Televiziunea este precum societatea. Cu cat suntem mai debusolati si cautam refugiul personal in satisfactii virtuale marunte cu atat permitem dezvoltarea unor mutanti media. Acum un deceniu, manelele lansau vedete, productii de succes si varfuri de audiente. De cand Traian Basescu si-a asumat rolul de “jucator” in politica, dezbaterea intre soldatii de partid a glisat spre spectacol si apoi spre teatru scurt. Locul de afirmare si confirmare a fost tot studioul de televiziune.

In paralel, viata privata a multor oameni cunoscuti public s-a vulgarizat prin reviste de scandal. Din nou, televiziunea a maximizat potentialul de inutilitate si exhibitionism. Suntem in plin suprarealism al vulgarului. Nu va ganditi doar la partea sexuala a conceptului. Exista si limbaj murdar si comportament indecent si atitudini ofensatoare.

Daca aveti curajul, lasati, dupa – amiaza, un copil in fata televizorului, pe principalele canale: Pro TV, Antena 1 si Kanal D. De acolo va afla toate barfele strazii, cum arata parintii lor dezbracati, sensul unor cuvinte din argoul neaos. Zi de zi, peste tot, chiar si la canalele de stiri, publicul se indoapa cu viciile asumate colectiv de catre membrii societatii. Nimeni nu ofera (cu exceptia TVR, obligata prin lege) alternativa.

Cele mai urmarite programe: Romanii au talent, Te pui cu blondele, Nora pentru mama sunt intesate de subterfugii emotionale. Fiecare dintre ele atinge o coarda sensibila la nivel uman si exploateaza inteligent slabiciunile individului. Cum acesta traieste intr-o tara cuprinsa de haos moral si organizational nu este de mirare ca atractia se obtine cu usurinta.

Inselarea subconstientului uman este parte a tehnicilor de manipulare. Nu doar politica perverteste mintile alegatorilor. Si televiziunea, ca afacere profitabila, are nevoie de audiente. Se preocupa analisti si specialisti in comunicare, jurnalism si media sa gaseasca raspunsuri savante sau simplificatoare la boom-ul de public. Multi dintre ei se insala cand gasesc in copiile autohtone ale unor formate vehiculate de mult timp prin lume, o legatura cu virtutile si aspiratiile romanului. Eroare fundamentala! Suntem in primul rand oameni si, apoi, romani. Cine are dubii, poate simula mental urmatoarea comparatie: plimbati emisiunea Romanii au talent pe la alte televiziuni generaliste. Veti intelege ca audientele se pliaza pe segmentul de public fidel fiecarui operator tv.  Cu cat plaja de telespectatori acoperita national este mai mare, cu atat audienta creste.

Daca exista recorduri de audiente la o emisiune precum Romanii au talent, raspunsul trebuie sa tina cont atat factori interni cat si externi. Astfel de concursuri cu public sunt de fapt reprezentantii cu saltimbanci. In orice colt al lumii, circarii si ciudatii reprezinta o curiozitate. Asa se explica atentia speciala acordata unor necunoscuti, chinuiti de iluzia unor talente ascunse. In realitate, ei au hobby-uri sau frustrari de notorietate. Orice elev de scoala de muzica, practicant al unui sport sau posesor al unor abilitati deosebite ii va surclasa, lejer, intr-o competitie serioasa. Prin urmare, intrecerile pe scena sunt produse de marketing cu un potential urias de satisfacere a nevoilor primare, la nivel colectiv.

Este de la sine inteles, orice fiinta umana isi imagineaza ca este buna la ceva. Insa putini sunt aceia care gasesc  oportunitatea si obiectivitatea necesare sa se supuna unui triaj onest. Aici este defectul structural al societatii in care traim. Competitia, ca mediu de departajare a valorilor, este viciata, cenzorii sunt incompetenti, iar succesul este direct proportional cu emotia provocata. Ati sesizat cum se aleg cu grija povestile candidatilor care obtin accesul intr-o faza superioara? Personajele sunt expresia unui caz social, viata lor este o drama. Tara asta este plina de saraci, nefericiti si exaltati. Cu ei si pentru ei se fac audientele de care au nevoie televiziunile. Asadar, sa ne intristam cand astfel de emisiuni au audiente record. Este un semn ca abisul nu s-a sfarsit.

