Am ales domeniul intamplator. Cand am terminat facultatea si apoi masterul, s-a ivit oportunitatea sa plec la Moscova, ca manager de departament pe 3 hoteluri Marriott. Din motive personale am refuzat propunerea. Apoi Malta, la Intercontinental, dar programul era de scurta durata.

Intr-un final, mi s-a propus Dubai si dupa ceva timp de gandire – pentru ca nu era tocmai ce-mi doream profesional, am decis sa incerc. Mi-am dat un an. O experienta “afara” pe o pozitie de management, nu strica, mi-am zis.

Am ajuns in Dubai in noiembrie 2008. Ca sa nu lungesc povestea, primele 5 luni au fost un chin de nedescris. Nu am avut niciodata parte de atatia oameni neprofesionisti stransi intr-un singur loc. Delasare, neprofesionalism si bataie de joc incepand din varful managementului. Ma intrebam: de unde vin oamenii acestia si cine ii pune in functii? In Europa nu ar fi angajati nici macar ca supervisor la magazin.

Mi-a fost foarte greu, insa, am reusit sa pun pe picioare departamentul meu. Am demisionat, pe hartie, de doua ori din cauza haosului de nedescris din hotel. Abia dupa discutii lungi cu sefii mei, care mi-au oferit un alt program in Europa, am decis sa-mi termin perioada de un an.

Experienta de la munca mi-a influentat si sentimentele fata de Dubai. Imaginati-va ca acest general manager tinea in fiecare dimineata un briefing de 3 ore. Toata lumea lipsea de la treaba si asculta prelegeri obositoare despre faptele de vitejie ale sale! Acelasi care, in urma unei discutii in contradictoriu cu seful meu i-a blocat accesul acestuia in hotel.

In cele din urma, el si toti protejatii lui, au fost dati, in sfarsit, afara! Lucrurile au luat un curs normal. Fiind vorba insa de un brand nu foarte cunoscut si relativ nou, in care nu s-a format o cultura interna de organizatie, continua sa fie neglijenti.

Care este rolul meu aici? Conduc departmentul de vanzari din hotel, specializat pe loyalty. Am 10 consultanti vanzari si 2 persoane pe administrativ. Ce facem? Practic, compania mea ofera servicii de consultanta si marketing pentru lanturile hoteliere de 5 stele pentru a le ajuta sa genereze mai multe incasari, in special pe segmentele unde au probleme, de multe ori F&B, adica restaurantele din hotel.

Asadar, vindem un pachet cu beneficii pentru a promova hotelul si pentru a atrage noi clienti si a-i mentine fideli. In echipa, am oameni din toata lumea: indieni, filipinezi, africani, sri lankezi, spanioli, olandezi sau romani. Nu e foarte usor sa lucrezi cu ei.. Fiecare cu o alta mentalitate si cu un stil diferit de viata.

Este un job frumos, iar secretul succesului sta in echipa pe care ti-o formezi. Iesim lunar, dupa program, la billiard sau la un bar, in special cand avem rezultate exceptionale. Mai greu cu indiencele casatorite care nu au voie in bar din cauza sotilor exagerat de gelosi.

Am acumulat pana acum 8 ani de experienta in acest domeniu. In curand, o sa-mi schimb profilul cu 180 de grade. Cand voi face pasul, veti afla! Cat de curand.

Friday in Dubai

Ma uit la ceas…10 50 am ! Wow ce devreme m-am trezit! E weekend, deci obisnuiesc sa dorm mai mult, mai ales ca seara precedenta am iesit cu prietenii la un club/bar…

Ce bine! In sfarsit ma duc si eu mai devreme la plaja! Asa ca sar ca arsa din pat… si ma indrept spre fereastra si trag ambele draperii… NU! E innorat! Incredibil! Off… m-am gandit ca o sa-si revina vremea cu toate ca ieri a fost furtuna de nisip… Asa se intampla… asta mi-e norocul… dar nu-i nimic. Cred ca ar merge un jogging, asa, de dimineata… in Greens in jurul lacului ascultand muzica mea preferata!

Asa ca, foarte mandra de initiativa mea… ma gandesc sa cobor la breakfast sa beau macar un fresh de portocale si o cafea, ca sa am putere, vorba aceea, sa alerg…

E aproape 11 15… repede imi pun niste pantaloni si un tricou si ies din camera, fuga… poate ca mai prind ceva la breakfast… macar o banana… Da, e adevarat, eu nu folosesc frigiderul! Am un minibar, in camera, care e gol….

Ca de obicei, intarzii, caci micul dejun este pana la 11..

