Exista in tara asta un parfum indefinit cu aroma de amestec necurat. Pare a fi aceeasi tara pe care o stim dintotdeauna. Cu oameni rai si buni, cu institutii slabe si puternice, cu politicieni corupti si saraci. Poate ca, in ultima parte a enumerarii a aparut o transformare care modifica si formula chimica pentru “aroma” de Romania.

(more…)

Cum este normal, doar in Romania se gasesc adversari si sustinatori ai unui gest de respectare a legii. De cateva zile, a inceput curatenia in vami. Sute de angajati ai statului au fost retinuti si trimisi in fata magistratilor. Daca traiam oriunde in lumea civilizata, aceasta operatiune ii facea eroi pe cei care au pus-o in opera. La noi, insa, unde strangerea de bani negri se face la ordin politic, un om cu mintea limpede are dubii asupra resorturilor reale ale actiunii in forta.

Incerc sa fiu de partea aparatorilor legii. In aceste conditii, as considera curajoasa si ferma interventia structurilor statului. Dar am cateva nedumeriri cand intru in datele publice ale chestiunii. De exemplu, cum stiau jurnalistii cu cateva zile inainte cine, unde si cati vor fi vamesii si politistii retinuti? Nu am nicio explicatie de ce actiunea a coincis cu un anunt al presedintelui facut la Bruxelles, la scurt timp dupa ce ni s-a transmis ca n-avem frontierele sigure.

In al treilea rand, poate un om normal sa creada ca actele de coruptie, contrabanda si evaziune in vami s-au produs doar in ultimele luni? Aici chiar ma simt insultat in inteligenta mea. Brusc toate vamile sunt populate de corupti si banditi…. Incredibil. Daca as crede vreo secunda aceasta varianta, este logic sa-mi spun ca au fost protejati pana acum. Si atunci, as vrea sa stiu cine i-a lasat sa stranga bani din operatiuni ilegale.

Ma uit in media cum le sunt prezentate bunurile scumpe si casele somptuoase. E dragut sa-i dai saracului o dovada palpabila ca altul s-a imbogatit necinstit! Dar pentru cei saraci si inteligenti vine o alta intrebare simpla: unde traiau acei indivizi, nu cumva in Romania printre politisti, procurori si ofiteri de informatii? Pana azi nu i-a vazut nimeni, nici macar fiscul! Ca sa nu mai spun ca orice post in zonele de frontiera se “obtine” si se “pastreaza” cu mari eforturi financiare.

Asa ca, eu sunt rezervat. Prefer sa vad ce zic europenii cand se face sorocul pentru Schengen. Daca ei spun ca nu e de ajuns, atunci suspiciunea mea se confirma. N-a fost decat un spectacol. Si totusi, la cine ajung banii colectati din contrabanda?

De ceva timp apar dosare penale si masuri extreme impotriva unor primari de orase. Culoarea politica nu poate fi pusa in discutie, cat timp acestia sunt si de la partidul de guvernamant. Dar ramane inexplicabila viteza de actiune a procurorilor anticoruptie. In cateva situatii, este justificata graba, avand in vedere oportunitatea intreruperii actelor infractionale, cand datele obtinute sunt critice pentru cursul anchetei. In multe altele, insa, probele par a fi stranse in luni si ani de zile. Acest aspect lasa de inteles ca multi dintre primarii suspectati de acte ilicite au fost menajati pana la finalizarea anului electoral 2009.  Nu au fost protejati, ci, mai curand, pasuiti sa-si faca treaba pentru partidele lor. Oricat de socanta ar fi lista numelor celor vizati, ramane pentru mine un mister de ce niciun ales local din Bucuresti nu a “calcat pe bec”. In tara coruptiei generalizate, cu oameni dispusi sa-si vanda sufletul si sa traficheze functia, te astepti ca si in Capitala sa gasesti cativa musterii. Desi trebuie sa le acordam prezumtia de nevinovatie, imi permit sa pun la indoiala corectitudinea desavarsita a primarilor din Bucuresti. Am motive serioase sa cred ca nimeni nu este curat ca lacrima. Concluzia mea este ca spre deosebire de provincie, la Bucuresti, metodele s-au rafinat indeajuns de mult pentru a capata o forma aparent legala. Astept cu nerabdare primul caz de coruptie din oras. Atunci voi trai cu impresia ca organele de ancheta s-au profesionalizat indeajuns pentru a-i pune la respect pe cei care sunt tentati sa continue practicile ilegale.