Era o vreme cand politica o practicau doar nobilii. Acestia reprezentau mai putin de unu la suta din totalul populatiei unei tari. Cand a aparut statul – natiune, industriasii si reprezentantii mediului comercial au negociat cu puterea politica avantajele asteptate pentru cresterea profiturilor. Cu timpul, i-au convins pe decidenti ca fara accesul la resurse puterea lor nu poate fi pastrata si, eventual, recuperata. In paralel cu democratizarea mondiala, detinatorii de resurse au devenit “sponsorii” si “partenerii” clasei privilegiate. In total, aproximativ 20 la suta dintr-o natiune detine parghiile invizibile pentru controlul restului populatiei.

O analiza globala a fenomenului evolutiei industriale si a relatiilor din sfera politica ne conduce la ideea ca ierarhia stabilita pentru actorii politici nu este rodul unei competitii bazata pe merite. Cu cat statul este mai slab institutional, iar puterea politica mai autoritara, cu atat grupul celor unu la suta este compus din indivizi nereprezentativi, adica lipsiti de calitati morale intrinseci sau dobandite in decursul unei experiente indelungate.

Asa am ajuns sa remarc o explicatie a ministrului Elena Udrea:

“Sunt oameni care vin in politica avand deja o bunastare, si cu siguranta acest lucru ii face mai putin sensibil la tentatii. Sunt oameni care fac politica pentru ca vor sa faca o cariera, este si cazul meu. Am deja sapte ani in politica, vreau sa fac o cariera din asta. Eu am vrut sa fiu ministru pentru ca un politician care nu ajunge intr-o functie de administratie nu face politica cu adevarat.”

La suprafata, opiniile sale sunt corecte. Daca ar fi studiat stiintele sociale, sunt convins ca afirmatiile doamnei ministru erau altele. Ar fi stiut ca nu exista nicio certitudine de prevalenta in fata altor indivizi, dupa gradul de inavutire. Cum spuneam, nobilii au detinut acum cateva secole dreptul exclusiv de exercitare a prerogativelor politice. Nu mai este cazul in zilele noastre. Poate ca din punct de vedere moral exista un confort etic sa fii bogat, dar asta n-are a face cu profesionalizarea sau performanta intr-un domeniu.

Un alt enunt criticabil este atunci cand admiti ca detii o avere dar vrei sa faci cariera intr-un segment al societatii bazat pe alte criterii decat profitul financiar. Un politician nu opereaza cu termeni economici cand cauta sa obtina simpatia alegatorilor. Prin urmare, nu valoarea proprietatilor personale sau numarul conturilor bancare ale unui politician ofera incredere oamenilor, ci modul in care au fost obtinute acestea.

Din nefericire, in Romania legitimitatea unor functii executive sau administrative se obtine dupa ce participi la competitii politice. Adica, anapoda decat ar fi logic sa se intample. Mai intai ai performante in domenii profesionale si abia apoi cauti recunoasterea publica. Acest fapt, ne inoculeaza falsa idee ca intrarea in spatiul politic este pasul obligatoriu catre functia administrativa. Un mesaj deosebit de nefast si demoralizant pentru aspirantii comuni (fara avere sau carnet de partid) la pozitii de experti in aparatul administrativ al statului.

Finalul justificarii doamnei Udrea, ne lamureste ca aceasta este o predispozitie latenta in mintea multora. A fi politician este o definitie goala de continut daca nu i se asociaza si o latura mercantila. Aici este confuzia si, in acelasi timp,  contradictia des intalnite in randul actorilor politici: tanjesc dupa o “cariera” de tranzitie spre o pozitie dominanta in aparatul executiv. Nu pentru indeplinirea unor promisiuni sau nevoi ale electorilor care i-au ales sa-i reprezinte, ci pentru desavarsirea unui ciclu de viata si implinirea unei ambitii personale.

Accesul la resurse despre care vorbeam la inceputul articolului nu mai reprezinta apanajul exclusiv al mediului economic. Insusi statul, prin politicienii sai, largeste procentul de unul la suta si acapareaza cat mai mult posibil din celelalte 19 procente. In cele din urma, raportul intre condusi si conducatori ramane acelasi, doar forta celor din urma se intareste. Aceasta este explicatia mea pentru esecul reformei clasei politice din Romania. Combinarea puterii de decizie cu aceea economica a depreciat vadit echilibrul de forte si a intarit nepermis puterea informala a statului. Acesta  s-a transformat dintr-un arbitru relativ neutru pe piata libera intr-un gatekeeper al intereselor economico-politice exprimate doar de grupul politic dominant.

