In cazul Romaniei, trebuie sa ne amintim ca orice transformare se supune unui dicton larg raspandit si temeinic insusit: schimbarea este buna, dar dureaza pana apuci s-o faci. Am retinut din acest mod de gandire ca perceptia conteaza, nu substanta actiunilor. Altfel spus, ne propunem sa fim diferiti de cei dinainte, caci altfel nu inspiri virilitate in functie, insa esuam constient cand se trage linia. Preocuparea multor lideri din vremurile moderne tine de cumpararea increderii pentru obiective politice inguste si, ulterior castigarii puterii, de stergerea urmelor, asa incat nimeni sa nu mai stie ce era de facut.

Maestrii acestei constructii de aparenta sunt conducatorii care fac spectacol din lansarea planurilor de reforma. Cand se anunta revolutii, iar institutiile devin instrumente de pedepsit adversarii incomozi suntem incredintati ca in numele reformei vom avea de suferit. S-a intamplat de vreo doua ori in istoria recenta a Romaniei sa vedem cum functioneaza aceasta transformare din temelii a societatii.

Am apelat, pentru a clarifica iluzia in care traim, la o comparatie edificatoare. Georgia, o tara mica si asemanatoare Romaniei in privinta aspiratiilor nationale. Un fost prim-ministru, Lado Gugenidze, a reusit intr-un an sa schimbe tot ce si-a propus. Nu s-a incurcat cu promisiuni sau termene de etapa. A anuntat unde are de gand sa ajunga si a purces la o reforma reala, rapida si completa, sprijinit de presedintele tarii. Ce a obtinut, va las sa aflati din acest articol.

Pentru mine au fost importante cateva detalii care imi sustin teoria ca reforma se face imediat si nu se anunta de la un an la altul. Acest domn era scolit in strainatate. Lucra, anterior pozitiei de sef al Guvernului, in domeniul financiar bancar, inclusiv ca guvernator al Bancii centrale, avea o intelegere corecta a activitatilor de promovare a busisness – ului, de crestere a veniturilor bugetare si a consumului intern. Nu si-a propus sa ramana in functie si nici nu s-a incurcat in derapaje politicianiste sau interese subterane. A devenit partener de afaceri cu Dinu Patriciu, dar asta este o alta poveste.

In timp ce la georgieni au fost, concomitent, razboi, coruptie generalizata si o situatie economica dezastruoasa, la noi doar coruptia poate fi declarata endemica. Desi parem privilegiati la nivelul factorilor de input putem observa  lejer ca multe deficiente structurale sunt minimalizate sau ascunse. Nu trebuie sa ne mire ca romanii continua sa calatoreasca prin reforma fara sa stie unde vor ajunge. Acceptam cu seninatate deriva fiindca asta am fost invatati de mici: schimbarea e buna, dar dureaza.

Din păcate, ceea ce se vrea elită românească e plină de indivizi care încearcă să fie altceva decât sunt sau chiar sunt altceva decât par. Asta e una dintre marile noastre hibe, fie că este vorba de ziarişti, analişti economici, guvernanţi sau simpli politicieni. Trăiesc din false conflicte, scandaluri, mitocănii, tropăie ca să declanşeze cutremure…

Asta cred si eu. Suntem napaditi de filfizoni, ratati si frustrati. Spatiul public este oglinda lor si difuzorul interfonului din scara blocului. Cand n-au idei, si li se intampla mai tot timpul, au bufeuri creative. Ne ofera propriile angoase sau idiosincrazii ca sa-si justifice oftatul in direct. Din cauza lor, altii nu pot sau nu sunt lasati sa gandeasca, sa vorbeasca. Mi-e rusine sa ma identific cu ei. Singura legatura pe care o avem este aceea ca respiram acelasi aer. Si mai este ceva: diferenta despre care vorbeste Patriciu: “elitistii” stau impreuna precum oile. Singura autoritate recunoscuta de ele este ciobanul.

Criza noastră e anterioară crizei mondiale. Criza noastră e o criză de leadership. Suferim de ea de vreo 20 de ani, de când ne manifestăm în libertate calităţile şi defectele. Ba unii, filosofic, spun că este vorba de criza noastră eternă. Eu nu cred. Cred doar că elitele noastre sunt false. Umblă travestite, trăiesc într-o lume virtuală în care, individual sau în colectiv, îşi exultă egourile şi-şi plâng de milă…

Am inghitit in sec pentru ca oferta sa nu o egaleaza pe cea a unei blonde. Consilier la Guvern, Andreea Vass mi se pare mai tentanta!

Imi propune o cina, nu doar o intalnire la birou, daca vin cu solutii anti-criza. Ce sa fac? Pe primul l-as cunoaste doar ca sa-l intreb cum a facut primul milion, iar pe doamna consilier ca sa-mi povesteasca traseul sau profesional. In sinea mea sunt constient ca n-am nicio sansa sa fiu cel ales. Pentru ca, spre deosebire de cei care isi imagineaza ca au solutii, eu n-am. Dar ma intreb, n-ar putea cei doi sa deschida impreuna o agentie de impresariat vedete? La cata experienta au castigat, pot dezvolta o afacere profitabila pe timp de criza.