Cineva mi-a adus aminte de  Allan Pease, un expert motivational de mare succes. Pornind de la constructia biologica a creierului uman, Pease ne lamureste de ce barbatii si femeile sunt diferiti. De aici incolo descoperim si de ce nu ne intelegem. Daca ai suficient umor, poti trece cumva peste blocajele de comunicare si de acceptare a celor din jur. Mai ai nevoie, insa, si de altceva. De experienta. De ce oare nu se tin cursuri la liceu despre cum sa te intelegi cu ceilalti? De ce nu avem, mai curand, o disciplina care sa ne lamureasca unde gresim atunci cand ne alegem partenerul de viata, de afaceri, de echipa.

Daca il ascultati pe Allan Pease, ati putea ajunge la urmatoarea concluzie: la 40 de ani nu suntem neaparat mai intelepti, ci mai informati. Daca am alege cu cine sa traim la tinerete, apeland la diferentele mentale care ne separa, n-am mai ajunge la conflicte si regrete. Urmariti cele patru parti ale prezentarii si va garantez ca veti avea o revelatie.

Partea 1

Partea 2

Partea 3

Partea 4

Ati vazut vreodata cum esueaza balenele si casalotii la mal? Specialistii sustin ca bietele animale isi pierd busola si sunt complet dezorientate. Desi sunt in mediul lor natural si sunt cele mai mari vietuitoare de pe planeta, balenele isi sfarsesc viata lamentabil si fara nicio explicatie. Asta i s-a intamplat si celebrului Andrei Gheorghe, un om care n-are nici caracter, nici habar in ce s-a bagat. Iata cum il “rasplateste” pe cel care i-a deschis usile, pe sest, intr-o institutie publica de prim rang.

“Cred ca si eu l-am evaluat gresit pe Sebastian Vladescu si el pe mine. Eu cred ca Sebastian Vladescu nu intelege ce este comunicarea. Si in general oamenii politici din Romania nu o inteleg. Cred ca ei vad comunicarea ca pe o fardare inutila. Pentru ei comunicarea e de genul iesim la televizor si vorbim”.

(more…)

“Premierul a spus ministrilor, inca de saptamana trecuta, si le-a reamintit in sedinta de miercuri a Guvernului ca vrea ca fiecare membru al Cabinetului sa sustina personal conferinte de presa, cel putin o data la doua saptamani, pentru a anunta sau explica diferite proiecte. Se urmareste, astfel, o mai buna comunicare din partea ministerelor”

Daca luam de buna aceasta stire Mediafax, descoperim cum unii ii copiaza pe altii. Atunci cand Adrian Nastase, fost prim-ministru, le cerea ministrilor sa iasa saptamanal in conferinte de presa si sa prezinte “realizarile”, adversarii politici si presa l-au acuzat de cultul personalitatii si de propaganda. Desi am fost adeptul unei atitudini rezervate, in aceasta actiune riscanta, i-am dat dreptate intr-o privinta. Am considerat ca fiecare ministru trebuie sa-si explice deciziile si sa ofere prilejul ziaristilor sa lamureasca, direct si fara ocolisuri, orice zvon sau neclaritate. Iata ca, dupa atatia ani, premierul Boc descopera “terapia de grup” a Guvernului Nastase. Nimic nou sub soare… Celor care se ingrijesc de comunicarea publica a Guvernului le pot da, pe gratis, un sfat: tineti cont ca jurnalistii vor afla repede daca intalnirile sunt de complezenta. Fara o structura de comunicare intra si inter-insitutionala sudata, decizia poate avea efectul contrar. Asta a patit Adrian Nastase, preocupat de raportarile unor politruci si indiferent la eficienta actului de comunicare. Reversul medaliei este cand ziaristii vor fi obligati sa inventeze subiecte pentru a-si acoperi portofoliul de stiri. La cat de priceput este Guvernul in comunicarea deciziilor, inclin sa cred ca acesta va fi deznodamantul.

Am promis ca voi veghea la actul de comunicare al vedetelor de la MFP. N-a durat mult asteptarea. E drept ca n-am cautat-o cu lumanarea, ci mi-a fost servita pe tava capodopera. Mai intai o mostra de comunicat de presa care seamana cu un drept de replica afectat:

(more…)