Articole relevante pentru: Cesare Borgia

Publicat la 23 Jun 2012 ora 00:13 in categoria: Story. 3 Comentarii

Acest text este o reflectare a gândurilor care mă apasă de câte ori văd ura şi ignoranţa din societatea românească. Soarta  lui Savonarola este exemplul perfect că morala, credinţa şi raţiunea nu înving atunci când omul are puterea să facă ce vrea. Lumea este mai paşnică acum doar pentru că am reuşit să echilibrăm raportul între cei care nu-şi pot reprima instinctele animalice şi aceia care se abţin.

Într-o vreme întunecată, a unui Papă acuzat de simonie şi predispus la înşelăciune, desfrâu şi crimă, au trăit, în acelaşi timp, două personaje contradictorii. Machiavelli şi Savonarola. Unul era funcţionarul şiret, aflat în slujba Principelui; altul, un sfânt al mulţimii, proclamat profet, adversar înverşunat al “ucigaşului” urcat prin fraudă şi crimă pe tronul Sfântului Petru.

Este uimitor cum două caractere opuse, la extrem, consacrate în istoria omenirii prin faptele sau vorbele lor, au oferit mulţimii de atunci şi de acum o concluzie tulburătoare, redată fidel de Marcel Brion: “Acesta este omul. Trebuie să-l luăm aşa cum este, să nu aşteptăm nimic de la el, să ne temem de el ca de o fiară primejdioasă, să simţim pentru el mai multă milă, puţin dispreţ, şi puţină iubire, dacă inima ne îndeamnă; şi să fim atenţi, cu ochii bine deschişi şi cu mâna pe pumnal.”

Machiavelli, un simpatizant al predicatorului dominican, a ajuns, în cele din urmă, să-l trădeze pe Savonarola. Părăsit de toţi concetăţenii fiindcă nu şi-a dovedit sfinţenia trupului, călugărul a fost victima dezamăgirii lui Machiavelli, cel care nu i-a găsit virtuţile politice aşteptate.

Papa Borgia, omul care se credea cel mai apropiat de Dumnezeu, l-a primit drept trofeu. Şi l-a oferit gloatei, aceeaşi care se prosterna la predicile lui Savonarola. Arderea pe rug, ca spectacol, a consfinţit un proces politic purtat în carcerele Vaticanului, cu torţionari şi cardinali corupţi.

Savonarola a murit cu propria credinţă în gând, incapabil să o mai transmită credincioşilor. Şi-a primit pedeapsa faptei nerecunoscute, prin foc, ars pe rug, în faţa partizanilor săi, excitaţi de ferocitatea pedepsei şi a mirosului de carne arsă. Ritualul s-a produs. Odiosul Alexandru al -VI- lea, cu sprijinul maleficului Machiavelli, l-a îngenuncheat pe singurul duşman care i-a contestat dreptul divin la supremaţie.

Savonarola a fost admirabil în înfrângere. Mai mult decât în victoria iluzorie şi fără de speranţă pe care şi-a construit-o în câţiva ani. Dar pentru Machiavelli, cel care l-a abandonat în mâinile fiului papei, cardinalul Cesare Borgia, etica judecăţii este inversă.

Călăul Cesare Borgia, principele mult iubit de maestrul combinaţiilor politice, este absolvit de vină. Pentru că, deşi era un ticălos, poseda însuşirile necesare pentru a reuşi în tot ceea ce făcea, atât cât îşi impunea să obţină.

În schimb, Savonarola, un fals profet, îşi merita sfârşitul fiindcă a crezut prea mult în morală şi prea puţin în conducătorul becisnic.

Tags:, , , ,
© Claudiu Lucaci - Reproducerea partiala sau integrala a textelor publicate pe acest blog se poate face numai cu acordul scris al autorului | RSS | WordPress theme by Thavi
levitra overdose