Poate face multe, dar nici chiar asa! Puhoiul de tineret amestecat cu cupluri venite la petreceri campenesti m-a dezumflat un pic. Am trecut peste inconvenient si mi-am plimbat fizicul, pana la deschiderea show-ului, printre mii de trupuri grabite. Aveam senzatia ca toti cauta un jeton si o bere. Sau un mic. Nimic de zis, organizatorii s-au gandit la toate astea. Mai putin la calitatea sunetului. Dar o sa revin la asta imediat.

Cum toata lumea statea fie la coada, fie la masa, un impuls pe care nu mi-l explic nici acum m-a indemnat spre casa de jetoane. Aproximez ca am nevoie de 5 (contravaloarea a 20 de lei) si ma indrept prin praf, gunoaie si mii de oameni spre standurile cu mancare. Ma impregnez cu “parfumul” micilor si astept cuminte sa-mi vina randul. Din departare se aude o muzica cunoscuta. Sunt cei de la Chicane care au inceput mai devreme concertul. Eu, insa, stau sa numar micii celor din fata mea. Zeci si zeci de mititei se revarsa catre mainile fiecarui client.

Ce inseamna asta? Oamenii astia au venit la spectacol sau sa ia masa in oras? O cina exotica, probabil! Apoi berea, evident, de la Tuborg, o iau cu restul de jetoane si caut un loc pe banca. Ma gandesc sa infulec produsele si sa plec repede la scena. Dau peste sute de mese, dar toate ocupate. Ce se intampla aici, ca nu mai inteleg? Eu sunt intarziat, dar ei? N-au venit mai devreme pentru concertul asta? Nu au avut timp nici pana acum sa termine? Ma asez prin bunavointa unor comeseni si termin in zece minute portia mea. Nimeni nu se ridica de pe banca, doar eu plec la concert. Deduc ca mii de oameni, in lipsa de petreceri in aer liber, au profitat de zilele astea de muzica.

Ajung mai in fata si imi zic ca experientele negative dispar. Aiurea, ma lovesc de altele! O tipa, mulatra as zice, desi dupa nume – Natasha - trebuia sa vina din est, incalzeste atmosfera pe scena alaturi de Chicane. Dar eforturile ei sunt in van. Doar cateva sute de fani asezati strategic in primele randuri rezoneaza la apelurile ei. Concertul a fost un fiasco. Nu din cauza trupei. Sound-ul era beton dar vocea era a lui Popeye Marinarul ragusit. Poate ca fata canta bine, dar vocea ei se auzea cu sincope de credeai ca ii scade nivelul din gat. Plus ca, la unele piese, interpretarea vocala era esentiala, daca vrei sa intelegi ceva din intentiile autorului. M-am multumit doar cu sound-ul Chicane si cu ghicitul. Cum eram la un concert live, multe piese erau reedited, asa ca imi trebuia ceva timp sa le recunosc dupa versiunea originala. Baietii au fost draguti, au bisat de trei ori, dar degeaba, pentru ca vocea Natashei era mereu sabotata.

La sfarsitul petrecerii, o delicatesa: incepea silent disco, o atractie trendy pe la concerte. M-am distrat copios urmarind sute de oameni dansand grotesc fara un strop de muzica. Totusi, nu-i condamn, in casti sound-ul trebuie sa fi compensat deficientele organizatorilor. Am plecat multumit. Am mancat, am baut, am ascultat ceva muzica, m-am hlizit si m-am murdarit din cap pana in picioare. Astept urmatorul concert. In sala.