Campania pentru alegerile locale din Bucuresti a inceput. Nu este inca vizibila, dar este foarte puternica in culise. Carismatic si popular, Sorin Oprescu se va confrunta cu un candidat al dreptei aflate la putere. Pe modelul Traian Basescu, un epigon de-al sau: Elena Udrea isi pregateste hotarat si asiduu drumul spre 2012. Consiliata profesionist si ajutata de o forta financiara colosala (inclusiv din fonduri publice), Elena Udrea pare a fi singurul adversar redutabil pentru Sorin Oprescu. Lupta ar putea sa para inegala daca am judeca aceasta confruntare in termenii impusi de PD-L. Dar Sorin Oprescu nu este de subestimat. Recunoscut pentru lejeritatea sa politica, independentul Oprescu s-a disciplinat. Si a inceput sa-si arate anvergura de administrator intr-un oras cenusiu, obosit de peticeli si cu o identitate haotica. A inteles ca mai are inca un an de tras tare daca vrea sa-i impresioneze pe bucuresteni. Si are un plan secret, sa puna pe agenda publica un obiectiv mai curand utopic: Olimpiada 2020!

(more…)

“S-a ajuns in situatia in care oricine poate afirma orice minciuna despre altcineva si lucrul acesta sa fie considerat firesc, lipsit de importanta, justificat cu argumente de genul “se cearta intre ei”. Practica judiciara actuala arata ca judecatorii nu dau doi bani pe concepte ca onoare, demnitate si imagine, drepturi fundamentale ale omului, garantate de Constitutie” – Elena Udrea,ministru.

Cu riscul sa fiu acuzat de vreo cotoroanta portocalie ca sustin un politician, imi permit ca un cetatean liber ce cred ca  mai sunt, sa reflectez cu atentie la vorbele doamnei ministru. Nu pot fi de acord cu acuzarea justitiei in ansamblul ei, dar am un punct de vedere personal legat de ultima parte a afirmatiei.
Sunt pe deplin convins ca, in tara asta, aproape nimeni nu da doi bani pe onoare, demnitate si imagine. Si fara sa se supere aceia care sunt la putere, cu ei ar trebui sa inceapa lista. Cand pretinzi astfel de recunoasteri din partea semenilor nu este suficient sa le impachetezi frumos in concepte abstracte, in speranta ca vei fi automat respectat. E laudabil ca un politician descopera (printr-o cauza personala) cum sunt umiliti oamenii simpli si cat de iluzorie este apararea lor in fata legii.
Ce-ar fi daca, in locul unui articol pe blog, doamna Udrea ar deschide o lista de semnaturi pentru toti cei ca noi care se simt zilnic umiliti, jigniti, hartuiti, sfidati, abuzati, epurati de altii care stau cocotati mai sus? Si dupa ce isi face timp sa citeasca ce-au scris petentii si dupa ce-i primeste pe rand in audienta, sa-i apere in instanta, ca avocat pro bono, pentru o cauza comuna.

S-a mai distrus un mit. Cel al salvatorului turismului romanesc. Doamna ministru Udrea a pierdut un razboi pe care nimeni nu l-a castigat in 20 de ani. S-a luptat cu morile de vant, a cheltuit energie si fooooarte multi bani. Pentru “sacrificiul” facut, a mai primit un portofoliu. Si cu el ar putea sa faca si treaba! Adica, in loc sa impopotoneze Romania cu poze si tablite, sa construiasca: sosele, cladiri, parcuri de distractii, spatii de relaxare. Adica, tot ce si-ar dori un turist fara mofturi, dar cu bani in buzunar. Dupa ce am descoperit ca Land of Choice a inregistrat, pe sest, un esec rasunator (25 la suta mai putini romani in vacanta de Pasti decat anul trecut, cand nu se facea “nimic” pentru turism), m-am lamurit definitiv. Doamna Udrea e doar buna de gura.
Cu banii pe reclame si plimbat celebritatile la tv, se putea face un parc de distractii. In loc sa dea contracte constructorilor-sponsori, mai bine ar face licitatii pentru hoteluri in paragina. Poate gaseste si un lant hotelier international, asa cum au bulgarii, dispus sa faca turism de calitate. Decat sa tina imbecili pe post de manageri, mai bine l-ar angaja pe specialistul scolit in Franta (Syda – the new boy in town) sa conduca fitele la mare. La cate “cunostinte” are acest tanar de perspectiva, va fi o revarsare de bogatani prin statiuni. Si ar mai fi ceva: la puterea sa deosebita, doamna Udrea mai are un pas de facut: sa ne convinga sa inchidem ochii si sa visam. Ca apa curge in sus, ca pestii zboara, ca oamenii traiesc vesnic. Numai asa vom admite odata pentru totdeauna cat de bine ne este in Romania! Cat de frumoasa este scumpa noastra patrie. Numai niste netrebnici ca noi nu avem ochi pentru oaza de relaxare intinsa de la munte pana la mare. In aceasta perioada de dezastru, am decis sa protestez in felul meu: merg intr-o tara normala in singura mea saptamana de concediu. Apropos, unde sunt tichetele de vacanta, doamna?

PS: Astept cu nerabdare reactia postacilor. Doar la asa ceva se pricep unii: sa loveasca peste gura cand deranjam.

Am ratat o intrevedere in natura cu Elena Udrea. Nu ne-am dat intalnire anticipat, dar era inevitabil sa stam aproape la un festival al carnatilor de Plescoi. Eu, invitat de organizatori, ea, dornica sa risipeasca mitul lui “Nuti din Plescoi”. Ploaia si programul incarcat au deturnat-o pe doamna ministru de la zambete si degustari.

(more…)