Se deschid usile liftului la etajul 1, unde este Atrium, restaurantul in care se serveste micul dejun in fiecare dimineata. Evident ca bufetul disparuse deja…  Il vad pe seful de restaurant la intrare si imi zambeste… ”Alexandra, e bine ca nu ai venit la 5 pm sa iei micul dejun!”. Rade. ”Hai vino. Ce vrei sa mananci?”

Imi aduce niste fructe si o cafea… Perfect! Deschid laptopul si ma apuc sa scriu… la indemnul noului si simpaticului meu prieten, C.

Imi suna telefonul… E Maria, sa ma intrebe ce fac. E la prietena ei sud-africanca, Shakira (da, chiar asa o cheama)… Ma invita sa trec pe acolo.

Le invit sa mearga cu mine la alergat, insa primesc un refuz categoric… Hahaha.

“Maria, trec pe la tine in 2 ore… dupa ce termin.”

“Perfect! Shakira ne invita la lunch, s-a hotarat sa gateasca.”

Ies in fata hotelului si urc intr-un taxi (evident), pentru ca aici nu ai cum sa te deplasezi pe jos din moment ce nu exista trotuare!!… Unul din motivele pentru care iubesc asa de mult locul aceasta!! ( asta e ironic ).

Greens e foarte aproape de hotelul in care locuiesc, asa ca platesc cursa minima (10 DHS) aproximativ 8 Ron, pentru un drum de 3 minute

Afara vremea e superba… desi e innorat… ador sa fie nori peste Dubai pentru ca norii sunt ceva neobisnuit aici. Imi aminteste de tara… pot sa respir in voie… vantul bate usor si simt un aer care ma face sa traiesc pentru un moment o primavara superba din Romania

Am ajuns in parculet si imi pun imediat headsetul cu una din melodiile mele preferate de la 3 Doors Down

Aproape ca am terminat o tura de lac si telefonul imi suna. Pe display, un numar ciudat international. Ma gandesc… oof. O fi vreun client care a uitat ca aici e weekend… deci raspund.

O voce de barbat care evident imi poceste numele… zambind, ii confirm si il intreb cu ce pot sa-l ajut…

Se prezinta. Ma suna din Malayezia. Kuala Lumpur. Headquarter-ul de la compania rivala… Da, am aplicat la un moment dat la ei… mi-am amintit… dar cu 3 luni in urma… Avem o discutie de aprox 35 de minute. Imi propune un job pe o pozitie similara – Project manager pe divizia de loialitate in Asia – Kuala Lumpur, Bangkok, Jakarta sau  Burnei…etc. La unul dintre hotelurile de 5 stele de acolo.

Salariul 2000 de dolari, deci mai putin decat aici dar… suna interesant. Eu am un vis… asa ca, nu prea cred ca voi accepta. Stabilim sa avem o noua discutie luni, intre timp, va trebui sa ma interesez la ambasada de viza pentru Malayesia. A fost o discutie interesanta si m-a bucurat sa vad ca am sansa aceasta.

Cu un zambet pe fata, mi-am continuat alergarea pentru inca jumatate de ora si apoi am luat un taxi spre hotel, iar dupa un dus, am plecat spre Maria si Shakira in Discovery Gardens, tot cu taxiul. Cursa de data aceasta a fost 25 de DHS ,adica undeva la 20 RON. Ca timp am ajuns in 7–10 minute. Repejor pentru ca se merge pe Sheick Zayed Road, care este o autostrada adevarata cu 6 benzi pe sens/ Viteza cu care masinile se deplaseaza este in jur de 120km/h.

De ce taxi? De ce nu masina? Pentru ca locuiesc in hotelul in care lucrez si nu am simtit o mare nevoie pentru a avea o masina. Dupa ce am savurat o lasagna ff buna, am mai stat pe la fete si apoi am venit din nou acasa, trecand un pic pe la un supermarket. Foarte, foarte rar ajung sa-mi cumpar de la supermarket, deoarece toate mesele le am in restaurantul din hotel. Da, stiu, sunt norocoasa! Insa, de data asta, am vrut sa-mi mai cumpar cate ceva – niste fructe, iaurt, reviste etc.

Ajunsa acasa, in draguta mea camera de hotel, m-am asezat la laptop… in asteptarea unei alte prietene romance, Cristina. Va dormi la mine in seara asta. Are ceva probleme cu prietenul ei egiptean… periculosi baietii din tara asta. Dar vom merge la o petrecere de zi de nastere a unor fosti colegi de-ai ei de serviciu, cu totii englezi. Poate ii gasesc un alt baiat… un englez simpatic.