N-am sa insist in pauza mea de reflectie pe actul de vodevil din Parlament. Am sa evit sa ma pronunt asupra demersului domnului Croitoru, care m-a dezamagit, fara sa-l cunosc personal. Stiam ca acea coalitie majoritara ad-hoc il va trimite la plimbare, fiindca pactul dintre partide trebuie sa functioneze macar pana la alegeri. Dar afland rezultatul previzibil si apoi declaratiile “genialilor” nostri politicieni, gandul mi-a zburat spre ilustrul si prea competentul domn Johannis. Observati ca nu mai folosesc ghilimele! De ce m-am gandit la acest domn? Pentru ca abia acum am constientizat cat de insignifiant este el acum. Nu-i asa ca daca era neamt, moral, manat de interesul national si capabil sa se delimiteze de partide, s-ar fi retras din aceasta sarada? Nu-i asa ca un om sincer si corect ar fi preferat sa renunte, pentru a nu face jocurile unui grup de partide, fie ele si adversare ale unui contracandidat comun la alegerile prezidentiale? Daca eram domnul Johannis m-as fi gandit, macar pentru placerea exercitiului teoretic, ce s-ar fi intamplat daca, inainte de primul tur, as fi anuntat ca nu mai doresc sa fiu instrument de blocaj politic? Ce ar fi facut in acel moment toata aceasta coalitie de interese? Fiindca nu sunt atat de competent si de independent ca domnul Johannis, ma gandesc cu sinceritate ca n-as fi fost capabil sa mai merg pe strada, in orasul meu, stiind ca lumea ma interpreteaza ca omul smecherilor de la Bucuresti.