, in majoritatea lor critice la adresa Guvernului, depasesc cifrele de audienta ale televiziunilor generaliste, este evident ca publicul si-a gasit forma virtuala de asociere si reprezentare.

Media devine astfel locul comun unde protestele individuale capata contur la nivel de grup si apoi in plan national. Mentinerea unei stari de surescitare, continuarea campaniei de tragere la raspundere a autoritatilor sunt tehnici jurnalistice mult mai eficiente decat mitingurile sindicatelor. Am intrat astfel intr-o noua etapa a razboiului moguli – Traian Basescu. Mobilizarea maselor si agregarea ideilor nu se mai fac prin metodele clasice, ci cu largul concurs al mass-media electronice. Pentru guvernanti, ar fi mai util sa cerceteze datele de audienta tv, decat sa numere participantii la miting ori frecventa injuraturilor de pe pancarte.

Daca in campania electorala candidatul PDL a reusit sa infranga coalitia media ridicata impotriva sa, acum miscarile sociale ofera o alta platforma de disputa, cu o munitie mult mai penetranta: atacul la viata privata a cetateanului.  Recent spuneam ca Traian Basescu este responsabil pentru divizarea societatii si lipsa de inteligenta politica in lansarea unui armistitiu intre fortele politice. In aceste zile, strategii sai pot observa cat de superfluu este conceptul de solidaritate clamat de presedinte. Precum un bumerang, apelul la popor (indemnul de suflet al sefului statului) se poate transforma, cu usurinta, in poporul nu te mai vrea.

Preconizez ca, in contextul economic defavorabil, noua linie de atac impotriva reprezentantilor partidului de guvernamant va determina o infrangere definitiva, in planul credibilitatii, a actorilor politici asociati masurilor de austeritate. Revansa celor care au pierdut razboiul cu Traian Basescu este regasita nesperat de repede de  acestia.  Cat timp se vor tine departe de profitorii din partidele de opozitie, canalele tv “dedicate” miscarilor sociale vor reusi sa-l izoleze, in mod real, pe Traian Basescu de majoritatea romanilor si sa-l desfiinteze mediatic.

Mi-au atras atentia doua iesiri publice. Una, a lui Traian Basescu, si alta a dusmanului sau de moarte, Dinu Patriciu. N-au legatura intre ele, dar, prin juxtapunere, ne arata cum vad conducatorii si pandantul lor in economie – mogulii, evolutia aceste tari.

(more…)

Stiu ca n-o sa fiu foarte popular printre bugetari, dar sunt de acord cu reducerile de cheltuieli, in toata administratia. Mai putin cu diminuarea pensiilor, insa asta este o discutie care tine de minciuna veche de 20 de ani ca noi suntem un stat solidar si social. Anunturile presedintelui consfintesc o caricatura de democratie. Cand seful statului il tine acasa pe primul-ministru si ii da ordin sa stea de vorba cu FMI, in timp ce expertii amenintau cu incetarea de plati, inseamna ca am luat-o razna. Cand acelasi sef al statului il ascunde pe seful Guvernului ca sa preia fraiele si sa inceapa razboiul cu asistatii, inseamna ca premierul Boc n-a mai suportat umilinta si s-a spanzurat de un… bonsai.

Acestea au fost glumele amare. Urmeaza si partea tragica. Dupa un an si jumatate, au venit aia din strainatate sa ne spuna ca joaca de-a restructurarea s-a terminat. Suntem la un pas de default (dezastru) si nici acum PD-L n-a dorit sa recunoasca prapastia in care ne-a adus. Nu singur. De vina este si PSD-ul lui Geoana. Ambele partide si-au jucat la loteria alegerilor credibilitatea si responsabilitatea. Nu vor mai putea niciodata sa recupereze increderea pierduta a romanilor. Si mai este un vinovat: PNL. Din 2005 pana in 2008, acest partid a crescut cu sute de mii de posturi schema de personal bugetara. Toate aceste cadouri au alimentat pofta clientelei politice care n-a fost starpita nici dupa 2009, cand criza ne-a lovit.

