Este un cuvant auzit din gura unui cetatean asezat cuminte, doua zile la rand, la coada, in fata Casei de Asigurari de Sanatate. Mi-am spus ca este o greseala involuntara a unui om simplu care incearca sa explice starea prin care trece. Sunt convins ca, la scara nationala, tot mai multi vad Romania ca un conglomerat intre infern si orice termen negativ de genul: incredibil, inadmisibil, imposibil.

(more…)

“Am sa fiu foarte sincer: nu exista astazi in PD-L acel om politic care sa il inlocuiasca pe Traian Basescu. De aceea, PD-L are nevoie de o echipa care sa incerce sa compenseze faptul ca Traian Basescu nu mai este in interiorul partidului” – Adrian Videanu

A mai existat un lider de neinlocuit in istoria noastra recenta: Ion Iliescu. Cat timp a fost o optiune pentru conducerea tarii, partidul sau era linistit. Ulterior, cand s-a retras din functii, s-a vazut diferenta. Vorbele domnului Videanu au, mai curand, o alta conotatie: teama de pierderea puterii. Sa ma explic de ce cred asta: nimeni nu este de neinlocuit in politica, mai cu seama intr-o societate democratica unde sansele si meritele apar la tot pasul.

Ce-ar fi sa-i auzim cum se vaita pe democratii americani dupa Bill Clinton, pe laburistii englezi dupa Tony Blair sau pe crestin-democratii germani dupa Angela Merkel. Asa ceva nu veti vedea, pentru ca acolo liderii se cresc cu grija si se mentin cu respect. Dar odata plecati altii, la fel de buni, ar trebui sa le preia mostenirea. Asadar, vorbele domnului Videanu ne clarifica misterul: nimeni nu vine din urma, iar aranjamentele gen Putin – Medvedev nu sunt posibile.

Te-ai fi asteptat, totusi, ca barbatii politici sa nu planga niciodata dupa o legenda!

Ieri, am urmarit cu interes referendumul din Moldova. Mi-am dorit sa vad o revolutie pasnica si am descoperit o tara fara viitor. Ii mangaiem pe crestet pe basarabeni, le oferim sprijin politic, le trimitem ajutoare la inundatii, mai multe decat sinistratilor nostri. In schimb, ei stau acasa si refuza sa-si aleaga, macar, presedintele prin vot direct, daca nu, sa termine odata cu criza constitutionala in care sunt de aproape doi ani.
A fost un obiectiv strategic la care multi romani s-au inhamat, la vedere sau in culise. Printre ei, un sociolog din Bucuresti, consilier principal al presedintelui interimar Ghimpu. Un alt sociolog de pe la Cluj a facut exit-poll-uri, iar un mogul a infiintat o televiziune pe calapod romanesc, doar sa priceapa “fratii” cum se traieste in lumea libera.
Rezultatul a fost rusinos. Strategiile politice au esuat, sondajele au neglijat esentialul: prezenta la vot, iar postul de televiziune n-a convins lumea sa mearga la urne. Desi logica este superflua in acest caz, as putea considera ca Voronin si comunistii lui, care au boicotat referendumul, i-au infrant pe romani.
Daca asta este dorinta moldovenilor, atunci la ce ne trebuie atata tevatura? Frati nu mai suntem, bani nu avem sa-i tinem in spate, interes nu exista in UE pentru inca o tara saraca. Esecul din Moldova este si o infrangere dureroasa, dar nerecunoscuta de presedintele Romaniei, in fata Rusiei. Se vede ca scandalul de spionaj de acum cateva saptamani a avut un rost: l-a atentionat pe seful statului ca se joaca prea tare cu chibriturile…

Asteptarile populatiei fata de masurile de austeritate au un indicator indirect in audienta tv. De cateva zile, posturile de stiri, pana de curand, cu audiente mici pe toate segmentele orare, au inregistrat un boom inexplicabil. Aceleasi formate, aceiasi realizatori, aceleasi subiecte si cam aceiasi invitati au adus in fata ecranului de doua-trei ori mai multi telespectatori.

Transformarea brusca se datoreaza contextului economic si nevoii unui public divers pentru cautarea de explicatii fata de preconizata micsorare a nivelului de trai. Audientele din aceste zile n-au mai fost atinse decat in timpul dezbaterilor prezidentiale, semn ca publicul este relativ omogen in selectarea informatiilor orientate spre critica guvernamentala. Pentru autoritati, interesul publicului fata de aceste subiecte ar trebui sa constitutie un barometru al starii de spirit in randul societatii. Cand dezbaterile televizate, in majoritatea lor critice la adresa Guvernului, depasesc cifrele de audienta ale televiziunilor generaliste, este evident ca publicul si-a gasit forma virtuala de asociere si reprezentare.

Media devine astfel locul comun unde protestele individuale capata contur la nivel de grup si apoi in plan national. Mentinerea unei stari de surescitare, continuarea campaniei de tragere la raspundere a autoritatilor sunt tehnici jurnalistice mult mai eficiente decat mitingurile sindicatelor. Am intrat astfel intr-o noua etapa a razboiului moguli – Traian Basescu. Mobilizarea maselor si agregarea ideilor nu se mai fac prin metodele clasice, ci cu largul concurs al mass-media electronice. Pentru guvernanti, ar fi mai util sa cerceteze datele de audienta tv, decat sa numere participantii la miting ori frecventa injuraturilor de pe pancarte.

Daca in campania electorala candidatul PDL a reusit sa infranga coalitia media ridicata impotriva sa, acum miscarile sociale ofera o alta platforma de disputa, cu o munitie mult mai penetranta: atacul la viata privata a cetateanului.  Recent spuneam ca Traian Basescu este responsabil pentru divizarea societatii si lipsa de inteligenta politica in lansarea unui armistitiu intre fortele politice. In aceste zile, strategii sai pot observa cat de superfluu este conceptul de solidaritate clamat de presedinte. Precum un bumerang, apelul la popor (indemnul de suflet al sefului statului) se poate transforma, cu usurinta, in poporul nu te mai vrea.

Preconizez ca, in contextul economic defavorabil, noua linie de atac impotriva reprezentantilor partidului de guvernamant va determina o infrangere definitiva, in planul credibilitatii, a actorilor politici asociati masurilor de austeritate. Revansa celor care au pierdut razboiul cu Traian Basescu este regasita nesperat de repede de  acestia.  Cat timp se vor tine departe de profitorii din partidele de opozitie, canalele tv “dedicate” miscarilor sociale vor reusi sa-l izoleze, in mod real, pe Traian Basescu de majoritatea romanilor si sa-l desfiinteze mediatic.

Mi-au atras atentia doua iesiri publice. Una, a lui Traian Basescu, si alta a dusmanului sau de moarte, Dinu Patriciu. N-au legatura intre ele, dar, prin juxtapunere, ne arata cum vad conducatorii si pandantul lor in economie – mogulii, evolutia aceste tari.

(more…)