De cand s-au organizat pe baze moderne, serviciile de informatii au avut agenti de influenta si carausi. Acestia din urma s-au specializat si au capatat o valoare inestimabila in perioada Razboiului Rece. Germanii au dezvoltat aceasta meserie ingrata, iar rusii cominternisti au devenit maestri in camuflarea transporturilor de valori.  Carausii sunt mai importanti decat multi agenti sub acoperire. Pe vremea lui Ceausescu, Securitatea a dezvoltat o retea solida si aproape impenetrabila de oameni care asigurau transportul de valori. Anonimi, pregatiti pentru a fi ucisi si deosebit de antrenati in stergerea urmelor.

Dupa 1990, reteaua s-a micsorat si divizat. Sarcinile s-au modificat in mica masura, dar s-au diversificat. Acei oameni care au fost candva “deponentii” nestiuti ai statului au iesit la pensie si o alta “generatie” le-a luat locul. Mare parte dintre acestia nu lucreaza doar in interes national. Unii asigura scoaterea din tara a bunurilor materiale si financiare pentru potentatii zilei sau pentru diferitele grupuri de influenta din societate: partide, institutii publice, organizatii oculte.

Am cunoscut doi dintre acestia de-a lungul vietii mele. Sunt persoane fara fata, fara nume si care traiesc modest. Daca n-ai sti despre partea nevazuta a existentei lor ai crede ca sunt oameni banali. Dar munca acestora si, mai ales fidelitatea de care dau dovada, sunt extrem de pretioase.

Cand presa cauta sa afle identitatea “Reginei”, ar face bine sa sape in aceasta parte de lume. Sa lase quiz-urile ieftine si datul cu parerea. Sa inceapa sa gandeasca si sa citeasca manualele de specialitate. Poate va ajunge sa vada ca “Regina” este un personaj colectiv despre care nu stie niciunul dintre pioni.

Operatiunile din vama se impart in doua categorii: cele speciale si cele ordinare. Primele nu au fost atinse si nici nu fac parte din aria de interes a procurorilor. Acestea sunt deplin conspirate si nu vor ajunge niciodata la personajul colectiv, fiindca nimeni nu-l poate atinge vreodata. Este insusi statul, prin oamenii si institutiile sale. Iar urma banilor n-o vom afla niciodata. Tocmai ce v-am spus cine se ocupa de colectarea si depozitarea lor.

Cand se schimba soarta natiunii, nimeni din conducere nu este dispus sa anunte inevitabilul. Romanii n-au fost invatati sa aprecieze “cadourile” altora si, cu exceptia unor episoade rare din istorie, am reusit sa ratam orice oportunitate ivita. Pana in 1989, sovieticii ne-au tinut strans de mana intr-o lunga calatorie prin intuneric. N-am vrut sa fim prea apropiati de ei si ne-am declarat o dizidenta formala. Buna de speculat de grupul tarilor occidentale. Ne-au facut “avansuri” francezii, apoi germanii, israelienii si chiar americanii. Dupa ce s-au lamurit ca facem parada si doar profitam de beneficiile unei pseudo-independente, ne-au lasat balta.

(more…)

De fiecare data cand avem de sarbatorit Ziua Nationala ne intrebam daca suntem mandri de originea noastra, de romani. E o dilema falsa provenita dintr-o tema propagandistica inventata de materialismul dialectic. In vremurile post – comuniste, am renuntat la revolutie continua si insurectie armata si am imbratisat sentimentul national construit in epoca statelor-natiune. Am putea spune ca suntem anacronici, fata de zilele in care traim, cand Europa este aproape o federatie de state. Dar istoria si eroii nostri ne obliga sa avem respect pentru trecut.

Insa ce inseamna prezentul pentru mandria de roman? Cel mai des: dezbinare, plictis, statut de cetatean european. Iar, in mod special, cand ne trezim dimineata, de 1 Decembrie: fasole, tuica si parade. La atat se reduce – pentru cei care reprezinta autoritatea in stat -, o sarbatoare nationala. Suntem singura tara europeana, in afara de Franta (cu o indelungata  traditie militarista) care organizam de ziua nationala defilari cu trupe si echipamente de lupta. Numai in fostul spatiu sovietic, in dictaturi sau regimuri autoritare mai vezi tancuri, avioane si soldati pe strazi, in vreme de sarbatoare. Regimul comunist punea cel mai mare pret pe defilarile de 23 August. Erau momentele publice cele mai fastuoase si importante. Propaganda de partid se mentinea cu costuri grele! In cele din urma, dictatorul a renuntat la ele din motive financiare dar si de teama sa nu apara razvratiri.

Dupa 1990, spiritul revolutionar al noilor conducatori s-a perpetuat ani buni in astfel de demonstratii de imagine. S-au mai domolit pana acum cativa ani, dar au revenit in forta de cand avem alti conducatori care isi arata interesul pentru imaginea statului muschiulos. Daca sunt sau nu mandru de originea mea este discutabil. Dar stiu sigur ca in vremurile astea de saracie este de preferat sa vedem corturile cu fasole si tuica pe Soseaua Kisellef in locul defilarilor militaroase. Cum nu ne ataca nimeni, nu suntem vreo mare putere si nici prosperitatea nu ne da afara din casa mi se pare indecent sa le oferi romanilor arme si soldati pentru distractie, chiar de ziua lor.

PS: “Felicitari” PRO TV -ului pentru programul sau. Mai avem, se pare, o speranta  ca vom supravietui acestor timpuri.

Cand Ceausescu inaugura un obiectiv al socialismului, tara fremata de emotie. Cand Adrian Nastase punea steguletul pe cate o realizare in mandatul sau, presa il acuza de grandomanie. Acum avem profilul conducatorului perfect: profitorul Emil Boc. Acesta gaseste de cuviinta sa le spuna romanilor ca fiecare kilometru de drum finalizat in mandatul sau este dovada performantei sale in functie. Este la mintea cocosului, spune dansul ! Daca s-a reusit in doi finalizarea a vreo 100 de km de autostrada, in doua decenii puteam avea cateva mii. Wow!

Dupa ce ati citit aceste randuri urmeaza si partea care nu este adresata prostilor sau sustinatorilor PDL.

Tot la mintea cocosului este pentru noi, ceilalti care avem memorie si creier, ca bucatelele inaugurate pe autostrada Transilvania au fost posibile in urma unui contract “nenorocit” incheiat in guvernarea lui Adrian Nastase. Si poate mai aveti acces la internet sa verificati cati ani s-au pierdut dupa venirea la putere a Aliantei DA cu anularea si blocarea financiara a contractului Bechtel. De asemenea, centura Capitalei – o alta realizare pusa in contul aceluiasi premier harnic, apartine de drept altei guvernari si preluata de domnul Ludovic Orban. Sa va spun ca acel drum despre care vorbea doamna Udrea, intre Cernavoda si Costinesti, nu exista dar era gata pana in septembrie? Sa va improspatez memoria cu esecul inceperii lucrarilor la sectorul de drum cel mai important din Romania: Ploiesti Brasov, via Comarnic? Se intampla in mandatul domnului Boc, cel care se lauda ca datorita lui constructia de drumuri si autostrazi infloreste. Si pentru respectarea adevarului, trebuie sa-l atentionam pe acelasi premier harnic ca un drum expres nu este o autostrada, asa cum un guvern politic nu este acelasi lucru cu un guvern de tehnocrati.

Daca apelam doar la bunul simt si lasam in paranteze inteligenta, nu putem trage decat o concluzie: e urat sa furi de la altii si apoi sa te lauzi cu prada.