Imi este clar acum ca acesti politicieni sunt periculosi pentru popor. Ne-au amagit, inselat, mintit. Iar acum, cand vine vremea scadentei, nu sunt in stare sa plece capul de rusine. De vina sunt toti, prin urmare nu au de ce sa planga pe umarul bugetarilor sau pensionarilor. Ar trebui sa taca ori sa accepte ca suntem aproape de faliment. Ca banii din salarii au fost daruri nemeritate. PD-L ar trebui sa inceapa restructurarea cu propriii sai clienti. Dupa ce i-au indepartat pe cei indezirabili, e randul lor sa renunte la pomana data cateilor.

Omul gras de care vorbea Traian Basescu este umflat, INTOTDEAUNA, de partidul aflat la putere, nu de o entitate extraterestra. Sa faca bine trimisul sau pe Pamant, daca a scapat din stransoarea latului din pomul japonez, si sa treaca la regim drastic de slabire. In cateva luni poate ajunge la greutatea celor slabi si multi.

Regina Elisabeta a II-a, George W. Bush si Traian Basescu mor si ajung in Iad. La un moment dat, Elisabeta:
- Mi-e dor de Anglia ! Vreau sa sun in Anglia sa vad ce face toata lumea acolo.
Suna regina, vorbeste cam 5 minute si apoi il intreaba pe Diavol:
- Cat iti datorez pentru convorbirea asta?
- 5 milioane $.
Scoate regina un cec de 5 milioane $ si se duce la locul ei… Dupa cateva momente, Bush, foarte gelos, tipa:
- E randul meu! Vreau sa sun si eu sa vad ce se intampla in Statele Unite, ce face toata lumea acolo!
Suna Bush, vorbeste cam 10 minute, dupa care catre Diavol:
- Cat iti datorez pentru convorbirea asta?
- 10 milioane $.
Bush, cu o privire taioasa, scoate un cec de 10 milioane de $ si se duce la locul lui…
Vazand acestea, Basescu, si mai gelos, incepe sa tipe:
- Vreau sa sun in Romania, sa vad ce face toata lumea acolo! Vreau sa vorbesc cu ministrii, cu deputatii, vreau sa vorbesc cu toata lumea!
Suna Basescu in Romania, sta la telefon vreo 2 ore, vorbeste cu toate neamurile, cu toti prietenii, cu toti deputatii si ministrii… Dupa ce termina de vorbit, se pregateste sa-i plateasca Diavolului:
-Scuze, am stat cam mult… Cat iti datorez?
-Un dolar…
-Poftim?!?!? Doar un amarat de dolar??
-Pai, daca suni dintr-un Iad in alt Iad, e convorbire locala…

Nu stiu cum se face, dar, cand vorbesc cei care se pricep despre TVR, descoperim adevarurile evidente. Un interviu al lui Valentin Nicolau in Q Magazine readuce in atentie cine detine controlul in televiziunea publica si cum manevreaza cu nerusinare normele etice si morale in interesul unor forte obscure. Am spus recent ca solutia “independentilor” din societatea civila este o mascarada, cat timp acestia vin pe filiera politica. Iata ca si Ion Cristoiu, in aceeasi revista, gandeste la fel.

Povestea este bine cunoscută. Preşedintele Băsescu îmi cerea prin doamna Săftoiu să-l schimb pe directorul de ştiri de la acea vreme, Lucian Sârb (actualmente directorul editorial al Euronews!) şi s-o numesc pe protejata domniei sale Rodica Culcer, cea care-i făcuse multe servicii mediatice. Această solicitare venea în deschiderea propunerii de a “lucra împreună”. Am refuzat conştient fiindcă asta va atrage urgia sistemului împotriva mea. Văzând ce se întâmplă astăzi în societatea românească, încep să cred că Traian Băsescu avea încă de pe atunci proiectul de modernizare a statului român. Aşa s-ar explica obstinaţia cu care numeşte ofiţeri sub acoperire de ziarist, de politician etc., în cât mai multe dintre funcţiile de conducere ale structurilor statului. Cred că în asta constă proiectul domniei sale de modernizare a statului român. VALENTIN NICOLAU

Din faptul că membrii Consiliului de Administraţie sunt propuşi de forţele politice nu rezultă în chip automat că activitatea TVR se defineşte prin partizanat politic. Necesara obiectivitate din punct de vedere politic a TVR nu depinde de procedura de numire, ci de cine ajunge în fruntea TVR. Din acest punct de vedere, cunoscuta invocare a societăţii civile se mărturiseşte ca o splendidă iluzie. ION CRISTOIU

PS: Afirmatiile apartin in exclusivitate autorilor si nu ma implica in niciun fel.