Acum o saptamana, m-am hotarat sa particip la protestul national impotriva cresterii preturilor la carburanti. S-a creat valva, s-au sesizat si autoritatile. De pomana. De la Consiliul concurentei care, culmea, avea pe rol o investigatie lancezita de vreo sase ani, pana la seful Guvernului. Evident ca nu se poate descoperi nimic necurat. Un eventual cartel nu exista, o posibila interventie a Guvernului este nefireasca.

Totusi, ceva am aflat: pretul la combustibilii auto se formeaza, in majoritatea sa, din accize si taxe. Daca la pompa ajungem sa platim de patru ori mai mult fata de valoarea de iesire din fabrica, inseamna ca produsul este supraaccizat. Si in mod logic, ajungem sa aflam cine a marit preturile la carburanti: Guvernul. Iata cum, desi n-are nicio parghie legala, domnul Boc se preface ca nu stie cine este de vina. Nu Guvernul pe care-l conduce, ci Adrian Nastase poarta raspunderea majorarilor nefiresti, pentru ca a privatizat candva, acum sase ani, Petrom-ul!Asadar, accizele si taxele sunt juste, iar costurile de productie – corecte!

In aceasta logica, maine vom afla ca banii din aceste taxe, absurd de mari, vor ajunge sa finanteze brand-ul de tara. Nu conteaza ca destinatia expresa a fondurilor este construirea infrastructurii rutiere. La limita (cea pe care o atinge mereu acest Guvern) se poate crede ca un drum face parte din masterplan-ul de promovare a obiectivelor turistice. Si astfel, romanul este invitat sa-si imagineze urmatoarele: ca este un patriot fiindca suporta accize uriase, un idealist care-si inchipuie ca banii ajung in infrastructura rutiera si un naiv incurabil amagit cu basme moderne, precum  brand-ul turistic.

Cand aberatiile economice si erorile de management au esuat, Ceausescu si yesmenii din jurul sau au gasit raspunsul la dezastru. Nu e nimeni de vina! Avem nevoie de un sacrificiu comun si de solidaritate. S-au facut investitii fara rost si ne-am indatorat la straini. Vreo 10 miliarde de dolari. Am facut foamea ca-n timpul razboiului. Conducerea era mandra si ferma, chiar daca poporul vorbea pe la colturi si era suparat pe conducatori. Cine a supravietuit urma sa cladeasca societatea de vis: comunismul in stare pura. Nu mai conteaza ce a patit autorul acestui experiment.
Dar ce-i asteapta pe domnul Boc si colegii lui dupa un experiment asemanator?

(more…)

Un follow-up la articolul despre inundatii se cerea. Dupa ce au furat ideea altora, ministrii (in frunte cu domnul Boc) s-au prezentat la sinistrati. Au facut bine ca s-au dus pe la ei. Rau este ca n-au incercat sa previna catastrofa. Au avut semnale de la meteorologi si de la victimele din weekend.

Dar sa nu fim carcotasi. Exista si o parte buna. SPP-ul si-a testat dispozitivul de protectie in situatii reale de amenintare. Din poza publicata de ziarul Gandul veti intelege ca, printre cativa jurnalisti rataciti, se afla ofiterii SPP pregatiti sa fie de toate: paznici, sinistrati, localnici curiosi etc. Oare cate cercuri s-au facut in jurul sefului? Daca-s mai mult de trei inseamna ca e groasa rau…

„The quality and quantity about of what government chooses to say about what is it doing are hardly inconsequential in a democracy. Intuitively, then, we think there is something very important about the relantionship between government and the press, although, in fact, we know very little about this connection”, Stephen Hess (1984)

De doua ori s-a oprit curentul in timp ce scriam acest articol. Semn divin sau coincidenta pentru ca randurile de mai jos exprima un adevar repetat in multe ocazii. Cum ar fi aici si aici.

(more…)

Stiu ca n-o sa fiu foarte popular printre bugetari, dar sunt de acord cu reducerile de cheltuieli, in toata administratia. Mai putin cu diminuarea pensiilor, insa asta este o discutie care tine de minciuna veche de 20 de ani ca noi suntem un stat solidar si social. Anunturile presedintelui consfintesc o caricatura de democratie. Cand seful statului il tine acasa pe primul-ministru si ii da ordin sa stea de vorba cu FMI, in timp ce expertii amenintau cu incetarea de plati, inseamna ca am luat-o razna. Cand acelasi sef al statului il ascunde pe seful Guvernului ca sa preia fraiele si sa inceapa razboiul cu asistatii, inseamna ca premierul Boc n-a mai suportat umilinta si s-a spanzurat de un… bonsai.

Acestea au fost glumele amare. Urmeaza si partea tragica. Dupa un an si jumatate, au venit aia din strainatate sa ne spuna ca joaca de-a restructurarea s-a terminat. Suntem la un pas de default (dezastru) si nici acum PD-L n-a dorit sa recunoasca prapastia in care ne-a adus. Nu singur. De vina este si PSD-ul lui Geoana. Ambele partide si-au jucat la loteria alegerilor credibilitatea si responsabilitatea. Nu vor mai putea niciodata sa recupereze increderea pierduta a romanilor. Si mai este un vinovat: PNL. Din 2005 pana in 2008, acest partid a crescut cu sute de mii de posturi schema de personal bugetara. Toate aceste cadouri au alimentat pofta clientelei politice care n-a fost starpita nici dupa 2009, cand criza ne-a lovit.

Imi este clar acum ca acesti politicieni sunt periculosi pentru popor. Ne-au amagit, inselat, mintit. Iar acum, cand vine vremea scadentei, nu sunt in stare sa plece capul de rusine. De vina sunt toti, prin urmare nu au de ce sa planga pe umarul bugetarilor sau pensionarilor. Ar trebui sa taca ori sa accepte ca suntem aproape de faliment. Ca banii din salarii au fost daruri nemeritate. PD-L ar trebui sa inceapa restructurarea cu propriii sai clienti. Dupa ce i-au indepartat pe cei indezirabili, e randul lor sa renunte la pomana data cateilor.

Omul gras de care vorbea Traian Basescu este umflat, INTOTDEAUNA, de partidul aflat la putere, nu de o entitate extraterestra. Sa faca bine trimisul sau pe Pamant, daca a scapat din stransoarea latului din pomul japonez, si sa treaca la regim drastic de slabire. In cateva luni poate ajunge la greutatea celor slabi si multi.